Peste sinagogile din Timisoara apun vremurile. Dar ele, cu Steaua lui David in virf, ca un paratrasnet, isi cauta geana de lumina.
Articol






Cineva, cindva, obisnuia sa-mi spuna ca alint ca-mi merge mintea precum cea a unei evreice al carei bunic a vindut sireturi in fata sinagogii. Fiindca deja stiam cite ceva despre evrei, am primit intotdeauna aceasta caracterizare ca pe un compliment.

Bunicul meu n-a vindut niciodata sireturi in fata unei sinagogi si nici nu e evreu. Dar m-a crescut intr-o casa cu albume de arta si carti semnate de nume mari ale literaturii universale. Acolo am deprins respectul pentru scriitura, pentru cultura in general. De parc-as fi venit, intr-adevar, dintr-o casa de evreu batrin.

Ce este o sinagoga
Prima mea intrare intr-o sinagoga a fost in 9 decembrie 1993, ca ziarista, trimisa pentru a scrie despre Hanuka, Sarbatoarea Luminii. Stiu data pentru ca e cea inscrisa pe "Eseuri biblice", carte scrisa de seful rabin Moses Rosen, si pe care am primit-o, atunci, cu dedicatia sa. A fost ultima Hanuka a dr. Moses Rosen, el stingindu-se din viata in vara lui 1994. O ultima Hanuka in ultima sinagoga, unde intilnesc evreii din Timisoara, aflata in cartierul Iosefin. (Mai exista un spatiu de intilnire despre care voi vorbi mai jos, dar nu este sinagoga). Pentru o populatie al carei numar descreste cu fiecare an ce trece, multe substantive sint precedate de "ultim". Din acea carte a prim-rabinului Moses Rosen voi cita un fragment care ne va ajuta in a intelege importanta unei sinagogi pentru comunitatea evreiasca. "Inainte de a arata ce este Sinagoga, e necesar sa subliniem ce nu este ea. Sinagoga nu este numai o biserica. E adevarat ca elementul comun al acestor doua institutii este acela ca in ele se oficiaza rugaciuni. A limita insa atributiile sinagogii inseamna a denatura caracterul ei." (sef rabin dr. Moses Rosen "Eseuri biblice", Editura Hasefer, Bucuresti 1992) Din pasajele urmatoare, aflam ca sinagoga este si casa adunarii obstesti precum si locasul de invatatura. De aceea, evreul era sfatuit sa-si aiba casa aproape de sinagoga.

Interesul pentru sinagogi, in Europa si aici
Stiind, deci, mai multe despre importanta sinagogilor in cadrul comunitatilor pe care le deservesc, este firesc sa vorbim despre ele si ca prezenta in portretul oraselor noastre, nu doar despre cele din Romania, ci si despre cele din Europa. De mult timp, aceste cladiri au intrat in atentia celor care iubesc frumosul arhitectonic sau sint pasionati de locurile care au o semnificatie aparte prin evenimente legate de cladiri si care au intrat in istorie. De asemenea, o alta categorie de vizitatori ai sinagogilor (si nu este una de ignorat) este a celor care au facut parte dintr-o comunitate evreiasca a unui oras si apoi au parasit acel loc. De multe ori, atit ei, cit si urmasii lor doresc sa ajunga la sinagogile care au facut parte din amintirile de familie. Probabil cei care au mai putine informatii despre istoria evreilor vor fi mirati sa afle ca unul dintre cele mai vizitate locuri din Venetia, orasul canalelor, gondolelor si al romantismului este ghetoul. Chiar si acum exista acolo magazine care poarta steaua lui David la intrare sau restaurante kaser care servesc mincaruri ce respecta regulile din vechime. Ce-i drept, mult mai multi turisti fac poze cu porumbeii din San Marco, dar am vazut destui atrasi si de piata sinagogii de aici, mai ales ca, sa nu uitam, insusi numele de "ghetou" vine de aici, din Venetia. "Ghetou" este o denumire a cartierului evreiesc in care comunitatea evreiasca era obligata sa traiasca segregata de restul locuitorilor orasului. Denumirea provine de la Ghetto, numele cartierului venetian unde, in 1516, evreii au fost fortati pentru prima oara sa traiasca separat, practica devenita curenta mai tirziu in Europa si reactualizata in timpul celui de-al doilea razboi mondial. O alta sinagoga europeana care atrage extrem de multi turisti este cea din Budapesta, vestita nu numai pentru frumusetea ei, ci si pentru acustica sa deosebita.

Si Romania are citeva sinagogi deosebite prin arhitectura lor si prin istoria lor presarata cu intimplari. Imi dau seama ca, de multi ani incoace, fara sa caut asta dinadins, am intrat si eu in rindul celor care cauta sinagogile, in orasele in care merg. Nu doar pe cele renumite din Europa, ci si pe cele de la noi, din localitati mai mari sau mai mici. Nu mai stiu cite am vazut in Romania - vreo 10 sau 15. Nu am facut un palmares din asta. Imi dau seama insa ca exista si la noi oameni dornici sa ajunga la aceste cladiri, sa le vada si sa afle date despre ele si, daca este posibil, sa intre si sa incerce sa-si inchipuie ritualurile care aveau loc aici. Spun "sa incerce sa intre" pentru ca rare sint momentele in care se mai poate intra in sinagogi, in cele mai multe dintre ele. Ca si cimitirele evreiesti, aceste bijuterii de arhitectura devin enigme protejate de lacate. Mult prea putini evrei au ramas in tara, de cele mai multe ori nu indeajuns de multi pentru a se oficia slujbe. Imi aduc aminte de pacea netulburata aproape niciodata din cimitirul evreiesc din Sibiu, imprejmuit si stingher in marele cimitir dinspre Padurea Dumbrava. Pe un monument funerar scrie simplu, "MAMA". Atit. Nu am vazut niciodata flori acolo. Cindva am pastrat o luminare, de 1 noiembrie, si am dus-o acolo, ca o mingiiere venita dinspre un alt cult, un cult nu atit religios, cit al respectului si nostalgiei dupa trecut.

Evreii din Timisoara si sinagogile lor
Si sinagogile timisorene au povestea lor de intoarcere inspre sine, in lipsa credinciosilor. Dintre cele trei, aflate in Cetate (centru) si in cartierele Fabric si Iosefin, doar una mai gazduieste slujbe, ultima dintre ele. Cea din Fabric este deteriorata si nu poate fi folosita, nu exista bani pentru reparatii si intilnirile se tin intr-o cladire alaturata. Sinagoga din centru, una dintre cele mai deosebite cladiri din oras, prin arhitectura sa, este inchisa, dar soarta ei este mai buna, lucrindu-se la restaurarea ei. Mult timp, porumbeii intrati prin sparturile geamurilor au continuat ceea ce incepuse sa deterioreze timpul. Totusi, s-au gasit initiative pentru a se salva acest edificiu. Din partea unui reprezentant al Comunitatii Evreiesti din Timisoara am aflat ca exista 700 de membri ai acestei comunitati dintre care circa 300 sint evrei, restul fiind membri ai familiilor lor. Ei reprezinta un procentaj insemnat din cei 9.000 de membri ai comunitatii din tara, dar acest numar este extrem de mic fata de cel de acum o suta de ani, spre exemplu. Comunitatea nu a reusit inca sa primeasca inapoi multe din cladirile care ii apartineau, deci si sansele ca templul din Fabric, care este cel mai avariat, sa intre in reparatie sint minime... De la trecerea in nefiinta a carismaticului rabin, dr. Ernest Neumann, care a condus comunitatea timp de 63 de ani, Timisoara nu mai are rabin. Intr-unul dintre ultimele interviuri acordate de dr. Neumann, intrebat fiind care este viitorul comunitatii din Timisoara, a raspuns ca tinerii pleaca, natalitatea este aproape inexistenta in Banat, moartea nu asteapta, daca se continua in acest ritm, evreii probabil vor disparea definitiv din Romania, de data aceasta pe cale pasnica. Pierderea rabinului Neumann a fost o lovitura grea pentru comunitatea de aici dat, in timp, noi lideri au dus mai departe mesajul sau de toleranta in spirit ecumenic.

Sinagoga din Iosefin
Doar de sarbatori si vineri seara sau simbata dimineata mai merg credinciosii la sinagoga din Iosefin. Totusi, este cea mai vizitata, in fapt, singura in care se mai tin intilniri religioase. A fost construita in 1910, deci este cea mai tinara dintre cele trei existente, acum, in orasul de pe Bega. Anul trecut, aici a fost gazduit un eveniment devenit special in rindurile comunitatii din Timisoara, din cauza numarului din ce in ce mai redus de membri: ceremonialul de Bar Mitzvah al fiului lui Ioan Holender, directorul Operei de Stat din Viena, plecat si el, ca atitia altii, din capitala Banatului. Dupa multi ani in care acest ceremonial nu a mai fost practicat in sinagogile din Timisoara, un nou tinar a implinit 13 ani si a fost confirmat ca adult in cadrul comunitatii din care plecase tatal sau, avind, astfel, posibilitatea, de atunci, de a sluji in temple de rit mozaic. La eveniment, a oficiat un rabin din Berlin.

Cetatea si sinagoga sa
Este un monument ridicat in stil maur, intre anii 1864 si 1865, folosindu-se planurile arhitectului vienez Ignaz Schumann. Exteriorul are o fatada monumentala, pe care putem admira cele doua turnuri si placajele cu placi ceramice de diverse culori, oferind o cromatica placuta, dar si deosebita ochiului european, mai putin deprins cu influenta maura in aceasta parte de continent. In interior are patru ferestre mari si 24 mici. Orga a fost adusa aici in anul 1866. Din 1998 a fost conceput proiectul care se ocupa de restaurarea sinagogii din cetate. Proiectul este urmarit de Societatea Filarmonica din Timisoara, reinfiintata dupa Revolutie, iar ideea de creare a unei sali-auditorium multifunctionale a avut o foarte buna primire. Primii pasi pentru acreditarea acestui spatiu ca sala de concerte a fost facut, aici avind deja loc primele manifestari sub semnul Euterpei.

O cladire stinghera
In 3 septembrie 1899, este inaugurata sinagoga din Fabric, dar traditia templului in acel spatiu merge cu mai bine de jumatate de secol in urma. Atit doar ca sinagoga care ocupase acel spatiu inainte devenise neincapatoare. Constructia are elemente maure, prezinta o cupola centrala si doua fatade. Aceasta constructie a beneficiat de o orga Weganstein. Frumusetea acestei sinagogi poate fi admirata si azi, dar senzatia apropierii ei bucura mai mult daca o privesti de la departare. De aproape sar in ochi deteriorarea produsa de timp, copaceii care cresc printre elementele arhitectonice, pe fatada, detaliile care lipsesc prin caderea caramizilor, aerul de stinghereala al unei cladiri extraordinare care parca se scuza de felul in care arata acum. Si, de parca asta nu ar fi fost de-ajuns, pe cladire au aparut si texte scrise ca grafitti, care dovedesc sfertodoctism din partea faptuitorilor, dat fiind ca "goim" (cuvint folosit pentru ne-evrei) este deja un plural. Un ciine-lup pazeste curtea sinagogii. Intrarea din fata are glilaje cu lacat, iar dupa ele, inaintea portilor, troneaza valuri de moloz. Undeva prin spate, in fiecare zi, putinii evrei se aduna, continuind traditia sinagogii. Poate prin ei, prin incapatinarea lor de a exista, si sinagoga din Fabric va fi, iar, cindva, mai mult decit o destinatie pentru turistii nostalgici.

Text&Foto: Ramona BAluTescu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona