Tabara de elefanti, Chiang Dao
Articol





Inainte de a ajunge in Thailanda, probabil ca v-ati facut deja o idee despre ceea ce merita vazut/incercat acolo - mincare traditionala, temple budiste, cumparaturi si, bineinteles, renumitul masaj thailandez. Eu va mai sugerez ceva: o excursie la o tabara de elefanti, pe care ii puteti mingiia si hrani. Veti ramine uimiti, vazind lucrurile pe care le pot face: masaj, cinta la muzicuta, ba chiar picteaza. Folositi altadata la muncile brute, precum exploatarile forestiere (care au fost, intre timp, limitate), astazi se incearca salvarea lor prin integrarea in astfel de adaposturi. Acestea devin casa pentru elefantii ramasi "fara loc de munca", iar cheltuielile sint acoperite din turism.

Am pornit foarte devreme spre Chiang Dao, asa ca toata lumea dormita pe scaune, in timp ce autocarul se indrepta spre nord de Chiang Mai, catre micul oras unde urma sa vizitam tabara de elefanti. Schimbarea fusului orar ne daduse peste cap, incit trezitul dis-de-dimineata era cel mai mare chin cu putinta. Creierul nostru era pacalit doar de faptul ca afara era soare, caci ora 7:00 in Thailanda insemna, de fapt, ora 1:00 in Romania! Trebuia sa ajungem devreme, pentru ca altfel pierdeam inceputul spectacolului
Locurile noi au un efect uimitor asupra organismului, cel putin in ceea ce ma priveste - odata ajunsa in tabara, au disparut ca prin farmec si oboseala, si disconfortul cauzat de caldura. Inca de la intrare, doi elefanti ii intimpinau pe vizitatori, " cersind " bunatati. La o toneta se vindeau legaturi de banane si bambus, cu care puteai hrani uriasele pachiderme. Tabara se intindea pe un teren abrupt, impadurit, strabatut de apele unui riu. Lumea astepta deja, linga riu, sosirea elefantilor - citiva erau acolo, iar vizitatorii profitau de ocazie pentru a se fotografia alaturi de ei. De cele mai multe ori, intorsi cu spatele, se trezeau cu trompa elefantului pe cap, pe fata, pe git sau chiar intre picioare. Fiecare elefant era strunit de catre un thailandez imbracat in haine de lucru cu accente traditionale, si, cu siguranta, erau dresati sa le joace feste vizitatorilor. Depindea de fiecare, daca gusta sau nu gluma
Elefantii, cu thailandezii catarati pe spate, au inceput sa coboare spre riu - era vremea pentru baia de dimineata! Care era, evident, una dintre placerile zilei pentru pachiderme, care s-au culcat pe-o parte in albia riului, mai bine zis s-au prabusit, stropind oamenii ce se inghesuiau pe platformele ridicate linga riu. Thailandezii au inceput sa-i frece virtos cu peria si sa le toarne galeti de apa pe corp, iar elefantii mai ca nu scinceau de placere. La plecare, s-au apropiat de podete si au inceput sa sondeze multimea cu uriasele lor trompe, apucindu-i pe oameni de haine si cerind mincare. Nu ca le-ar fi fost neaparat foame, dar un burdihan ca al lor nu cred ca este vreodata multumit pe deplin
Toata lumea s-a grabit sa ocupe un loc in amfiteatrul special amenajat, unde avea sa inceapa spectacolul, piesa de rezistenta a taberei Chiang Dao. Elefantii au intrat in scena, tinindu-se fiecare cu trompa de coada celui din fata, cu thailandezii asezati pe spatele lor. Au salutat multimea, facind reverente si dind tignale ascutite. Au inceput cu exercitii usoare, de incalzire, ridicind cite un picior din fata, leganindu-se usor in ritmul muzicii, apoi si-au ridicat prietenii thailandezi pe unul dintre picioarele din spate. Era doar inceputul (noua ni se parea oricum indeajuns de interesant), pentru ca au urmat momente din ce in ce mai haioase si mai greu de imaginat pentru un elefant. Au cintat la muzicuta, leganindu-si in acelasi timp trompa ca pe o sfoara pe care o invirtesti in aer; au luat palariile de pe capul thailandezilor si le-au asezat la loc; au facut un masaj surprinzator de delicat unuia dintre baieti (ma intreb la ce se gindea acesta, sub piciorul greoi al elefantului!).
Apoi, au trecut la lucruri mai serioase: au inceput sa joace fotbal! Da, fotbal. Un elefant statea in poarta, iar altul dadea cu piciorul in minge. Nu reusea sa dea gol, insa reusea sa nimereasca mingea, pe care o trimitea cu viteza inspre poarta! Iar portarul reusea sa pareze pasele "periculoase". Mi s-a parut un spectacol incredibil, dar ceea ce a urmat m-a dat gata: thailandezii au adus sevalete, foi de desen, pensule si tuburi cu vopsea, iar elefantii s-au apucat sa picteze! Ma uitam si nu-mi venea sa cred ca animalele acelea chiar picteaza si ca de sub pensula lor iese un tablou cel putin la fel de frumos ca acela facut de un copil la ora de desen. Thailandezii le inmuiau cite o pensula in vopsea de o anumita culoare, iar pachidermele stiau ce linii sa traseze pentru a realiza o scena deja stabilita. Elefantul cel mai apropiat de noi a desenat un copac, destul de reusit pentru un elefant, zic eu. Tablourile - flori, copaci sau compozitii abstracte - erau expuse apoi la vinzare. Bineinteles ca toata lumea s-a inghesuit sa le vada, si "operele" au fost imediat adjudecate. Ulterior, am gasit mult mai multe picturi de acest fel la magazinul din tabara, dar cele realizate sub ochii nostri stiam, cel putin, ca sint autentice La final, elefantii au facut demonstratii de carat busteni imensi de tec, pe care ii asezau apoi in gramezi, ajutindu-se de trompa si de colti - cam ceea ce faceau inainte ca aceasta activitate sa fie interzisa.
Dupa spectacol, turistii aveau posibilitatea de a se plimba, timp de o ora, pe spatele unui elefant, stind in niste cosuri impletite, din care puteau admira, de la inaltime, padurea si meandrele riului. Noi am vizitat "cresa", locul in care erau tinuti puii de elefant, alaturi de mamele lor. Erau atit de dragalasi, incit nu-ti mai venea sa pleci de linga ei. M-am trezit ca un elefant micut mi-a insfacat mina, pe care mi-a incolacit-o bine cu trompa, iar, apoi, a inceput sa-mi molfaie degetele in gura. Noroc ca nu avea dinti! Tot linga cresa am cazut si eu victima unei glume. Imi cumparasem o palarie traditionala, din bambus, care era destul de mare, astfel incit vizibilitatea mea se redusese substantial. La un moment dat, m-am trezit ca imi trage cineva un bobirnac in cap, si-apoi inca unul. M-am intors cu o fata uimita, pentru ca nu intelegeam de unde vin loviturile care se abatusera asupra palariei mele nou-noute. Nu mica mi-a fost mirarea cind am vazut un elefant urias in spatele meu, care se pregatea sa-mi mai dea inca un bobirnac! Ce era sa fac? Am inceput sa rid Asa ca, daca ajungeti cumva la o tabara de elefanti si nu va plac surprizele, paziti-va spatele!

Text&Foto: Ema Cojocaru
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona