Chiang Mai - nordul Thailandei
Articol









Cu o istorie veche de 710 ani, orasul Chiang Mai este o destinatie obligatorie pe ruta oricarui turist sosit in Thailanda. Aici, templele si obiceiurile localnicilor poarta amprenta culturii Lanna - cu influente din Burma, Laos si India, iar bazarul de noapte
a transformat orasul
intr-un adevarat paradis al cumparaturilor. Climatul mai putin torid si mincarurile tipice zonei de nord sint inca doua motive pentru care mii de turisti poposesc anual in Chiang Mai.

Ceea ce trebuie sa stiti in primul rind despre Chiang Mai este ca, daca veniti aici fara o suma substantiala, menita sa fie cheltuita, veti regreta fiecare zi petrecuta in oras. Ei, exagerez un pic, pentru ca o plimbare prin pitorescul oras va poate face sa uitati de toate lucrurile pe care ati fi vrut sa le cumparati. Insa, odata ajunsi pe strada Sankampaeng, veti intelege ce vreau sa spun. Pe timpul noptii, cind temperatura aerului devine placuta si oamenii navalesc pe strazi, aceasta renumita zona comerciala din Chiang Mai devine unul dintre punctele de atractie pentru turisti - de o parte si de cealalta a strazii sint inghesuite tonete cu tot felul de produse, de la haine la mirodenii, de la podoabe la tablouri, de la obiecte de decor la papuci, totul intr-o explozie de culori si forme, in mijlocul unei agitatii de nedescris. Daca ati reveni in aceasta zona in timpul zilei, s-ar putea sa credeti ca ati gresit adresa - strada pare ireal de linistita si de pustie, si nu regasiti nicaieri forfota din timpul noptii. Nimic ciudat in asta, pentru ca toate bazarurile din Thailanda prind viata la caderea noptii, fiind deschise pina la ore tirzii. De aici iti poti cumpara tot ce iti pofteste inima, te poti delecta cu o bere Singha la o terasa de la marginea drumului, si te poti abandona unui relaxant " foot-massage ", in cazul in care ai obosit de atita umblat dupa cumparaturi.
Daca exista cumva un "rai" al hainelor, gentilor si accesoriilor, eu una
l-am descoperit in Chiang Mai. Abundenta si varietatea acestora m-au coplesit pur si simplu. Shoppingul este intotdeauna ultimul pe lista mea de prioritati, dar, acum, in fata mormanelor de produse cu accente etno, am simtit cum ma cuprinde disperarea. Nu rideti! Pur si simplu, nu mai eram in stare sa aleg o geanta dintr-un teanc de zeci de genti la fel de frumoase (din acelea de pinza, brodate cu tot felul de motive traditionale). Mi-am dorit atunci sa fiu miliardara si sa-mi cumpar tot ce voiam, fara sa mai pierd timpul cu tocmitul si cu alesul. Dar, cum nu eram, m-am resemnat si m-am transformat in simplu spectator, fotografiind si gustind acea lume cu totul noua. Tonetele se intind pe sute de metri, in spatele lor fiind deschise mici ateliere in care ii puteti vedea la lucru pe artizani.
In Chiang Mai, se produc multe dintre obiectele puse in vinzare in celelalte bazaruri din Thailanda, de aceea preturile de aici sint cele mai mici - un motiv in plus pentru a face cumparaturi. Orasul este renumit, mai ales, pentru bijuteriile si obiectele din argint, create de diferite grupuri etnice care s-au stabilit in oras de-a lungul timpului, fiecare avind un stil aparte de prelucrare a metalului. Matasea este, de asemenea, la mare cautare, cele mai multe din produse fiind realizate manual. Chiang Mai este si cel mai important centru al ceramicii, renumita fiind cea de Celadon. Un tur al bazarului si al atelierelor te convinge de talentul artistilor thailandezi - am ramas impresionata de originalitatea si frumusetea multora dintre obiecte. Si am cascat efectiv gura la desenele in carbune, realizate pe loc, care se apropiau incredibil de mult de finetea unei fotografii.
In ciuda aparentului haos, locul este destul de sigur - m-am plimbat singura zeci de minute, fara ca sa atenteze cineva la aparatul meu de fotografiat sau sa ma agreseze in vreun fel, nici macar verbal. Ce-i drept le zimbeam tuturor si nu stiu daca v-am spus deja, dar, daca exista vreo tara care te invata sa zimbesti, aceea este Thailanda. Iar in Chiang Mai cred ca am zimbit cel mai mult. Pe strada, in restaurant, pe holurile hotelului, in parc, in lift, peste tot am intilnit necunoscuti care-mi zimbeau - nu cu acel zimbet care se stinge imediat ce ai intors privirea, ci cu unul cald, care pornea din suflet. Sau poate ca imi intrase deja in reflex si le zimbeam eu prima, dar cert este ca la sfirsitul zilei ma dureau muschii fetei de atitea zimbete. Ce sentiment extraordinar, nu? Inchipuiti-va ca traversati strada si descoperiti ca toti motociclistii si biciclistii (si nu doar de gen masculin) opriti la semafor va zimbesc; mie una mi s-a intimplat asta in Chiang Mai si mi s-a parut incredibil - in Romania ma chinui uneori sa gasesc macar o fata zimbitoare si nu reusesc Thailandezii sint calzi, sinceri, deschisi si au delicioase momente de spontaneitate. Pina la urma, Thailanda este un fel de terapie a spiritului, si nu degeaba a fost numita Tara zimbetelor de aur.
Un alt lucru pe care trebuie sa il stiti despre Chiang Mai este ca are foarte putine treceri de pietoni! Am descoperit acest lucru, hoinarind prin oras si incercind sa traversez. Lucru destul de dificil, pentru ca, daca nu trec masini, trece un puhoi de motorete, scutere, motociclete si biciclete, care sint foarte populare peste tot in Thailanda. Uneori, vezi chiar si cite trei persoane catarate pe un scuter, si te intrebi unde se duc toti acesti oameni, mai ales pe o asemenea caldura. Foarte nostim a fost cind, incercind de citeva minute bune sa traversez, am observat pe partea cealalta a strazii o tinara europeanca, aflata in aceeasi situatie, si amindoua am izbucnit in ris, nevenindu-ne sa credem!
Una peste alta, orasul merita luat la pas, mai ales ca centrul poate fi vizitat intr-o zi. Asta daca nu va opriti cu orele la templele raspindite peste tot, care va fura prin decoratiunile bogate si complexitatea constructiilor. Nu incercati sa le studiati minutios, pentru ca este practic imposibil si veti ajunge la saturatie. Stralucirea lor si zecile de detalii sint coplesitoare, dar, in acelasi timp, obositoare. Cred ca, de aceea, preferatul meu a fost un templu vechi, construit intr-un stil simplu, cu o stupa din caramida rosie, mincata de vreme. Am intrat cu sfiala, cautindu-l din ochi pe omul cu biletele, dar am constatat ca nu se platea taxa de intrare - si aceasta veste buna este valabila pentru mai toate templele din oras, mai putin pentru cele care sint atractii turistice de notorietate, ca Wat Suan Dok, Wat Chet Yot sau Wat Prathat Doi Suthep. Intr-un templu destul de nou, decorat la limita kitsch-ului, am avut parte si de o surpriza: am intrat in vorba cu doi calugari tineri, care vorbeau binisor engleza, si m-am trezit ca rolurile se inversasera - faceau un sondaj despre cunostintele europenilor in materie de budism, iar eu picasem la tanc. M-au lasat sa-i fotografiez - desi calugarii sint destul de reticenti in a fi prinsi in obiectiv - si mi-au dat adresa lor, pentru a le trimite o revista.
La templul vechi din Chiang Mai, am gasit o cerinta cel putin ciudata, aceea de a ma descalta inainte de a intra la toaleta - pentru citeva secunde mi-am imaginat cu groaza ca va trebui sa intru desculta, dar apoi am observat citeva perechi de papuci asezati tocmai in acest scop. La intrarea in orice templu, obiceiul budist iti cere sa iti lasi incaltarile afara, dar nu ma gindeam ca se aplica si in cazul toaletelor! Un alt obicei, care m-a derutat un pic, a fost acela ca eu, ca femeie, trebuia sa intru in templu cu capul descoperit, spre deosebire de bisericile ortodoxe, unde ti se cere exact contrariul In templu nu ai voie sa vorbesti, sa stai in picioare sau sa tii talpile indreptate spre statuia lui Buddha, iar paznicii de la intrare au grija sa respecti toate aceste obiceiuri. Partea buna este ca ai toate sansele sa regasesti un obiect uitat, precum si incaltamintea pe care ai lasat-o la intrare! Totusi, nu va sugerez sa va aduceti cea mai scumpa pereche de incaltari pe care o aveti, desi un templu este ultimul loc in care ar fura un thailandez, in cazul in care ar fura - religia are o mare influenta asupra modului de viata al acestui popor, fiind sursa optimismului sau si a acelei aparente lipse de griji.
Cel mai cunoscut templu al orasului este Wat Prathat Doi Suthep, catarat la 1.022 metri altitudine, pe coasta muntelui Suthep. Autocarele opresc la baza pantei si, pentru a ajunge la templu, trebuie sa urci o scara cu 304 trepte, flancata de trupurile verzi, unduitoare, a doi serpi, ale caror capete se afla la baza scarilor. Pagoda din centru contine ramasite ale lui Buddha, ceea ce face ca templul sa fie vizitat anual de mii de pelerini si turisti sositi din toate colturile lumii. Legenda spune ca un calugar a asezat jumatate dintr-o relicva a lui Buddha pe spatele unui elefant care a fost lasat apoi liber. Elefantul a inceput sa urce muntele, iar pe locul in care s-a oprit sa se odihneasca a fost ridicat templul, in 1388.
Un templu cautat mai ales de fotografi este Wat Suan Dok, pentru ca, pe linga frumoasa chedi construita in 1372 si statuia de bronz a lui Buddha - una dintre cele mai mari din nord, locul ofera cadre splendide la apus. Templul Wat Chet Yot, construit in 1447 de arhitecti Lanna, este faimos pentru ciudata chedi, replica a Templului Mahabodi din Buddhagaya, India, locul in care Buddha a trait iluminarea, cu 2.500 de ani in urma. Chiang Mai (Orasul nou) a fost fondat in 1296 de catre regele Mengrai, care l-a incercuit cu un zid de caramida si pamint, portiuni din acest zid pastrindu-se intacte pina astazi. Zona delimitata de aceste ziduri este numita orasul vechi Pina la inceputul secolului XX, Chiang Mai s-a tinut departe de influenta occidentala, conservindu-si un farmec si o cultura aparte.
Daca v-ati saturat de plimbat si de prea multa istorie, va puteti racori in magazinele cu aer conditionat din Mall, care au preturi mai mari ca bazarul de noapte, in schimb de aici puteti cumpara electronice la preturi foarte bune. Daca va doreati un MP3-player sau un aparat de fotografiat, acum este momentul sa il achizitionati! Ati prins ideea - sub nici o forma nu trebuie sa veniti in Thailanda fara bani de cheltuiala. Altfel, ajungeti in situatia mea - nu stiu cum sa ma intorc din nou acolo, pentru a reveni in tara cu cea mai tare garderoba si cu o gramada de alte nimicuri. Nici mie nu-mi vine sa cred ca am spus-o!

Text&Foto: Ema Cojocaru
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona