Ialomita, apa dulce de Bucegi
Articol







Considerat "leaganul turismului romanesc", masivul Bucegi reprezinta o tinta pentru orice montaniard pasionat. Forma sa de potcoava, sustinuta la nord de puternice contraforturi, are deschiderea spre sud si este strabatuta, ca o adevarata axa de simetrie, de un riu extrem de frumos, dar si interesant, in acelasi timp, Ialomita.

Datorita asezarii lor si privelistilor ce le ofera, Muntii Bucegi atrag an de an pe culmile lor un numar-record de turisti. Impetuoasa circulatie turistica din acest masiv, neatinsa in alti munti din tara, este determinata in mare masura si de inlesnirile oferite excursionistilor, cum ar fi poteci marcate, drumuri accesibile mijloacelor de transport auto, numeroase cabane si pensiuni, telecabine.
Privit in ansamblu, masivul Bucegi este format dintr-un arc de culmi in forma de potcoava, cu deschidere catre sud. Cele doua ramuri ale arcului, de directie generala nord-sud, aproape paralele pe o distanta de circa 15 km, cuprind bazinul superior al Ialomitei si converg la extremitatea lor nordica in Virful Gavanele (2.472 m), nu departe de Virful Omu (2.507 m), punctul culminant al masivului si unul dintre cele mai inalte virfuri din Carpatii nostri.

Sirul ialomitean
Acest sir cuprinde: Babele, Cocora, Laptici, Blana, Nucetu, Oboarele, ale caror virfuri marcheaza limita vestica a platoului Bucegilor. Versantii lor dintre Valea Ialomitei sint aproape in intregime acoperiti de intinse moldisuri si pajisti. Din dreptul stincilor Babele se desprinde o coama, Piciorul Babelor care, coborind catre vest, desparte Valea Sugarilor de Valea Cocorei. Aceasta din urma vale isi rasfira larg obirsiile intre Babele si Virful Cocora si intra in confluenta cu Valea Ialomitei in Cheile Pesterii, dupa ce a strabatut o ingusta diaclaza in blocul de calcare din malul sting al cheilor.

Calatorie pe firul apei
Riul Ialomita isi are izvoarele in apropierea Virfului Omu. Spunem izvoarele, fiindca in portiunea superioara se afla,
intr-adevar, doua surse: spre vest, intre Mecetul Turcesc si Doamnele exista un mic piriias ascuns printre pietre, numit Valea Cotlonului; spre est, iesind printr-un mic izbuc, chiar linga Mecetul Turcesc, apare Valea Bisericii. Aceasta denumire este justificata de faptul ca Mecet, tradus din limba turca, inseamna "biserica", iar stinca respectiva (de fapt, o klippa de calcar) are chiar aspectul unei catedrale uriase de piatra.
Prin unirea celor doua fire se formeaza piriul Obirsia, piriu care a dat numele si muntilor din stinga sa: Coltii Obirsiei (2.480 m) si Obirsia (2403 m). Curgind domol la umbra Doamnelor din dreapta sa, piriul Obirsia se invioreaza brusc in fata unui prag de piatra pe care-l sare zgomotos si spectaculos, in acelasi timp, formind Cascada Obirsiei, impresionanta cadere de apa de aproape 80 de metri inaltime. Din stinga cascadei, sarind din treapta in treapta, vine Sistoaca Obirsiei, un alt piriu inspumat si abundent tot timpul anului. Mai bogat, firul apei se strecoara relativ usor pe fundul uriasei caldari glaciare a Obirsiei.
Piriul Obirsia inca mai poarta numele de "botez". Abia dupa ce primeste din stinga Valea Sugarilor si din dreapta Valea Doamnelor, nou-nascutul dobindeste "cartea de identitate" cu numele Ialomita. Curind, patrunde in Cheile Ursilor, salbatica despicatura stincoasa, impadurita, in masivul de calcare de la poalele muntelui Batrina. Aceste chei se continua cu Cheile Pesterii, unde, pe flancul drept al vaii, se afla Pestera Ialomitei. Dupa ce a strabatut Cheile Coteanului si, apoi, Cheile Tatarului, scurt defileu intre peretii verticali ai muntelui Blana si abruptul de sub Coltul Tatarului, Ialomita se continua printre coaste impadurite, iar din punctul Plaiul Mircii trece printr-o lunca larga pina in punctul Bolboci. De aici in jos, firul Ialomitei strabate Cheile Zanoagei Mici si se indreapta apoi catre Cheile Zanoagei Mari, a caror intrare este dominata de maretul perete al Zanoagei. Gituite dintr-o data intre pravalisurile stincoase ale Dichiului si Zanoagei, apele Ialomitei se afunda prin cascade succesive in lungul defileu format de aceste chei, pina in punctul Scropoasa, unde se afla lacul de acumulare al hidrocentralei Dobroiesti. Aici primeste, pe dreapta, Valea Brateiului, care separa Muntii Bucegi de masivul vecin Leota. De aici, in jos, Ialomita trece prin cheile "La oale", intre Muntele Raciu si Muntele Brindusele si, dupa circa noua km de la Dobroiesti, iese din munte si se intilneste cu Valea Ialomicioarei in dreptul comunei Moroieni.

Monumente ale naturii si rezervatii naturale
La noi in tara, vietuiesc unele specii de plante si animale care, pentru raritatea si insemnatatea lor stiintifica, sint ocrotite prin lege ca monumente ale naturii. De asemenea, teritoriile care gazduiesc aceste minuni ale naturii sint rezervatii naturale, in raza carora s-au impus anumite restrictii.
Rezervatia principala formeaza o fisie continua de-a lungul versantilor exteriori ai masivului, incepind de la Sinaia pina la Saua Strunga. In cadrul rezervatiei este constituita zona stiintifica Caraiman-Jepi, in care orice fel de exploatare este interzisa.
Rezervatia Pestera Ialomitei este situata pe Muntii Cocora si Batrina si cuprinde padurea Cocora, Pestera Ialomitei si imprejurimile cu Cheile Ursilor, Cheile Pesterii, Valea Horoabei si o parte din regiunea subalpina a muntelui Batrina.
Rezervatia Zanoaga se afla pe Muntele Zanoaga, cuprinzind abruptul sudic si estic al acestui munte.
In cadrul rezervatiilor sau in afara limitelor acestora, s-au mai infiintat unele rezervatii botanice locale, pe suprafete mici si imprejmuite, cu scopul de a ocroti anumite asociatii vegetale specifice. Acestea se afla in urmatoarele puncte: Virful Omu, creasta Babele, Poiana Crucii, linga Pestera, Poiana Horoaba si turbaria Laptici, pe malul sting al Ialomitei, intre Cheile Coteanului si Cheile Tatarului.
In cuprinsul rezervatiilor naturale este interzisa recoltarea plantelor de orice fel, cit si parasirea potecilor marcate si mersul pe scurtaturi.

Babele si Sfinxul
Aceste minunatii sint forme de microrelief ciudate, constituite prin actiunea agentilor externi, datorita alternantei inghet - dezghet, combinata cu actiunea apei prin siroire si cu actiunea puternica a vintului, care au creat, in milioane de ani, un relief piriglaciar, cu aspect ruiniform: turnuri, ziduri, virfuri zimtate, creste abrupte si "cimpuri" de grohotis. Patru stinci sint situate in apropierea cabanei Babele in ordine de la nord la sud:
Baba Mare - (altitudine 2.292 m);
Sfinxul - forma antropomorfa cu infatisarea unui cap de om; Patru Babe in vecinatatea vestica a cabanei;
Baba de pe Cocora (2.150 metri altitudine).
Celelalte Babe sint izolate:
Masa Ciobanului, intre Virful cu Dor si un virf secundar de la vest, la o altitudine de 1950 m;
Baba din Vinturis, mai la sud, in apropierea virfului Vinturis (1.942 m).

Virful Omu constituie inaltimea maxima a Masivului Bucegi. Altitudinea mare la care se situeaza acest virf, climatul montan cu nuanta alpina si solurile alpine-brun-acide au determinat aparitia unei vegetatii de pajiste alpina, cu tufisuri de ienupar, jnepuri, afin si merisor.
Format in conglomerate si calcare, creat in milioane de ani, in timpul orogenezei alpine, acest virf a fost profund modelat de actiunea ghetarilor, care au creat prin procese de eroziune, transport si acumulare, o serie de forme glaciare: circuri, vai glaciare si morene.
Cascadele care izvorasc de sub acest virf confera un plus de frumusete acestor locuri salbatice, presarate, din loc in loc, cu blocuri masive de grohotis, desprinse de la mare inaltime in urma actiunii inghetului si a dezghetului alternativ.

Muntii Leaota
Spre est, fata de Muntii Bucegi, limita este marcata de obirsia larga a piriului Bangaleasa, iar pina la confluenta cu Ialomita, de valea adinca si bine impadurita a Brateiului. In continuare, cei doi munti vecini sint separati pina in apropiere de Moroieni, de Valea Ialomitei.
Limita de sud poate fi urmarita pe un aliniament de denivelari altimetrice, prin care culmile impadurite ale Muntilor Leaota domina cu 300 sau 400 de metri dealurile acoperite de finete si livezi ale Subcarpatilor Dimbovitei.
In partea de vest, Valea Dimbovitei separa Muntii Leaota de Muscelele Argesului (subunitate a Subcarpatilor Getici), intre Cetateni si Lunca Gartii, si de Muntii Iezer-Papusa, intre Lunca Gartii si Rucar.
Spre nord-vest si nord se desfasoara plaiurile intinse, cu inaltimi de 1.000 - 1.100 metri ale culoarului Rucar-Bran. In mare, limita urmareste obirsia piriielor Bangaleasa, Moeciul Cald si Rece, traverseaza Sleaul Mandrului, dupa care se continua pe Vaile Rudarita si Cheia pina in depresiunea Podul Dimbovitei, apoi prin cheile inferioare ale Dimbovitei pina in depresiunea Rucar.
Intre aceste limite, Muntii Leaota au o suprafata de peste 240 kmp, teritoriul sau fiind impartit intre judetele Arges, Dimbovita si Brasov, limita acestora intilnindu-se in Virful Santilia Mare - 1.887 metri.
Pestera Ratei este localizata in Muntii Leaota, desi foarte aproape de limita acestora cu Muntii Bucegi, riul Ialomita separind cele doua masive muntoase exact in aceasta regiune. Oricum, Valea Rateiului, unde se afla pestera si geamana ei intr-ale toponimei, Valea Brateiului, ce se afla imediat la nord, apar pe mai toate hartile turistice cu Muntii Bucegi.

Pestera Ratei
Accesul se realizeaza dinspre sud, prin Pietrosita, unde se poate ajunge cu trenul sau cu masina, continuindu-se apoi pe DN 71, care uneste Pietrosita si Sinaia. Dupa aproape opt km, in dreptul satului Pucheni, se ajunge la confluenta Ialomitei cu Ialomicioara.
In acest loc, o sosea asfaltata se ramifica spre stinga, urmind Valea Ialomitei si mergind spre marea cariera de calcar de la Lespezi (cariera ce furnizeaza materia prima pentru fabrica de ciment de la Fieni). Dupa alti opt km dupa ce se lasa in dreapta intersectia spre Tabara Cerbu si Dobresti, se traverseaza valea inspumata a Rateiului. Pentru calatorul care merge pe jos, acesta este momentul in care, sporindu-si atentia, dupa inca 150 m, pe stinga, trebuie sa urmeze o poteca ce se desprinde din drumul asfaltat si urca voiniceste, de-a lungul tevii care transporta apa captata chiar din pestera. Se merge pe poteca pret de 10-15 minute pina ce aceasta ajunge in drumul forestier din portiunea inferioara a Vaii Rateiului. Pe acest drum forestier se poate ajunge si cu masina, direct din drumul asfaltat de pe Valea Ialomitei. Se continua deplasarea pe drumul forestier, spre stinga, si dupa inca un km, pe dreapta, de data aceasta, apare o poteca bine intretinuta de catre cei care au in grija captarea de apa, drum care, dupa inca cinci minute, conduce chiar la gura pesterii.

Text: Ana-Maria TAnAsescu; Foto: Ana-Maria TAnAsescu, Bogdan Vieru
InfoUtil
Majoritatea pensiunilor sint concentrate pe cele doua vai ale celor doua riuri importante ale judetului, si anume riul Dimbovita si, respectiv, riul Ialomita, astfel:
l pe Valea Ialomitei, in localitatile Vulcana-Bai, Pucioasa, Runcu, Pietrosita si
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona