Parcul marin Ang Thong - unde promisiunile devin realitate
Articol








Inainte de a ajunge chiar eu in Thailanda, am aflat ca majoritatea romanilor care merg acolo, in concediu, se duc la plaja. Ce oameni superficiali, mi-am spus; tara aceasta are atit de multe de oferit - o cultura aparte si foarte complexa, temple splendide, orase interesante - iar romanii nu au altceva mai bun de facut decit sa isi piarda timpul pe o plaja. Dar, spre marea mea surprindere, am trait ziua in care i-am inteles pe deplin. Pentru ca una dintre cele mai frumoase zile petrecute in aceasta tara fascinanta a fost cea in care am vizitat parcul marin Ang Thong.

Nu sint o fana a plajelor si a bronzatului. Intr-o tara straina, acestea sint ultimele activitati in agenda mea - prefer sa umblu, sa vad, sa descopar, caci de odihnit ma pot odihni si acasa. Se vede treaba ca nu am nimerit pe plaja care trebuia. Thailanda este faimoasa pentru plajele sale de vis, desprinse parca dintr-o poveste fantastica. Nu se poate spune ca sint "desprinse din filme", pentru ca filmele sint cele care au beneficiat, de fapt, de decorurile fabuloase oferite de plajele Thailandei, facindu-le celebre peste tot in lume.
Nu toate plajele sint insa la fel de frumoase. Pina sa ajung in Ang Thong, nimic nu m-a frapat, caci nu regaseam nicaieri acele ape limpezi, de un albastru-verde innebunitor, pe care le priveam cu jind in paginile pliantelor turistice. Desigur, sint palmierii, sint comerciantii ambulanti care aduc o nota de autentic, sint restaurantele pe plaja cu meniuri savuroase si, mai ales, citeva hoteluri amenajate cu mult bun-gust, cu centre de spa in care esti tratat regeste.
Am plecat spre Ang Thong intr-o dimineata, parasind tarmul insulei Ko Samui, a treia insula ca marime a tarii si un loc renumit pentru centrele de tratament si de masaj. Parcul National Ang Thong, aflat spre vest de Ko Samui, cuprinde 40 de insule renumite pentru plajele lor frumoase, apele limpezi si formatiunile stincoase uimitoare. Exista numeroase agentii care organizeaza expeditii de explorare a insulelor cu barci cu motor, iar intre insule turistii se pot deplasa cu barci de lemn, traditionale, sau cu canoe. Grupul nostru a fost urcat pe o ambarcatiune rapida, condusa de un thailandez. Am avut ca ghid o nemtoaica, stabilita in Thailanda de mai multi ani, care traia acolo o frumoasa poveste de dragoste.
Sint multi europeni care vin sa munceasca in aceasta tara, atrasi de salariile bune din cadrul companiilor cu capital strain, dar si de costul redus al traiului - mincarea, hainele, masajul, chiar si femeile, toate sint la preturi modice, cu conditia sa nu intri in magazinele pretentioase. Ca sa nu mai vorbim de climatul cald, natura fabuloasa si oamenii de o bunatate de necrezut. De ce sa nu recunosc, si eu am fost tentata sa ma intorc in Thailanda ca sa lucrez... mai ales dupa ce am intilnit un olandez din insula Samui, care se ocupa de brosura turistica a insulei. Strainii sint incurajati de politica guvernului sa vina in Thailanda, avind numeroase facilitati.
Barca rapida ne-a purtat pe mare, pina la o insula izolata in larg. Ne astepta nu numai o zi relaxanta, in care aveam sa ne bucuram de plaja si mare, ci si o zi activa, in care ni se pregateau experiente inedite. Nu am coborit pe insula, in schimb barca s-a oprit nu departe de tarm; am fost echipati cu veste gonflabile si ochelari de snorkeling, si... ne-am aruncat cu totii in mare, pentru a explora minunatiile de pe fund. Din pacate, doar de la distanta, plutind la suprafata apei, dar si asa, experienta a fost nemaipomenita. M-a convins ca scufundarea trebuie sa fie una dintre cele mai minunate aventuri, si ca oricine ar trebui, macar o data in viata, sa traiasca senzatiile pe care ti le ofera lumea subacvatica. Chiar si de la distanta, plantele care se unduiau sub apa, pestii colorati care treceau parca pe sub mine, atingindu-mi miinile, stincile si gropile care formau microrelieful de pe fund, toate acestea m-au fermecat atit de tare, incit mi-as fi dorit sa stau ore in sir asa, cu capul in apa, respirind prin tubul de plastic. Pacat ca a trebuit sa plecam dupa o ora... Cum m-as fi simtit oare daca puteam sa ma scufund si sa ajung pina la acel univers nou de sub apa, sa ating plantele cu mina, sa inot printre pesti?!
Degeaba vezi toate acestea pe Animal Planet, caci nimic nu se poate compara cu senzatia traita pe viu. Asa ca, mai lasati televizoarele, stringeti bani si plecati in lume! Traiti-va viata!
Dupa sedinta de snorkeling, barca ne-a dus in inima parcului marin, printre stinci cu forme ciudate, care rasareau din apele marii asemenea unor aisberguri ratacite. Una dintre ele, aflata ceva mai departe, semana izbitor cu Sfinxul egiptenilor, iar altele aduceau cu uriase nave esuate, pe jumatate scufundate. Ne indreptam spre o plaja uimitor de frumoasa, acea plaja tipica din pliantele turistice, de care va vorbeam mai devreme. O plaja ingusta, cu nisip alb, fin, cu pilcuri dese de palmieri care ofereau o umbra nespus de placuta, cu hamace si leagane legate de trunchiurile copacilor si, mai ales, cu o apa limpede in care iti venea sa te balacesti pina la caderea noptii. Foarte aproape de tarm, se ridicau din apele marii o poarta uriasa de piatra si o stinca cu baza macinata de valuri, la care se putea ajunge inot.
Abia am apucat sa intru un pic in apa si sa ma dau in leagan, ca au fost aduse citeva canoe pe care eram liberi sa le incercam. Doi cite doi, in frunte cu ghidul, ne-am asezat la visle si am pornit intr-o mica expeditie printre insule. Am parasit frumoasa plaja trecind prin poarta de piatra, iesind in larg, sub un soare torid pe care nu-l mai bagam deja in seama, pentru a acosta putin mai tirziu pe o alta insula, cu o plaja foarte ingusta, dar cu acelasi nisip alb si inconjurata de aceeasi apa limpede. Ma simteam deja ca intr-o poveste, cu acel decor fantastic in jur. Plaja, marea, soarele capatau o cu totul alta conotatie, nu mai era o pierdere de vreme cum credeam inainte; reprezentau insasi ratiunea pentru care eram fericita, pentru care doream sa ma aflu in acel loc.
Dupa ce am inotat pe saturate, ne-am suit din nou in canoe si am vislit inapoi pe insula cu hamace, trecind chiar pe sub peretii rosi de valuri ai stincilor din apropiere. Nici nu am apucat sa ne odihnim bine, ca barca cu motor ne-a purtat spre o noua insula, pe care urma sa luam masa. Nici una dintre insulele parcului marin nu este locuita permanent, turistii fiind adusi in cadrul excursiilor organizate, lasati sa se bucure un timp limitat in decorul extraordinar, fiind apoi "luati cu forta" si redati lumii din care au venit. Constructiile ridicate de om sint minime, confectionate din lemn, plante uscate si sfoara, fiind perfect integrate peisajului.
Pe insula spre care ne indreptam, Kof Wua Ta Lup, existau totusi locuri de campare unde se putea sta citeva nopti la cort. Ce fericiti trebuie sa fi fost acei oameni! Plaja frumoasa, umbrita de palmieri inalti, scaldata de apa verde-albastra a marii, oferea un peisaj desprins parca din Eden, un peisaj in care ti-ai fi dorit sa te trezesti in fiecare dimineata. Dar acest univers magic este oferit cu zgircenie si poate ca este mai bine asa, pentru ca bucuria nu apuca sa se altereze, iar acele zile petrecute pe insula ramin in suflet ca unele dintre cele mai frumoase din viata. Nu stiu cine a spus ca banii nu iti ofera fericirea, pentru ca banii erau cei cu care puteai cumpara citeva zile in Paradis.
La tarm se aflau citeva barci lungi, traditionale, impodobite cu panglici, care erau folosite pe post de taxiuri (chiar scria pe ele "taxi-boat"), si care te purtau de la o insula la alta. Aceasta a fost cea mai frumoasa plaja pe care am vazut-o pina acum si, din pacate, nici nu am apucat sa o savurez pe indelete, daramite sa inot putin in mare, pentru ca, imediat dupa masa, s-a plecat intr-o excursie pe stinci, pina la un punct de belvedere care ne promitea o panorama de vis.
Traseul se anunta destul de greu, asa ca unii dintre colegi au renuntat - o alegere inspirata, pentru ca sansele de a te accidenta erau destul de mari. Informarea asupra traseului poate fi un punct slab al excursiilor pe cont propriu in Thailanda, chiar daca beneficiezi de un ghid local, pentru ca thailandezii nu stapinesc prea bine limba engleza, iar, uneori, nici nu stiu sa-ti raspunda la intrebari. In acest caz, europeanca noastra nu cunostea traseul, iar thailandezul care ne-a condus era, probabil, foarte obisnuit cu dificultatea acestuia. Drumul, foarte accidentat, ne-a purtat pieptis pe stinca, printr-o padure deasa, cu liane, drumul fiind indicat si de o fringhie groasa, care s-a dovedit de mare ajutor in a ne recapata echilibrul - practic topaiam printre sau pe bolovani instabili, o situatie destul de amuzanta in definitiv.
Piatra de incercare a sosit chiar la final, exact ca in jocurile pe calculator, in momentul in care am iesit din padure si am dat de stinca golasa, pe care intemperiile brazdasera canale dese si inguste, intre care ramasesera doar niste muchii subtiri si taioase. Cu picioarele goale era imposibil sa escaladezi peretele, pe care mergeai si asa cu greu, in patru labe, ajutindu-te de miini. Inima imi batea destul de tare, de teama ca or sa-mi alunece talpile sandalelor, mai ales ca panorama care se deschidea in jur ma fura, neputind sa nu ma uit pe furis la peisaj, pierzind contactul vizual cu stinca. Din fericire, am ajuns cu totii teferi sus, unde am primit ca premiu cite o sticla de apa din partea ghidului thailandez. Dar adevarata rasplata se desfasura in fata ochilor nostri uimiti, dezvaluindu-ne una dintre celebrele panorame ale lumii. Insulele din parcul marin Ang Thong se inlantuiau pina hat, departe, oaze de verdeata imbratisate de culoarea incredibila a marii. De aici, de sus, ar fi fost ideal sa iti iei zborul cu o parapanta, si sa luneci lin pe deasupra acestui decor fabulos.
In schimb, dupa ce am facut fotografiile de rigoare, noi ne-am aventurat pe drumul de intoarcere, care insemna coborirea acelor lame alunecoase de stinca, iar, daca treceam cu bine de ele, drumul anevoios printre bolovanii din padure. A fost o mica aventura, dar toata lumea a ajuns jos teafara. Ba, mai mult, la liziera padurii si foarte aproape de locul de campare, ne astepta o noua surpriza - un grup de maimute pe jumatate salbatice, care se alergau una pe alta si care luasera cu asalt o casa dintre palmieri. M-am apropiat incet de ele si m-am asezat in iarba, pentru a se obisnui cu mine si a le putea fotografia. Erau marisoare, cam cit mine de inalte, asa cum stateam asezata. A fost pentru prima oara cind m-am intilnit cu maimute in libertate, iar experienta a fost interesanta, chiar amuzanta, pentru ca, la un moment dat, una dintre maimute a venit in fuga spre mine si m-a lovit cu toata puterea in spate. M-a luat prin surprindere si chiar m-am speriat un pic. Ceilalti colegi, care stateau ceva mai departe, au inceput sa rida. Cind situatia s-a repetat, desi am reusit sa ma feresc, m-am speriat un pic mai tare si m-am indepartat. Si acum ma intreb: Oare maimuta voia sa ma alunge sau, pur si simplu, voia sa ne jucam?. Poate trebuia sa alerg si eu dupa ea si sa-i trag un bobirnac in spate, in cazul, greu de crezut, in care as fi prins-o.
Aceasta a fost ultima experienta dintr-o zi plina de surprize, si in care am facut multe lucruri noi, mi-am testat rezistenta si curajul, totul in cel mai frumos decor cu putinta - insulele de vis din parcul marin, Ang Thong. O zi in care am inteles de ce unii romani vin in Thailanda la plaja.


Text & foto: Ema Cojocaru
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona