Memorialul de la Sighetul Marmatiei
Articol








Pentru mine, intilnirea cu Memorialul de la Sighet a avut valoarea unei revelatii. Avind doar 6 ani, inainte de 1989, comunismul si ororile lui nu inseamna mare lucru pentru mine. Nu stiam decit vag ce se intimplase inainte. Prima impresie nu a fost foarte puternica, intrucit incaperea in care am patruns arata ca orice alt muzeu - mai multe harti ale Romaniei pe care erau indicate diferite inchisori, lagare sau alte "facilitati" folosite de catre fostul regim pentru "reeducare". Dar in momentul in care am intrat in curtea interioara, am descoperit un monument ce m-a cutremurat. Un culoar sapat in pamint, placat cu marmura neagra, in care erau scrijelite numele detinutilor ce fusesera in inchisoarea de la Sighet. Parca, atunci, am inteles ca, in spatele ferestrelor zabrelite ce incojurau curtea interioara, au trait oameni, ani intregi, pentru simplul motiv ca aveau alte convingeri decit cele aprobate de putere. Un sentiment asemanator cu cel trait intr-o biserica ortodoxa m-a cuprins si, in liniste, am urmat culoarul strajuit aievea, parca, de toti acei oameni.
Am ajuns intr-un fel de buncar circular in mijlocul caruia se afla un vas imens cu apa in care ardeau luminari. De sus, lumina soarelui patrundea printr-o deschidere sub forma de cruce, reflectindu-se in apa. Sentimentul era apasator obligindu-te sa te gindesti. Am parasit incaperea si am inceput sa cercetez curtile interioare. De dupa un zid, m-a intimpinat un grup statuar pentru care, ceea ce vazusem anterior, nu ma pregatise. Era alcatuit din 18 siluete omenesti ce mergeau spre un zid ce le inchidea orizontul - Cortegiul condamnatilor. Umbrele lungi se prelingeau diform pe pietris. Oameni fara ochi sau miini urmau drumul spre zid. Am inteles ca acest muzeu nu se aseamana cu nimic din ceea ce vazusem pina atunci.
Am intrat in fosta inchisoare cu un sentiment de evlavie si teama. Celulele pe trei niveluri cu usile bine conservate
si zidurile reci si albe te ajuta sa intelegi ce s-a petrecut acolo, cit si in multe alte locuri din Romania. Plase de sirma, zabrele, usi grele de metal. Si in spatele fiecarei usi - cite un secret dezvaluit: Sala 18 - Colectivizarea, rezistenta si represiune; Sala 11 - Distrugerea partidelor politice; Sala 14 - Securitatea intre 1948 si 1989; Sala 22 - Basarabia in Gulag. Intri in fiecare sala si descoperi documente si marturii despre o lume pe care unii nu o cunosc, iar altii nu vor s-o cunoasca.
M-a frapat modernitatea conceptiei muzeului. Pe linga documentele si fotografiile de pe pereti, unele sali aveau si elemente conceptuale. In mijlocul Salii Colectivizarii, este un strat de iarba verde, frageda, ce impresioneaza vizitatorul care a fost obisnuit pina atunci sa vada numai fier si beton; intr-o alta sala, dedicata muncii silnice descoperi o motocicleta fabricata la Aiud, unde se deschisese o uzina in cadrul inchisorii. Dar cea mai socanta incapere este cea a securitatii, in mijlocul careia se afla imaginata o sala de tortura. O incapere intr-o incapere. Aceasta camera este foarte mica, mai apropiata de un closet decit de un spatiu pentru locuit. Inauntru se afla o masa doua scaune, de o parte si de alta a mesei, iar, pe masa, o masina de scris, un telefon si o lampa ce se aprindea in fata detinutului. Toate acestea le-am vazut printr-o ferestruica. Sub aceasta fanta se afla o placuta unde sint enumerate metodele de tortura folosite. Apoi am citit dosarele diferitilor tortionari, cu patru clase, care au fost responsabili de moartea a sute de oameni si, dintre care, multi au scapat nepedepsiti.
O alta sala este dedicata miscarii de rezistenta anticomunista din munti. Un fenomen despre care nu stiam decit ca a existat. Aceasta miscare a inceput imediat dupa preluarea conducerii de catre comunisti. Erau arestati nu numai cei care se opuneau direct instaurarii comunismului sau colectivizarii, ci si rudele lor. In fata acestui val de agresiuni multi dintre cei vizati s-au retras in munti. Erau formatiuni de 10 pina la 40 de oameni care nu constituiau nici un pericol pentru puterea comunista, dar, atit timp cit erau liberi, subminau pretentia regimului de a detine controlul deplin al tarii. In ciuda faptului ca armele pe care le aveau nu erau foarte noi si ca duceau lipsa de munitie, ei au reusit mult timp sa se ascunda de securitate. Dar faptul ca familiile celor fugiti erau terorizate de catre anchetatori i-a determinat pe multi sa se predea.
Sentimente amestecate ma conduc spre iesirea din muzeu; am aflat lucruri depre care auzisem foarte putin sau chiar de loc si toate aceste informatii venite toate odata
m-au obligat sa meditez. Cred ca nici un roman nu poate iesi neschimbat din acest muzeu al istoriei ororilor.
Scurt istoric
Inchisoarea din Sighet a fost construita in 1897, ca inchisoare de drept comun.
In august 1948, a devenit loc de detentie pentru un grup de studenti, elevi si tarani maramureseni, dintre care unii traiesc si azi la Sighet.
In zilele de 5 si 6 mai 1950 au fost adusi la penitenciarul Sighet peste o suta de demnitari din intreaga tara (fosti ministri, academicieni, economisti, militari, istorici, ziaristi, politicieni), unii dintre ei condamnati la pedepse grele, altii nici macar judecati. Majoritatea aveau peste 60 de ani.
In octombrie-noiembrie 1950, au fost transportati la Sighet si 45-50 de episcopi si preoti greco-catolici si romano-catolici. Penitenciarul era considerat "unitate de munca speciala", cunoscuta sub numele de "Colonia Dunarea ", dar era, in realitate, un loc de exterminare pentru elitele tarii.
In 1955, ca urmare a Conventiei de la Geneva si a admiterii Romaniei comuniste (RPR) in ONU, a avut loc o gratiere. Unii dintre detinutii politici din inchisorile romanesti au fost eliberati, altii transferati in alte locuri, inclusiv condamnati la domiciliu. La Sighet, dintre cei circa 200 de detinuti, 52 murisera.
In 1977, inchisoarea a fost dezafectata si a intrat intr-un proces de degradare.
In 1995 Fundatia Academia Civica, infiintata de Ana Blandiana, a preluat ruina fostei inchisori in vederea transformarii ei in Memorial.

InfoUtil
Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, de la Sighet, se afla in centrul istoric al municipiului Sighetul Marmatiei.
Programul de vizitare a Muzeului Memorial de la Sighet
luni-duminica: 9.30-18.30 (15 aprilie -15 octombrie) ma
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona