Bucuresti - Sectorul 5
Articol





M-am nascut in cartierul Rahova si am locuit acolo vreme de vreo 20 de ani. Cunosc Sectorul 5 atit de bine, incit nici nu stiu cu ce sa incep. Fiecare straduta imi aduce aminte de copilarie, de adolescenta, iar cladirile, chiar daca si-au schimbat infatisarea, in inima mea ramin la fel.
Televiziunile si cotidianele pomenesc de multe ori despre acest sector ca fiind un loc de care trebuie sa te feresti, mai ales noaptea. Ei, tocmai ca sa va dovedesc contrariul, mi-am luat aparatul de fotografiat, am asteptat sa se lase intunericul si am plecat la plimbare.

Asteptam ca un vampir caderea noptii. Nu mai aveam rabdare sa plec la pozat pe stradutele micului cartier. Am trecut intii pe la mama, care locuieste in zona Malcoci. Am revazut liceul Dimitrie Bolintineanu, aflat in imediata vecinatate. Copacii din curte au ramas la fel de verzi. Iar pe bancile din parc se furiseaza pentru un sarut timid alte perechi de indragostiti. Desi curate si vopsite recent, aceste banci pastreaza, in sufletul meu, scrijeliturile pe care le faceam atunci cind eram copil. Multi ani au trecut peste liceul Bolintineanu, dar acum are o fata noua, cu geamuri termopan si paznic la intrare.
Piata Rahova, unde ma trimitea mama la cumparaturi, a devenit acum un complex comercial mare, frumos amenajat, unde poti gasi orice, de la cirlige de rufe pina la sisteme audio si video de inalta clasa. Exista acum chiar si o parcare mare, in care iti poti lasa masina cu incredere.
Blocurile de la soseaua care trece prin Petre Ispirescu sint renovate, zugravite in culori vii, iar rondurile de flori se incadreaza perfect in acest tablou. S-a mutat chiar si statia de tramvai. Nu mai este acolo unde o stiam eu. Acum sint sine noi, special concepute pentru traseul metroului usor.
Chioscul cu vata de zahar, loteria in care imi incercam mereu norocul sint acum inlocuite de o gogoserie, special amplasata chiar la iesirea din liceu, pentru a face cu ochiul elevilor pofticiosi. Floraria din colt tot acolo este. M-am bucurat sa o revad si, in cinstea acestui lucru, am cumparat o floare pe care mi-am pus-o la ureche.
"Nu-ti sta rau!", imi spune o voce care imi suna atit de familiar, dar totusi greu de recunoscut. Dupa citeva clipe de confuzie, mi-am dat seama ca il aveam in fata pe fostul meu coleg de banca din scoala generala. Am fost surprinsa ca, dintre cei 270.000 de locuitori ai sectorului, tocmai pe el sa il intilnesc. M-am bucurat sa il vad si intrucit nu avea nici un plan, l-am rugat sa ma insoteasca in mica mea escapada pe strazile copilariei.
Am mers pe jos, si am luat cite un kebap de la unul dintre chioscurile din Sebastian. Cindva, in zona asta o asteptam pe mama sa iasa din tura de dupa-amiaza de la Electromagnetica. Putini stiu ca aceasta fabrica a fost fondata in 1930, sub denumirea "Standard Electrica Romana", ca filiala a companiei International Standard Corporation New York. Din 1962, societatea a luat numele de Electromagnetica, iar, dupa 1990, a devenit societate pe actiuni, transformindu-se in 1999 in societate privata. In apropiere se afla si uzina Vulcan, care a fost infiintata in 1904 ca atelier mecanic pentru producerea de utilaj petrolier si care si-a dezvoltat pe parcurs gama de produse.
Mergind si povestind, nici nu ne-am dat seama cind am ajuns in zona Pietei Cosbuc, in care se afla faimosul Economat, unde preturile mici atrag cumparatori din toate colturile Capitalei.
Pina si Fabrica de Bere arata acum mai bine. Vopseaua scorojita a fost indepartata, iar cladirea are acum pereti varuiti in culori calde. A fost construita de catre Marinescu Bragadiru. Fabrica s-a dovedit foarte rentabila, astfel ca, alaturi de ea, patronul a ridicat si Palatul Bragadiru. Construit intre anii 1895 si 1904, corpul central, realizat intr-un stil monumental cu holuri si trepte de marmura, avind o sala spatioasa de bal, servea pe vremuri manifestarilor festive. Corpurile laterale erau locuite de muncitorii care lucrau aici. Mai tirziu, palatul a fost restaurat, fiind transformat in Casa de Cultura a Sectorului 5 si preluat dupa 1990 de "Fundatia Europeana Constantin Dragan".
Nu departe de Piata Unirii se afla, ascunsa printre blocuri, Biserica Antim, cu hramul "tuturor sfintilor", ridicata intre anii 1713 si 1715 de catre marele carturar si mitropolit al Tarii Romanesti, Antim Ivireanul, pe locul unei bisericute de lemn din secolul al XVII-lea. Ctitoria a fost inzestrata de catre Antim cu o bogata biblioteca si cu o tipografie ce functiona inca din 1715.
Am spus o rugaciune si am mers mai departe.
Am luat-o pe scurtaturile stiute numai de noi si am ajuns in fata impunatoarei cladiri a Palatului Parlamentului. Acesta domina ansamblul blocurilor noi ce gazduiesc ministere sau alte institutii ale statului, Casa Academiei, hoteluri, cit si largile bulevarde ce se deschid spre Splaiul Independentei si Piata Unirii. Chiar daca nu constituie o valoare istorica de "carate" autentice, cum au fost monumentele dislocate din zona, uriasa cladire a Parlamentului este o constructie solida, cu o trainicie de monolit, cu holuri si sali fastuoase, ce pot fi valorificate si prin prezentari expozitionale, muzeistice, intilniri si conferinte internationale. Aceasta constructie, ale carei proportii o inscriu printre cele mai mari cladiri din lume, a necesitat efortul iesit din comun al unei intregi armate de muncitori si specialisti din cele mai variate domenii. Aici s-a lucrat intr-un ritm continuu zi si noapte. Cladirea Parlamentului reprezinta un decor fastuos pentru evenimente importante din viata Capitalei, desfasurate in perimetrul Pietei Constitutiei: festivaluri, concerte, sarbatori nationale, parade militare, vizite oficiale de prestigiu etc.
Se facuse tirziu, si faptul ca nu mai mersesem demult pe jos la o plimbare mai lunga incepuse sa isi spuna cuvintul. Colegul meu, binevoitor, a observat si
mi-a spus ca el lucreaza acum ca taximetrist si poate chema o masina de la firma, fara sa fie nevoie sa platim.
Ura! - am exclamat eu - si am acceptat propunerea bucuroasa, pentru ca mai erau inca multe de vazut si fotografiat.
Am trecut pe la Academia Militara si am zarit Monumentul Eroilor, care a fost dezvelit in anul 1957. Plasat pe un impunator soclu, monumentul este flancat de frize sculptate in piatra, care infatiseaza scene din istoria poporului roman.
Ajunsi in zona Cotroceni, am remarcat vilele impunatoare si masinile de lux parcate in fata portilor. Probabil, oamenii astia au mai mult noroc, cine stie, pentru ca aici se afla Biserica Cotroceni - ridicata intre anii 1679 si 1681 de domnitorul Serban Cantacuzino. Biserica, purtind hramul "Adormirea Maicii Domnului", facea parte din complexul caselor domnesti in care au locuit de-a lungul timpului domnitorii Serban Cantacuzino, Constantin Brancoveanu, Alexandru Ioan Cuza. Din 1893, aceste case sint refacute, alaturi fiind ridicat Palatul Regal Cotroceni, dupa proiectul arhitectului francez Paul Gottereau. Afectat puternic de cutremurul din 1977, Palatul Cotroceni a intrat in lucrari de consolidare si restaurare, care s-au finalizat prin redarea imaginii originare a fostului palat regal, care acum gazduieste Muzeul National Cotroceni si, intr-o aripa construita intre anii 1977 si 1985, sediul Presedintiei Romaniei.
Pe bulevardul Elisabeta se afla cladirea Primariei Sectorului 5, construita intre anii 1885 si 1886. Edificiul era numit si al "Eforiei". Pentru ca, initial, a fost Palatul Eforiei Spitalelor Civile. In anul 1887, cladirea a fost prevazuta cu o sala de spectacole, numita "Eforie", unde aveau loc reprezentatii lirice si dramatice cu artisti renumiti si spectacole celebre de revista cu trupa lui Constantin Tanase. Din nefericire, in timpul premierei spectacolului "Pofta buna la Tanase", din 22 decembrie 1937, din scena a izbucnit un incendiu care a mistuit toata sala.
Cea de-a saptea arta, care a dominat secolul XX, este reprezentata pe vechiul bulevard Elisabeta de o salba de sali de cinema. Cea mai veche cladire este cea a cinematografului Bucuresti, datind din 1884, dupa care urmeaza salile cinematografelor Capitol, Festival, Lumina, Corso. Dupa un secol de cinematografie, care a intretinut prin uzina lui de imagini cel mai popular spectacol, interesul orientat spre televiziune a dus la parasirea salilor de cinema, care au capatat alte destinatii.
Indreptindu-ne spre Cismigiu, tot pe traseul bulevardului Elisabeta, se remarca frumosul edificiu cu interioare in stil clasic si baroc al fostei cladiri a Senatului. Mai departe, se afla sediul Primariei Generale a Municipiului Bucuresti, construite intre 1906 si 1910. Initial, edificiul a fost destinat Ministerului Lucrarilor Publice si Constructiilor. A fost refacut dupa 1944, cind a fost avariat de bombardamente.
Pe acelasi bulevard, practic facind parte din Gradina Cismigiu, se afla Liceul Gheorghe Lazar, infiintat in 1859 ca gimnaziu de baieti, devenit liceu in 1890, o data cu ridicarea noului local. Traditia il recomanda ca unul dintre pilonii invatamintului liceal romanesc, reprezentat de generatii ilustre de carturari.
Facultatea de Drept a fost ridicata in 1935, pe un fost teren de sport, dupa proiectul arhitectului Petre Antonescu. Frontonul principal al cladirii este decorat cu pilastri inalti si statui plasate deasupra intrarilor, realizate de sculptorii Ion Jalea si Costin Georgescu, infatisindu-i pe Licurg, Cicero, Papilan si Justinian.
Furia demolarilor a sters de pe harta Bucurestiului Dealul Mihai Voda care a fost transformat intr-un platou neted, de unde incepe perspectiva unui deal creat artificial, ca suport pentru imensa constructie a Casei Poporului - actualul Palat al Parlamentului.
Sectorul 5 al Capitalei cuprinde una dintre cele mai importante zone istorice ale Bucurestiului, in care se aflau monumente de referinta ale orasului, crunt lovite de valul distrugerilor din anii regimului ceausist.
Sint multe de spus despre aceasta mica particica din Bucuresti, dar vreau sa va trezesc curiozitatea, sa va invit si pe voi sa va plimbati si sa descoperiti singuri farmecul acestui loc. Si sa nu va fie teama! Ca dovada ca nu mi s-a intimplat nimic, ma aflu acum in fata calculatorului meu de-acasa, cu un ceai fierbinte in fata si cu niste prajituri facute cum numai mama stie... Razele soarelui au inceput sa se strecoare prin perdeaua mea din voal bleu. A inceput o noua zi. Ma duc sa trag un pui de somn si cine stie ce o sa mai descopar miine?!

Text & foto: Ana-Maria TAnAsescu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona