Lipscani - DA revitalizare centru istoric, NU izolare!
Articol




Am renuntat pentru citeva ore la masina, la vuietul metropolei, care se pregatea de sarbatorile pascale, la traficul aglomerat si la magazinele ticsite de cumparatori. Pasii m-au purtat spre centrul vechi al Bucurestiului, spre Lipscani, cea mai boema, dar si cea mai animata strada comerciala a Capitalei, din toate timpurile. Fosta Ulita Mare a Lipscanilor a transmis numele sau intregului cartier.
Aceasta zona ne spune povesti soptite despre istorie, despre comert, traditii. Descoperim o lume pestrita in care isi gaseau locul atit nobilii secolului al XVIII-lea, cit si negustorii, sticlarii si floraresele de altadata.
Strada Lipscani este locul unde pulsa odinioara inima Bucurestiului... lux si saracie, cuconite si tarancute, domni manierati cu barbison si palarie si baieti desculti care vindeau ziare, tipind in gura mare titlurile editiei, pravalii de toi soiul, mici si bere, Mitici si Mite. Chiar si astazi respiram putin din aceasta atmosfera colorata, si, parca, aici, mai mult decit oriunde, descoperim cum erau si sint romanii, cu chef de viata si voie-buna, cu pofta de munca si iscusinta mestesugului si, de ce sa nu recunoastem, cu siretenia negotului.
Muzica ce rasuna din gramofon pe aceste strazi este astazi inlocuita cu hituri difuzate prin cele mai sofisticate sisteme audio. Pravaliile in care se vindeau postavuri de Flandra, matasuri de Lyon, flanele din Viena sint astazi inlocuite cu magazine moderne unde poti plati cu cardul si poti cumpara de la produse de artizanat pina la haine ale unor renumite case de moda. In anticariate ai sansa sa gasesti oricind o carte buna, probabil pe care ai cautat-o luni in sir prin magazine sau pe internet. Consignatiile au si ele farmecul lor. Pe rafturile prafuite se insira obiecte de care unii oameni s-au hotarit sa se descotoroseasca si sa le vinda pentru un pret de nimic. Dar acest lucru nu inseamna ca sint total inutile. Poate chiar aici vei gasi solutia salvatoare pentru a repara Zenitul lasat mostenire de bunicul - da, aparatul acela foto pe care il tii prafuit cine stie pe unde si pe care nu credeai ca o sa-l mai folosesti vreodata.
Un grup galagios de turisti mi-a atras atentia si m-a trezit din visare. Erau americani. Au venit la Curtea Veche, atrasi fiind de povestea lui Dracula. Ghidul ii indrumase spre Palatul Voievodal si le spunea intr-o engleza stricata ca acesta este cel mai vechi monument feudal din Bucuresti. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea pe acest loc a fost ridicata o cetate din caramida de circa 160 mp, caruia Vlad Tepes i-a dat amploare in anii 1458-1459, inconjurind-o cu ziduri de piatra. Astfel, cetatea a devenit centrul vietii economice si politice a Bucurestilor, in jurul caruia
s-au strins negustori si mestesugari care, dupa ocupatiile lor sau dupa orasele de unde aduceau marfa (Blanari, Bacani, Covaci, Sepcari, Selari, Lipsca-Leipzig-Germania, Gabrovo-Bulgaria) au dat numele ulitelor din aceasta zona centrala.
M-am indepartat de grup, iar imensitatea Hanului lui Manuc m-a atras ca un magnet. Curtea interioara era plina de mese, dar nici urma de om. Doar copacii inverziti animau parca acel loc. Era inca dimineata. Pitorescul acestei oaze din inima Bucurestiului este dat de atmosfera inedita cu iz levantin a curtii interioare, si de dantelaria din lemn a cerdacurilor, in care oaspetele descopera o frumoasa terasa. Hanul inglobeaza doua dintre cladirile fostei Curti Domnesti (secolele XVI si XVIII) ale centrului medieval al Capitalei. A fost mestesugit intr-o arhitectura specific romaneasca intre anii 1806 si 1808, dupa care a devenit unul dintre cele mai vizitate si cunoscute hanuri, adunind intre zidurile sale vechi o bogata si pitoreasca istorie. La venirea comunistilor, hanul a fost inchis si lasat in paragina, dar, in 1970, din ordinul lui Ceausescu, a fost restaurat si redat turismului.
In prezent, hanul are o crama, un restaurant, un bar de zi, un hotel de doua stele, dotat cu mobilier rustic. Preturile sint rezonabile si camerele sint mai tot timpul ocupate. Specialitatea culinara este "potpuriu romanesc", un platou ce contine un pic din fiecare mincare traditionala romaneasca si costa in jur de 30 de lei noi.
Cam de un an si jumatate, Primaria Capitalei a interzis circulatia auto pe strazile centrului istoric, in vederea restaurarii cladirilor vechi care, la un cutremur mai puternic, s-ar putea prabusi. Si cum la noi lucrurile merg mai incet, probabil va mai dura ceva vreme pina cind toate strazile Lipscanilor vor fi reamenajate si cladirile vor fi consolidate.
Nu ezitati totusi sa vizitati acest colt de "mic Paris", sa respirati un pic de istorie si sa gustati din farmecul mai putin cunoscut al Capitalei.

Text & foto: Ana-Maria TAnAsescu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona