Turnul Sfaramat, o istorie uitata
Articol




Localnicii il stiu sub numele de "Turnul spart", dar nimeni nu ii cunoaste trecutul. Turistii il confunda cu vestitul Turn Rosu, aflat in apropiere si nimeni nu stie cine, cind si de ce a fost ridicat acolo. Noua insa, Oltul, care trece pe la picioarele lui, ne-a soptit o poveste pe care multi nu o cunosc sau nu o mai tin minte.

Vitejii lui Decebal
"Atacurile Dacilor asupra pozitiilor romane devin tot mai dese; singele curge siroaie si mai fiecare pas al Romanilor este insemnat prin moartea unui legionar, iar din partea Dacilor, jertfirea vietei se face cu o darnicie pe care putea sa o explice numai nestramutata lor credinta ca ar fi nemuritori". Am scos acest citat din "Istoria Romanilor din Dacia traiana", scrisa de A. D. Xenopol si publicata in Bucuresti, la Editura Librariei Scoalelor C. Sfetea, in 1913, pentru ca povestea Turnului Sfarimat, asa este el trecut in documentele istorice, incepe in acele timpuri.

Romanii, sclavii dacilor
In iarna anului 86, trupele romane, conduse si de Domitian, si de generalul Fuscus, ajunsesera la Dunare si se pregateau sa-i spulbere pe "barbarii" de dincolo de fluviu. Uitasera insa ca, cu Decebal, nu era de joaca. "Dacii chiar de la prima ciocnire i-au invins pe romani,
l-au ucis pe generalul Fuscus si au jefuit tot ce au gasit in taberele lor", scria Iordanes in cartea sa "Despre originea si faptele Getilor" (Editura Fundatiei Gindirea, Bucuresti, 2001). Putini sint cei care stiu, iar isoricii se feresc sa pomeneasca acest lucru, ca romanii au suferit nenumarate infringeri in luptele cu dacii, sute sau mii de soldati ai legiunilor romane fiind luati prizonieri. Renumita Legio V Alaudae a patit o asemenea dezonoare, ostasii ei, invinsi pe cimpul de lupta, fiind transformati in sclavi si folositi la cladirea si intarirea cetatilor dace. Poate, atunci, folosind chiar soldati romani, a fost ridicat si turnul din povestea noastra. Dacii nu aveau sclavi luati dintre fratii lor, marele zeu Zamolxe interzicind acest lucru, chiar daca erau din triburi aflate in conflict. Pentru a spala rusinea, Domitian l-a trims pe Tetius Iulianus pe Valea Oltului sa distruga Sarmizegetusa. In drumul sau, comandantul roman a ajuns si in aceste locuri, peste care azi
s-a asternut uitarea. Vreme de doi ani, intre 99 si 101, marele Imperiu Roman le-a platit dacilor un tribut in bani si meseriasi, dovada ca "barbarii", cum insidios i-au numit unii istorici pe strabunii nostri, erau nu numai viteji, ci si buni organizatori, din punct de vedere social si militar. Un alt aspect de care nu se vorbeste este fuga soldatilor romani din propriile lor unitati. "Decebal face multe contra legaturei pacii, primeste iarasi dezertori (fugari din trupele romane - n. n.), reintareste cetatile, cerceteaza prin soli neamurile vecine", spune acelasi Dio Cassius in Istoria romana (Editura Stiintifica, Bucuresti, 1973).

O scrisoare ciudata
Pe Columna de la Roma, o scena aparte trece aproape neobservata. "Un calaret barbar cazind, in fata imparatului, de pe calul de saua caruia e legat un obiect discoidal si, pare-se, poros " (Hadrian Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romana, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972). Ei bine, acel obiect discoidal era vestita scrisoare, trimisa imparatului Traian, scrisa pe palaria unei ciuperci uriase, de catre roxolani si buri, aliatii lui Decebal, care il sfatuiau pe roman "sa se intoarca si sa faca pace", dupa cum spune tot Dio Cassius.

Tunelele secrete
Din discutiile purtate cu unii locuitori din zona, de sub turnul din care azi a mai ramas doar o ruina porneau, pe sub apa Oltului, dar si spre cetatile din zona, o serie de tunele prin care dacii se furisau in spatele dusmanilor, ii loveau prin surprindere si, apoi, dispareau inghititi parca de pamintul din jur, semanind spaima in rindurile cotropitorilor. Zadarnic incercau acestia sa le dea de urma, vitejii lui Decebal erau asemenea unor fantome ce rasareau in diverse locuri, pentru ca, apoi, sa dispara pe drumuri subpamintene numai de ei stiute.

Cind Turnul a fost sfarimat
Peste mai bine de un mileniu, in 1432, armatele turcesti, alaturi de care a fost silit sa participe si voievodul Tarii Romanesti, Alexandru Aldea (1431-1435), au pornit sa cucereasca Sibiul. Domnitorul roman insa i-a anuntat in secret pe sibieni despre intentiile dusmanilor, astfel ca expeditia otomana a esuat. Atacurile s-au repetat in 1437 si in 1438, cind ostirile turcesti, aflate sub comanda lui Ali Beg, dupa unii istorici chiar a sultanului Murad al II-lea, cuceresc si jefuiesc cetatile Sebes si Alba Iulia, dar se lovesc din nou de Sibiu. Dupa o saptamina de asediu turcii se retrag, o parte din armata pornind pe Valea Oltului. In drumul lor au ars toate satele si au darimat toate cetatile. Turnul ridicat cu truda de daci a fost si el sfarimat Din imprejurimile lui, dar si pe drumul de retragere, au fost luati peste 100.000 de robi, femei, flacai si copii care, apoi, au fost vinduti pe bani grei la Nicopole. Iancu de Hunedoara (1441-1446) va pune capat acestei stari de lucruri, stirnind minia lui Murad al II-lea, care isi va trimite iar ostile in zona Turnului Rosu. Despre alte pagini de istorie, ramase nestiute, echipa noastra, din care au facut parte semnatarii acestui articol, Cristian Pompei, Olivia Hasiu si Gheorghe Cohal, a aflat lucruri de-a dreptul senzationale. Au trecut 1900 de ani de cind viteazul rege Decebal a plecat la Zamolxe. Turnul Sfarimat de pe Valea Oltului se mai inalta si azi catre cer. Curind, cineva, il va sterge definitiv de pe fata pamintului si, o data cu el, inca o pagina din istoria zbuciumata a poporului nostru va disparea. Copiii copiilor nostri nu vor mai sti niciodata ca acolo, pe malul Oltului, a existat un turn de piatra, Turnul Sfarimat...

TEXT: IONEL GRAMA si CRISTIAN POMPEI; FOTO: GHEORGHE COHAL
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona