In Egipt, atingi soarele - partea a II-a
Articol







Cind am ajuns in Hurghada, renumita statiune de la tarmurile Marii Rosii, localnicii nu mai vazusera ploaie adevarata de sase ani. Existasera citeva "precipitatii"... citeva picaturi care aproape ca se evaporasera inainte sa atinga pamintul. Daca as fi auzit asta inainte sa plec spre Egipt, poate m-as fi gindit la aer uscat, la o sete permanenta si teribila si la mult, mult praf. Cind mi s-a povestit insa, eram deja acolo, si nu mica mi-a fost mirarea. De sase ani?!?!? Adica, nu mai trebuie sa imi fac griji ca ma prinde ploaia prin vacanta?!?

In tot timpul petrecut in Egipt, nu mi-a fost nici sete, si nici nu mi-a trecut prin cap ca ar fi mult, mult prea mult praf. In permanenta caldura soarelui este domolita de o briza usoara, dar indeajuns de puternica ca sa compenseze lipsa apei din cer. In schimb, soarele, a carui caldura nu deranjeaza la fel de mult ca in Bucurestiul incins de iulie, straluceste mai puternic ca oriunde. Lumina este peste tot in Egipt. Lumina alba, clara si curata.
Desigur, nu acesta este motivul pentru care turistul oarecare se hotaraste intr-un moment oarecare sa-si faca bagajele si sa se urce intr-un avion cu destinatia Egipt. Nu pentru soare este vestit Egiptul. Dar si pentru soare merita vazut si, asta, deoarece, la propriu, lucrurile, locurile, oamenii pot fi vazuti aici... intr-o alta lumina.
De exemplu, ajungi in Valea Regilor. Ai citit mult despre aceasta vale. Daca nu ai citit, atunci cu siguranta ai pierdut macar citeva zeci de minute privind citeva documentare. Daca nu ai facut nici una, nici alta, atunci informatiile ti-au fost livrate verbal de catre ghizi, in drumul spre Vale. Ei bine, ai ajuns aici, cu un bagaj informational minim. Ce se intimpla mai departe?

Soarele Regilor
Eu una ardeam de nerabdare sa vad, sa simt locul. Am coborit din autocar,
m-am urcat intr-un trenulet, am trecut printr-o poarta, iar cind am coborit, talpile au inceput sa-mi scirtiie pe pietris. Am vazut mormintele regilor dupa ce privirea imi fusese deja inundata de lumina de pe jos.
Poate ca este adevarat ce se spune... ca impresiile puternice vin de unde nu te astepti. Nu m-as fi gindit niciodata ca in Valea Regilor ma va impresiona acel pietris sidefat care parea rupt din soare. Se aplica, in cazul lui, bine cunoscuta vorba... ca la soare te puteai uita, dar la el ba.
Lumina de pe jos, lumina pe care calcai, stincile care te inconjurau si care ingramadeau de o parte si de alta drumul din vale, cerul, incapatinat de albastru, si soarele - aici soarele devine RA, devine zeu, si, altfel, nu il poti concepe - toate inspirau grandoare. Nu grandoare umana. Au trecut prea multe secole ca sa ramina ceva asemanator cu ceea ce stim noi ca ar putea fi facut de mina omului. Aceeasi senzatie o incerci si cind privesti pentru prima data piramidele. Iar in Valea Regilor, unde soarele este inca zeul suprem, sacralitatea tuturor lucrurilor care te inconjoara parca te invata pe loc sa privesti altfel viata si scopurile ei.
Daca gindesti asta in timp ce vizitezi mormintele regilor sau ale egiptenilor, te vei mira cum de, intr-un loc dedicat mortii, tu te gindesti numai si numai la viata.
Dar cum ar putea fi altfel, cind ceea ce defineste Egiptul - templele mortuare, Valea Regilor - reprezinta locuri inchinate mortii, dar ridicate prin forta vietii. Prin daruire si prin credinta. Prin scop si prin jertfa.
In stralucirea soarelui si gindind o mie de lucruri deodata, vizitezi orice monument doresti. Toate au la intrare o galerie ai carei pereti sint acoperiti in intregime cu desene si hieroglife. Ai voie sa atingi peretii. Am intrat, insotita de mai multe persoane. Toti am simtit nevoia sa atingem, nu picturile, caci asta ar fi insemnat lipsa de respect, ci o bucatica de piatra, oricare piatra, oricare suprafata neteda sau nu. Toate galeriile, in care simti nevoia sa zabovesti minute intregi, admirind picturile incredibil de minutios realizate, se sfirsesc cu camera mortuara unde se afla sarcofagul defunctului. Aici te asteapta o mie de simboluri. Iti pui sincer intrebarea: "Oare au fost toate interpretate corect? Au fost intelese? Au fost macar observate toate?" Toate acele semne, cerculete, piramide, figuri geometrice, orientari in spatiu, forme ale peretilor, denivelari ale stincii... mai ascund ele, oare, mistere? Dupa care iesi din mormint, te uiti in jur, si vezi numai stinci inalte ale caror singure pete de culoare sint umbrele intrarilor in morminte... si te gindesti... faci un calcul rapid... si iti dai seama, logic, matematic... este imposibil sa se fi descoperit toate. Aceasta vale imensa cu siguranta ca mai poate ascunde sute si sute de astfel de comori inchinate mortii. Lucru de altfel cum nu se poate mai adevarat... nu departe de mormintul tinarului rege Tutankamon se afla intrarea intr-o galerie descoperita la inceputul anului. Nu poate fi inca vizitata de turisti, deoarece se afla inca in lucrari.
Dar cam orice turist care ajunge in Valea Regilor isi da seama ca, daca va reveni, va exista, probabil, si un alt mormint care nu va putea fi vizitat, deoarece va fi "abia descoperit".

Piramidele zeilor
Au fost construite in mijlocul desertului. Ca numai soarele sa poata ajunge la ele. In Evul Mediu piramidele au fost insa jefuite, iar secolele care au urmat au adus noi descoperiri, dar si mituri ale blestemelor si faraonilor inmormintati in impunatoarele si, pentru europenii de atunci, ineditele morminte.
Astazi, se afla la periferia orasului Cairo. Daca cobori de pe platoul Gizeh faci aproximativ trei minute, pe jos, pina la cele mai apropiate cladiri sau blocuri.
Iar linga piramide nu ai cum sa ratezi bazarurile autohtone sau tinerii care vad pe preturi (neaparat negociabile!) piramide si sfincsisori, pliante si vederi, margelute si faraoni, esarfe sau papuci si multe alte maruntisuri.
Mai sint si camile de inchiriat sau de fotografiat, iar din punct de vedere financiar, turistul este exploatat la maximum. Dar daca reusesti sa depasesti toate aceste detalii, iti amintesti brusc ca esti la piramide, ca ai vazut niste documentare, ca ai citit niste carti... si ca, iata, a venit momentul in care ai ajuns la doar citiva metri de ele. Momentul in care esti la doar citiva pasi de ceva ce inca nu a putut fi in intregime explicat. Un efort al carui scop depaseste, poate, puterea de intelegere a celor multi, si un rezultat al efortului - monumentele care depasesc puterea imaginatiei.
Te coplesesc piramidele. Privite indeaproape, gasesti imposibila construirea lor. Dar ele se afla, cu siguranta, pe lista acelor lucruri despre care nu poti spune prea multe. Trebuie vazute. Chiar si povestea parca nu reuseste sa redea grandoarea acestor opere ale umanitatii din platoul Gizeh.

Text&Foto: Maria Floricica
InfoUtil
Egiptul, numit de Herodot "darul Nilului", este patria unei civilizatii stravechi, fascinante si misterioase, ale carei taine au ramas ascunse pina in ziua de azi. Este situat in nordul Africii si in partea vestica a Asiei Mici, tarmurile sale fiind spala
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona