Cascioarele, o istorie mai veche decit Sumerul
Articol







Intr-o dimineata de octombrie, pe o ceata groasa sa o tai cu cutitul, echipa revistei "Vacante & Calatorii" a pornit la drum spre localitatea Cascioarele, din judetul Calarasi, asezare situata la 17 km, vest, de Oltenita.

Pastratorii amintirilor
Din datele pe care le detineam, rezulta ca, la Cascioarele, dar si pe insula Ostrovelul, de pe lacul Catalui, se afla urmele unor asezari stravechi, cercetate de arheologi prin anii a60. Initial, am vrut sa vedem ce a mai ramas din aceste vestigii si carei culturi au apartinut ele. Surprizele aveau sa fie insa de proportii nebanuite.
In localitate, primii oameni cu care am vorbit au fost Boboc Gheorghe, 72 de ani, si Dumitru Ghe. Simion, nea Mitica, in virsta de 88 de ani. Acestia ne-au confirmat existenta unor vestigii pe malul Cataluiului, explicindu-ne, totodata, cum putem ajunge la ele. Nea Mitica ne-a insotit apoi pe tot traseul, dovedindu-se nu numai un bun cunoscator al locurilor, dar si al intimplarilor legate de acestea, el insusi fiind unul dintre cei care sapasera cindva la situl arheologic de pe malul lacului.

Descoperiri senzationale
Pe botul de deal din estul lacului am gasit urmele unor lucrari arheologice, efectuate cu multi ani in urma. Am inceput sa sapam si noi in diverse locuri si am gasit nenumarate cioburi de ceramica, cu si fara ornamente, caramizi de lut arse, foarte multe oase de animale, dar si de oameni. Verificarile ulterioare facute la Bucuresti ne-au confirmat ca asezarea de la Cascioarele si obiectele gasite acolo pot fi catalogate ca facind parte din Cultura Boian, din neoliticul mijlociu, deci cam cu 4.000 de ani inainte de Hristos sau, cel mai tirziu, din Cultura Gumelnita, care a existat cu 3.000 de ani i. H.
Asezarile omenesti din acele timpuri se gaseau pe boturi de deal sau pe grinduri, inconjurate partial sau total de apa; oalele de lut se ardeau in gropi, unele dintre ele avind incorporat praf din cochiliile scoicilor. Arheologii condusi de profesorul Vladimir Dumitrescu au apreciat, in anii 1962-1965, ca descoperirea de la Catalui si "Daaia parte", loc insemnind de cealalta parte a apei, este unica in sud-estul Europei si a apartinut, probabil, unei uniuni tribale. Ceva ne-a pus insa pe ginduri: in timpul sapaturilor am gasit si o bucata de zgura care avea in ea particule metalice stralucitoare. Conform datelor cunoscute de istorie, epoca bronzului a fost cu 2.000 de ani inainte de Hristos, iar cea a fierului cam cu 1.200 sau 1.000 de ani. Atunci cine au fost cei care topeau metale pe malul lacului Catalui acum 4.000-5.000 de ani?

Mai vechi decit Sumerul
Pe insula din mijlocul lacului, numita Ostrovelul, se afla alte vestigii care ne dau si mai mult de gindit. Arheologii care au sapat aici in urma cu mai bine de patru decenii au gasit lucruri extraordinare. Pe un medalion de lut ars era o spirala rosie care, dupa cum se stie, este simbolul infinitului, al cosmosului. O coloana inalta de doi metri avea 22 de linii verticale, paralele, de-a lungul carora erau sapte rinduri orizontale a cite sapte perechi de triunghiuri, toate facute intr-o anume ordine. Linii verticale paralele, triunghiuri care inseamna fertilitate sau moarte, grupate cite sapte, cifra aceasta avind o semnificatie speciala in astrologie. Toate acestea demonstreaza o anumita simbolistica bine cunoscuta locuitorilor insulei care, si atunci ca si acum, nu era mai mare decit un teren de fotbal. Dar aici, pe linga modelele de mobila din lut, perfect asemanatoare cu mobila noastra de azi, s-au mai gasit doua coloane dispuse la fel cu cele dintr-un templu de la Susa, in sud - vestul Iranului, locul vechiului Sumer. Multi istorici sustin ca "istoria incepe la Sumer", zona unde a existat o civilizatie avansata prin mileniile IV-III i.H., si, unde, in mileniul I i.H., sub conducerea lui Lugalzaggisi, a luat fiinta cel mai vechi stat sclavagist din lume. Exista insa un lucru extraordinar: templul de la Susa a fost construit in anul 3300 i.H., iar specialistii au datat vestigiile de pe insulita Ostrovelul ca avind o vechime mai mare de 5000 de ani i.H.! Deci... istoria nu incepe la Sumer, ci la

Minastirea ascunsa
La aproximativ 200 metri sud-est de lacul Catalui, in mijlocul unor hatisuri greu de strabatut, se ridica ruinele unui zid de caramida rosie, inalt de 25-30 metri, lung de trei-patru metri si gros de peste un metru. In el sint citeva deschizaturi, iar in lutul folosit ca liant se gasesc urmele perfect vizibile ale unor scoici mici, cu striatii pe ele, adica total diferite de molustele de lac, cum normal ar fi trebuit sa fie. Nea Mitica, ghidul nostru, fost dascal la biserica in urma cu 20-25 de ani, ne-a spus ca aici s-au gasit multe schelete umane, probabil ale calugarilor care au trait acolo, minastirea fiind construita, dupa unele date, intre anii 1566 si 1577. Ei isi dormeau somnul de veci imprastiati peste tot, asezati direct in pamint, avind fiecare sub cap un fel de perna confectionata din lut. Nimeni nu a putut explica de ce erau intr-un numar asa de mare. Ramasitele lor pamintesti au fost adunate de preotul Iordache Dumitru, azi decedat, si ingropate crestineste. Dar si aici se ascundea o alta mare surpriza.

Regina misterioasa
Desi doamna Voica Cletesteanu are acum 72 de ani, iar sotul sau, Alexandru, 78 de ani, amintirile lor sint inca vii. Iata ce ne-a spus femeia:
"Am gasit linga zidul minastirii un acoperis ascuns. I-am chemat pe domnii Cantacuzino si Tohani, sefii lucrarilor de-atunci, si am dezvelit locul. Era un mormint in care se afla un schelet omenesc, de femeie, invelit in aur. Ni s-a spus ca este al unei regine; avea o rochie neagra, palita (facuta - n.n.) toata din aur, cercei, doua inele mari si un colier, in intregime din aur. Pe piept, avea 25 de stelute tot din aur. Am mai gasit acolo oale si canute, iar mai jos, la vreo patru-cinci metri de zid, am gasit un ac mare, ca un ac de siguranta, lucrat din argint. Ni s-a spus atunci ca regina si toate bijuteriile ei vor fi duse la muzeu". Misterioasa regina si-a pastrat insa taina si nimeni nu i-a putut afla numele sau originea, desi, pe mormintul ei, se afla un alt lucru curios, caruia nimeni nu i-a dat importanta.

Placa de piatra
Parintele Aurel Cucuta, parohul bisericii din Cascioarele, ne-a primit cu multa bunavointa si ne-a explicat ca, prin 1988, chiar Sfintia Sa a mai adunat niste oase omenesti de pe linga zidul aflat in paragina si le-a ingropat crestineste. Apoi a mers cu noi si ne-a aratat, in curtea bisericii, o placa de piatra, lunga de peste doi metri, lata cam de 1,5 metri si groasa de 0,4 metri. Aceasta fusese gasita pe mormintul reginei necunoscute si adusa, nu stia de cine, in curtea bisericii, unde nu i-a mai dat nimeni nici o atentie pina in ziua de azi. Pe marginea pietrei, mincate de vreme, se insiruie un text, cu litere asemanatoare celor chirilice, dar totusi diferite, care spune ceva ce nu a interesat si nu a fost descifrat de nimeni pina acum. Comparind unele dintre aceste semne cu cele de pe placutele de plumb, despre care am scris in nr. 5/2004 al revistei noastre, am avut surpriza sa gasim doua asemanari, desi locurile si timpul in care au fost gasite sint total diferite. Si ar mai fi ceva: pe piatra respectiva nu se gaseste nici un insemn crestin, cruce, stea sau altceva. De ce credinta era misterioasa regina ingropata linga o minastire crestina?
Asadar, vestigii stravechi, unele mai vechi decit cele sumeriene, isi dorm somnul la Cascioarele, in judetul Calarasi, pe malul lacului Catalui si pe Ostrovel, insula din mijlocul acestuia. Linga ele, un zid de minastire, osemintele unei intregi armate de calugari si locul in care a fost gasita o regina misterioasa, imbracata in aur. Peste toate se astern uitarea si nepasarea, putinii localnici care mai stiu cite ceva despre ele, fiind si ei la pragul vesniciei. Pacat, pentru ca istoria, cu siguranta, nu a inceput la Sumer!

Text: Ionel Grama Si Cristian Pompei; Foto: Gheorghe Cohal
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona