Cetatea Sighisoarei - tarimul uitat de timp
Articol










De citiva ani incoace, pe la mijlocul verii, in Sighisoara (locul unde timpul a uitat, parca, sa mai respire) are loc festivalul artei medievale. Spectacole de teatru, improvizatii cu papusi, spectacole de pantomima, recitaluri de muzica culta si folk animatie stradala, spectacole de jonglerii transforma vechea Cetate intr-un colt viu al lumii apuse. Caci trei zile pe an, orasul straluceste in sarbatoare.

Ale turnurilor umbre...
Daca n-ar fi cetatea, Sighisoara ar fi doar un oras placut. Ar exista acea alternanta intre vechi si nou, specifica multor orase din Transilvania, construite de sasi, dar ea, in sine, n-ar fi speciala. Insa, Cetatea, locuita si astazi, este, pentru sighisoreni, asemenea Olimpului pentru Grecia Antica. Ofrandele turistice ale Sighisoarei se aduc la poalele Cetatii, in fata Turnului cu ceas. Caci, de aproape cinci secole (vorbim de la marele incendiu incoace), acest perimetru respira viu, nimic schimbindu-se, de parca acesta ar fi spatiul mirific ce face subiectul basmului "Tinerete fara batrinete si viata fara de moarte". Acest tarim uitat de timp ii fascineaza si pe romani, si pe straini in egala masura. Poate doar la Sapinta, prin satele maramuresene si-n preajma minastirilor ridicate de Stefan cel Mare, sa se mai auda la fel de des declicurile aparatelor de fotografiat minuite cu frenezie, curiozitate si emotie, totodata. Dar Sighisoara e Sighisoara! Din dreptul parcului, colorat ca buchetul de nunta al unei primavaratice mirese, numai de-ti ridici privirea spre Turnul cu ceas, ca pasii o si iau singuri intr-acolo. Exceptind terasa de vara din dreapta, galagios inflorita de liceeni scapati de chinul orelor de scoala, drumul spre intrarea in Cetate pregateste, deja, saltul in timp. Casutele mici, incadrind stradute inguste, au obloane deschise spre soare si usi care nu se inchid decit noaptea. In pragul unora, casca somnoroase, in rastimpuri, pisici rasfatate, in pragul altora se face un mic negot, cu obiecte infantile de artizanat sau tricouri imprimate cu singerosul Dracula. Accesibila din "Orasul de Jos", Cetatea pastreaza inca urme ale zidurilor ridicate in secolul al XII-lea. La inceput, acestea erau mai joase, din piatra. Insa, o data cu aparitia armelor de foc, cultivind evolutia vremurilor, zidurile au fost inaltate si prevazute cu locasuri de tragere.
Din cele 14 turnuri si bastioane impunatoare, ridicate de-a lungul secolelor, doar noua mai sint inca in picioare, delimitind, in diverse puncte, perimetrul Cetatii. Toti cei care ajung aici viziteaza Turnul fringhierilor (Dealul Scolii), ridicat pe crenelurile vechiului zid al cetatii, bastionul fostului Turn al giuvaergiilor (Dealul Cetatii), construit in 1551, Turnul macelarilor, de forma hexagonala, ridicat, se pare, in secolul al XVI-lea, Turnul croitorilor, inaltat in secolul al XV-lea, unul dintre cele mai frumoase turnuri ale cetatii, Turnul cizmarilor, de plan hexagonal, distrus in 1676 si refacut in 1681, Turnul cositorarilor, inalt de 25 de metri, construit o data cu zidul cetatii, dar refacut in repetate rinduri, Turnul fierarilor (desi n-are forma de potcoava!) ridicat la 1631. Dar cel mai puternic, mai emblematic, care a servit ca model constructiilor sasesti si din ale locuri este Turnul cu ceas. Vizibil de departe, cu acoperisul verde-rosiatic stralucind in soare, acesta a fost construit in secolul al XIV-lea, adapostind pina in secolul al XVI-lea sediul sfatului comunal. A ars in 1676, dar intr-un an a fost deja refacut, sighisorenii concentrindu-se serios pe problema apararii cetatii. Inaltimea turnului este de 64 m. Are, la rinduri, patru turnulete secundare, care aproape scapa privirii, "focalizarea" facindu-se indeobste pe supletea turnului principal. Ultimul etaj este prevazut cu o galerie de lemn pentru straja. Aceasta galerie a fost construita dupa incendiul din 1676. In anul 1648, in virful turnului, a fost construit un ceas cu figurine care simbolizeaza zilele saptaminii. Pentru sighisoreni, Cronos e doar un nume de dictionar. Fuiorul timpului, pentru ei, de aici incepe a se desface. Despartiti de lumea dinafara prin ziduri bine pastrate, prin scari repezi si drumuri in panta abrupta, cetatea cuprinde in interior cam 150 de constructii pentru locuinte, aproximativ tot atitea cit numara si in secolul al XVI-lea. Trecuta prin atitea perioade de nadejdii si deznadejdii politico-sociale-economico-militare, Cetatea a rezistat infruntind vremea si vremurile. Oamenii s-au adaptat si ei timpurilor. La rindu-i, comertul a avut si perioade infloritoare, si de decadere. Pina acum un deceniu, turistii sositi aici nu faceau decit sa se plimbe printre casele viu colorate, construite cu secole in urma. Azi sint citeva hoteluri de trei stele in inima Cetatii, restaurante cu staif, magazine de artizanat, circiumioare particulare si gradini de vara la tot pasul. Semn ca prosperitatea bate din nou la portile din lemn greu, deschise sub boltile din piatra ale Turnului cu ceas.

Petreceri medievale
Cine vine in Sighisoara pentru festivalul artei medievale (care anul acesta incepe pe data de 28 iulie) musai trebuie sa se simta aidoma Cavalerilor Mesei Rotunde, prea plini de importanta rostului lor aici, si prea rasfatati la gindul ca, vremelnic, ei insisi vor hotari
(intr-o oarecare masura) bunul mers al evenimentelor derulate. Pe post de Merlin va fi insusi "duhul" cetatii care-l va vraji cu minunatiile de aici. Si cit de fericit menestrel poti sa bati la poarta petrecerilor medievale! Dintru inceput, urci din centru pe o strada pietruita si, pe sub arcul de bolta al Turnului cu ceas, fara sa te anunte ca pe vremuri, strajerul de la poarta, intri in cetate. Treci pasnic mai departe, arunci un ochi in "Camera de tortura" (aflata tot sub bolta Turnului cu ceas), te bucuri ca n-ai fost pe aici acum 300 de ani si ajungi in Piata Muzeului sau Piata Minastirii. O mare de tineri, ce se foiesc de colo-colo, aglomereaza pina la refuz strazile inguste. Bancile de lemn din piata, odihnitoare altadata, nu mai exista. Exista doar "roiuri" galagioase ce stau suspendate pe cadre invizibile ce nu se prabusesc sub greutatea lor. Locuri romantice cu vorbe abia soptite sub clar de luna? Iluzii! Totul in jur viermuieste zgomotos, intr-un ritm frenetic. Timp de trei zile, in Cetate, doar turnurile sint pustii. In dreapta, aproape de Piata, Turnul fierarilor tinjeste dupa vremurile cind barbosii confrati ai lui Hefaistos isi agitau in fiecare zi ciocanele uriase, minuindu-le cu indeminare. In fata Turnului, Biserica Minastirii inlocuieste cintarea preotilor cu recitaluri de orga, viole sau vocal-instrumentale aplaudate de zeci de tineri in blugi, adidasi si tricouri. La doi pasi, primaria Municipiului Sighisoara, care de un secol administreaza locurile, iti arata drumul spre Turnul si Bastionul cizmarilor. Revii in Piata Minastirii. Tineri vopsiti pe fata, care mai de care mai interesant, dantuiesc in voie, rid din te miri ce, invata sa creeze costume medievale sau sa picteze pe lemn, iau cursuri gratuite de dans medieval sau, pur si simplu, privesc extaziati in jur. Si chiar daca atmosfera nu e medievala pina la capat, aerul e de sarbatoare! In fata, fosta casa a lui Vlad Dracul s-a impodobit cu blazon si firma de restaurant la dispozitia clientului! Ceva mai sus, daca o iei pe Strada Cositorarilor, aproape de turnul cu acelasi nume, dai in "Piata Ratustelor. Aici spectacolul de dans, concertele folk si numerele de pantomima sint in toi. Se ride, se cinta, se danseaza si se ia totul de la capat in ordine inversa. Nu conteaza daca medieval sau nu. De obosesti, poti sa bei o cafea, sa servesti o prajitura sau o bere la cana de un litru, la o mica terasa particulara, umbrita de joarde groase de vita-de-vie. Pas cu pas, ajungi la Pasajul Scarilor (construit in 1662) care-ti scoate sufletul cu cele 175 de trepte ale sale. Te opresti epuizat, te uiti in dreapta la Turnul fringhierilor (singurul turn locuit) si iti faci o cruce mare spre Biserica din Deal (una dintre cele mai vechi biserici din Romania, 1345). Faci stinga imprejur, treci pe la Turnul macelarilor si, epuizat, o iei catinel pe Strada Scolii pina in Piata Cetatii. Aici te asezi la o gradina de vara, iti tragi sufletul, si, cu sau fara voie, devii spectator la proiectiile de filme istorice derulate pe scena improvizata sau la piesele de teatru. Trecind pe linga Casa venetiana, citeva duzini de "facatori de portrete", vopsitori de par ori "fauritori" de tatuaje te imbie pentru un nou look. Urci apoi in Turnul cu ceas pentru a admira orasul de sus si, in lumina inserarii, iti spui: "In sfirsit, Sighisoara!". Dupa trei zile de carnaval ramii la fel de neobosit si proaspat ca-n primul ceas al sosirii tale aici. De sus, clopotul ceasului urias bate un timp oarecare. Dar cui ii mai pasa ce ora e, in acest ametitor "joc de-a vacanta" al petrecerii medievale?!

"Transilvania Dorf" - un muzeu al satului linga Sighisoara
Chiar daca, Cetatea Sighisoarei atrage ca un magnet puzderie de turisti din tara si strainatate, cei care conduc destinul politico-administrativ al localitatii au gindit un nou proiect de revitalizare a zonei Sighisoara: Transilvania Dorf - o replica transilvana a Muzeului Satului din Bucuresti. Directorul Oficiului Prefectural Sighisoara, dl Marius Ichim, spunea la inceputul lunii mai, a.c.: "Transilvania Dorf se refera la construirea unui sat de vacanta in apropierea Sighisoarei, un sat transilvan ca o replica a unui muzeu al satului, dar un muzeu al satului locuit, viu si in care fiecare dintre cele trei mari culturi existente in zona - romaneasca, saseasca si ungureasca - sa-si gaseasca etnografic reprezentarea. Ba mai mult, si o curte tiganeasca ar putea fi reprezentata in acest sat. Se ofera, totodata, turistilor spatii de cazare, meniuri culinare traditionale si programe rurale de recreere, extrem de diverse. De pilda, ca turist, ai putea sa optezi pentru o zi petrecuta in satul romanesc, una in cel sasesc si una in cel maghiar si sa mergi sa vizitezi si curtea tiganeasca, de unde iti vei putea cumpara, poate, un ibric de cupru facut chiar in fata ta de mesterul cazangiu. Tot acest parc etnografico-cultural si turistic va avea propriul sau scenariu de zi cu zi, in asa fel incit satul sa traiasca propria-i viata pe care ar fi trebuit s-o gasim in oricare sat, daca
ne-am fi pastrat traditiile si obiceiurile".

Text: Paul Rogojinaru foto: Maria FloricicA
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona