Budapesta, orasul din inima pustei
Articol







Budapesta, capitala Ungariei: pina nu demult, era singurul lucru pe care il puteam spune despre acest oras. De ce oare? Probabil ca, uneori, sint inclinat, ca turist, sa ignor locurile apropiate mie, punind egal intre distanta destinatiei turistice si exotismul acesteia. In afara de aceasta, se prea poate ca anii in care ni se spunea ca sintem o insula de latinitate, inconjurata de o mare nu prea prietenoasa, sa isi fi pus amprenta asupra mentalului nostru. Budapesta, insa, este orasul care, odata vazut, m-a cucerit pentru totdeauna si m-a facut sa rememorez incurcat trecutele prejudecati.

In Tara Maghiarilor
Odata intrat in Ungaria
(Magyarorszg), simt ca respir un alt aer, dar nu realizez imediat prin ce se deosebeste de cel de acasa. Asa ca incerc sa imi adorm curiozitatea cu observatia ca "asa o fi pe-aici". Dar ochiul si mintea nu se lasa linistite atit de usor si cauta, avide, sa inregistreze detaliile, indiferent ca tin de peisaj sau de oameni, in speranta ca vor gasi o casa sau un riu, un drum sau un chip, care sa le aduca aminte de acasa sau sa le faca sa exclame: "Asta e Ungaria!".
Cautarea, insa, nu este atit de facila si nu ma recompenseaza pe loc. Cel mult, observ ca drumurile sint mai bune, iar conducatorii auto ceva mai disciplinati decit sintem noi obisnuiti: ceva deosebit, dar nu ceea ce caut cu adevarat. Treptat, sint furat de peisajul nefamiliar: un cimp nesfirsit, pustiu si, pe alocuri, arid, contrastind puternic cu modul exemplar in care este organizat si utilizat; parca intrevad, astfel, ceva din felul de a fi al maghiarilor. Pe masura ce inaintez in interiorul tarii, fac cunostinta cu satele, apoi cu orasele Panoniei: curate, cochete, imbracate in culori deschise, tradind vitalitatea oamenilor care le locuiesc. Totusi, dupa un timp, cu greu imi pot stapini remarca, intemeiata pe obisnuinta cu tinuturile de acasa, ca peisajul este monoton. Inevitabil, ma gindesc ca Budapesta este la fel si, astfel, adorm, extenuat de lungul drumul pe care l-am parcurs deja.

Budapesta, orasul de pe Dunare
La un moment dat, sint trezit de forfota si luminile unui oras in care se pare ca am intrat de ceva vreme. Sa fi trecut de Budapesta? Sau sint chiar in Budapesta? Tovarasul meu de drum, un maghiar care a venit in Ungaria de zece ani, imi vede nelinistea si imi spune, zimbind: "Am ajuns in Budapesta". Dar aceasta veste nu are darul de a ma linisti: tot drumul pina la hotel, retina incearca sa surprinda cit mai multe instantanee, iar limba sa desluseasca cuvinte in ungureste aruncate, pentru mine, fara noima, pe reclamele stradale. Mai mult, am o senzatie de irealitate: cum este posibil ca in mijlocul pustei sa apara, peste noapte, un oras atit de elegant si de viu? Nerabdarea imi este sporita de gindul ca, fiind deja foarte tirziu, iar, hotelul, departe de centru, va trebui sa astept pina dimineata pentru a face cunostinta cu orasul de pe Dunare.

Odata trezit, ce-i drept, abia spre amiaza, ma preocupa un singur lucru: cum ajung in centru. Asa ca sar peste micul dejun si beau doar o cafea, in timp ce ma interesez la receptie de unde iau metroul si cite statii trebuie sa merg. Daca sinteti pentru prima data in Budapesta, ar fi bine sa stiti ca, atunci cind schimbati magistrala, trebuie sa compostati un bilet nou, altfel riscati o amenda usturatoare. Dupa 14 ore de mers cu autocarul, drumul cu metroul mi se pare incredibil de rapid, o adevarata binecuvintare pentru un turist dornic sa vada si sa auda cit mai repede Budapesta. Cobor in statia Dek Ferenc tr (Piata Dek Ferenc) si ma indrept, bineinteles, spre Dunare. Deodata, ma intreb uimit de ce maghiarii considera Budapesta "orasul de pe Dunare". In fond, si Viena este asezata tot pe Dunare. Daca ar fi sa oferim o interpretare simplista,
ne-am gindi ca, pentru ei, Budapesta, si nu o alta asezare, este orasul prin excelenta. Adevarul este ca Dunarea a avut si inca are un rol foarte important in viata budapestanilor: de-a lungul timpului a fost o bariera naturala in calea cuceritorilor de pretutindeni, dar si motorul economic al orasului. Pentru ochiul turistului, insa, Dunarea are o valoare pur estetica: ce poate fi mai frumos decit un oras strabatut de un fluviu? Cu siguranta, o plimbare pe acest fluviu, dorinta care imi mina pasii, in secret, inca de dimineata.

Budapesta, orasul festivalurilor
Sirul acestor meditatii fugare imi este intrerupt de muzica si voci vesele; mai mult, simturile imi sint puse la grea incercare de mirosul cirnatilor la gratar si al vinului fiert. Am ajuns in Piata Vrsmarty (Vrsmarty tr), unde este in toi unul dintre nenumaratele festivaluri de toamna cu care Budapesta isi imbie turistii in fiecare an. Desi ma impac cu gindul ca ma voi preda aromelor picante care ma asediaza din toate partile, curiozitatea ma impinge sa dau, mai intii, ocol pietei. Ma strecor cu greu prin multimea plina de voie buna, care imi aduce aminte de povestea Babilonului: maghiari, germani, englezi, francezi, japonezi, rusi, toti laudind, probabil, bucatele alese si facindu-si curaj cu un pahar de vin rosu in efortul de a silabisi meniul in maghiara. Daca in inima pietei este un adevarat festin, pe margini poti admira si cumpara suveniruri care sa-ti reaminteasca, peste ani, de Budapesta. Aici poti gasi nu numai obiecte de arta populare, ci si condimente, nelipsite din bucataria ungureasca, si, fara doar si poate, vinurile pentru care aceasta tara a devenit celebra (Eger, Sopron, Tokaj, Villny).
Desi ma descurc destul de bine in orice loc in care ajung pentru prima data, imi dau seama insa ca mi-ar trebui un ghid pentru a alege din aceasta oferta ametitoare, asa ca prefer sa dau curs pornirilor culinare primare. Ma asez la masa cu un tinar, il salut in ungureste, iar acesta intra in vorba cu mine. Zimbesc, amintindu-mi ca anticipasem, inca de la bun inceput, acest moment: daca voi adresa cuiva cele citeva cuvinte pe care le stiu in maghiara, interlocutorul va presupune ca ii cunosc limba si va incerca sa lege o discutie cu mine, in timp ce eu il voi privi incurcat. Chiar daca nu cunosc limba, iar el nu vorbeste engleza, ne descurcam in limbajul international al semnelor. Pare sa imi explice ca maghiarii au mai multe nume pentru cirnati si, implicit, mai multe sortimente. Desi fac eforturi considerabile, nu reusesc sa le tin minte. Sint surprins sa descopar ca, desi vorbim limbi diferite si nu pricepem o iota din ce spune celalalt, intre noi se infiripa o trecatoare, dar calda prietenie: avem in comun pasiunea sau, mai nimerit in cazul meu, curiozitatea de a savura o gustare picanta. Subit, imi dau seama ca motivul pentru care ma grabeam spre Dunare era altul; ii string mina, ii multumesc si plec mai departe.

Din nou, Dunarea
Ajuns pe malul Dunarii, la doar 200 de metri de piata Vrsmarty, privirea imi este furata de Castelul din Buda, care se inalta pe dealul abrupt al malului opus. Nu dau curs pornirii de a ma indrepta imediat intr-acolo, amagindu-ma cu gindul ca cel mai apropiat pod peste Dunare (Lanchid) este, de fapt, prea departe. Totusi, imi promit ca astazi voi ajunge acolo. Tocmai de aceea, prefer o plimbare scurta pe Dunare; este deja trecut de amiaza. Sint convins ca vaporul pe care ma imbarc ma va purta in amonte si in aval de punctul de plecare doar cit
sa-mi stirneasca interesul sa bat la picior Budapesta. Pretul, de 2.500 de forinti (aproximativ 10 euro), desi maricel pentru un salariu mediu in Ungaria, ma lasa indiferent: voi vedea Budapesta de pe Dunare.
Vaporul porneste in amonte, dar nu ma asez inca la o masa de pe terasa in aer liber; imi scot aparatul de fotografiat, dar nu stiu incotro sa-l indrept, spre deosebire de tovarasii mei de calatorie japonezi. Ambarcatiunea trece lin pe sub podul cu lanturi si reusesc sa imortalizez, pe malul drept, Academia Ungara de Stiinte. Chiar in dreptul podului, se afla una dintre cele mai frumoase cladiri budapestane, in stil Art Nouveau, dar, din pacate, nu reusesc sa o fotografiez. Verific pozitiile ramase, pregatindu-mi aparatul pentru insula Margareta, dar atentia imi este atrasa de o cladire pe malul drept al Dunarii. Recunosc linia neogotica a arhitecturii, dar nu ghicesc ce destinatie ar putea avea acest impunator edificiu. Ghidul imi remarca nedumerirea si ma lamureste: este Parlamentul Ungariei, terminat la inceputul secolului XX, are o lungime de peste doua sute de metri, iar domul sau se ridica la peste 90 de metri. Bliturile, mult prea grabite in dorinta de a adauga o noua imagine in colectia inerta de fotografii personale, se declanseaza abrupt, prelung, superficial, desconsiderind o istorie de cel putin un secol. Ma supun, involuntar, acestui impuls exterior.
Aproape ca sint asezat cu forta la masa de o "insotitoare de bord" draguta care imi aduce meniul. Prin urmare, asa-zisa aventura culinara din Vrsmarty fusese doar preludiul Cu un ochi la Insula Margareta, cu celalalt la meniu, ascultindu-i cu o superioritate pedanta pe vecinii mei care isi comanda pizza, ma hotarasc pentru un gulas si un pahar de Unicum, varianta mult mai ungureasca a Jgermeister-ului. In timp ce vaporul da un ocol domol Insulei Margareta, incepe sa se insereze, iar luminile se aprind in marele oras. Voi merge a doua zi pe insula, pentru a face fotografii, nu pot lasa seara sa stirbeasca ceva din frumusetea locului. Prefer sa imi las papilele gustative in voia condimentelor unguresti fie ca ele vocifereaza din supa primordiala a gulasului, fie ca ma admonesteaza din paharul inghetat cu Unicum.
Trec din nou pe sub podul cu lanturi, in aval, si revad Castelul din Buda, parca mai impunator in luminile indiscrete ale lampilor ce il asediaza din toate partile. Sint incercat de sentimente contradictorii: as vrea sa vad cit mai repede Castelul, dar, in acelasi timp, mi-as dori ca mica mea croaziera sa dureze o eternitate. Curind, ajung la podul Erzsbet; in dreapta, pe un deal abrupt, se inalta Citadela, vestita de departe de Statuia Eliberarii, care imi smulge, involuntar, o exclamatie admirativa. Un turist ungur sesizeaza aprinderea mea, iar zimbetul lui, in parte nostalgic, in parte binevoitor (cu ignoranta mea), ma nedumereste: aveam sa aflu mai tirziu cauza reactiei sale. Oricum, un lucru imi devine clar: desi nu mi-am putut imagina vreodata ca m-as putea desparti cu draga inima de apa, oricare ar fie ea, vreau sa acostam cit mai repede.

Budapesta,
orasul care respira istorie
De indata ce pun piciorul pe uscat, turistul ungur ma abordeaza in germana, intrebindu-ma daca nu cumva merg spre Castel; masina lui e parcata aproape si chiar acolo se indreapta si el impreuna cu familia. Ii multumesc lui Istvn pentru amabilitate si inventez o scuza oarecare pentru a-l refuza. Nu-mi este insa atit de usor, pentru ca ungurii, ca si romanii, au cel putin doua trasaturi in comun: le face placere sa te primeasca in tara lor cu bratele deschise si sint dintr-o bucata, fara a incalca insa normele politetii. Prin urmare, ma predau, pentru a cita oara...
Pe scurtul drum spre castel fac cunostinta cu sotia lui, Ildik, care, aflind ca sint din Romania, nu stie cum sa ma mai incinte cu Budapesta si Ungaria. Improvizind ipostaza farsorului, ma prefac dezinteresat, desi am certitudinea ca nu pot insela intutia feminina: abia astept sa aflu cit mai mult despre Budapesta.
La Castel, "relatiile de putere" dintre noi sint deja stabilite: ei devin ghizii autorizati, asaltati de intrebarile mele stingace. Castelul pe care il admir acum este terminat la sfirsitul secolului al XIX-lea, in stil neobaroc. Prima fortificatie a fost contruita insa din secolul al XIII-lea, in incercarea ungurilor de a stavili viitoarele invazii mongole. A fost, de nenumarate ori, asediat, ruinat si reconstruit, astfel ca a devenit un simbol al obstinatiei maghiarilor si al dragostei lor pentru aceste meleaguri. De aici pot intrezari, de dupa constructiile urbane, un alt simbol al Ungariei: Catedrala Sfintului Stefan, cel care a crestinat triburile maghiare si a fost incoronat de Papa. Istvn (al meu) imi spune ca la doar o suta de metri in amonte se afla Bastionul Pescarilor, una dintre principalele atractii turistice din aceasta zona, definitivat in secolul al XIX-lea. Dar, din pacate, trebuie sa ne grabim pentru a ajunge la Citadela, unde aveam sa dezleg ambiguitatea zimbetului sau.
"Ascensiunea" spre Citadela este cu mult usurata de caii-putere ai masinii: dealul Gellrt, pe care se inalta fortareata, este mai inalt si mai abrupt decit cel pe care este asezat castelul. De la Citadela, pot vedea Budapesta, in intreaga ei spledoare nocturna. Sus este liniste, forfota strazii strabate cu greu pina aici. Turistii, desi numerosi, sint o mare linistita. Inaltimea stincii pe care se afla insufla atit lor, cit si mie, un vag sentiment al sacrului, in fata caruia doar pietatea poate vorbi. Suspendati in timp si spatiu, observatori obiectivi si, paradoxal, ignoranti, ai vietii de noapte a orasului. Profit de acest intermezzo si il rog pe Istvn sa imi dezvaluie ambiguitatea zimbetului sau. Uimit ca i-am remarcat ambivalenta gestului, isi pregateste raspunsul cu un scurt excurs istoric. Fortareata a fost construita de austrieci, dupa revolutia de independenta a maghiarilor din 1848. S-a vrut a fi un simbol al suprematiei acestora asupra ungurilor. In ceea ce priveste Monumentul Eliberarii, acesta a fost ridicat de rusi, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Desi, atit eu, cit si Istvn, avem foarte buni prieteni rusi si ne-am debarasat, in mare parte, de mult prea apasatoarele prejudecati care bintuie natiunile mici, stim, amindoi, ce a insemnat aceasta "eliberare". Inteleg, acum, tristetea zimbetului sau. Dar ce ma cucereste sint puterea, mindria, poate, cu care maghiarii au lasat in locul lor aceste urme ale unor umilinte trecute si deja vindecate. Caci ceea ce nu te infringe te face mai puternic.

Budapesta, orasul care
Nu am reusit sa vad nici macar un sfert din Budapesta. Din nou, sentimente contradictorii. Frustrare? Sau, poate, ar trebui sa fiu bucuros ca miine e o noua si insorita zi, in care pot sa-mi reiau periplul? Istvn, care s-a oferit sa ma duca la hotel, ride sanatos pe sub mustatile honvede. "Ai sa ramii aici! Ha-ha-ha!" Ildik ii tine isonul, tachinindu-ma cu frumusetea unguroaicelor, pe care am incercat din rasputeri sa o ignor (fara nici un rezultat), inca de cind m-am urcat in autocar, la Gheorgheni. Mi-e teama (oare?) ca incep sa-i cred.
Ascultam Slagar Radio, probabil un fel de Radio Romantic romanesc. Incerc sa imi adun gindurile. Budapesta e orasul din inima pustei, Budapesta e orasul de pe Dunare, Budapesta e orasul care respira istorie, Budapesta e orasul festivalurilor, Budapesta e capitala tarii maghiarilor. Revine, obsesiv, interogatia socratica: "Ce este Budapesta?". Nu stiu. Nu am aflat inca. Poate o Diotima indigena ar putea sa ma lamureasca. Pina atunci, mie imi trebuie mai mult timp, imi trebuie mai multi prieteni unguri ca sa aflu acest lucru. Ca si dumneavoastra, de altfel.

Parlamentul (Orszghz)
Situata pe bancul drept al Dunarii, este una dintre cele mai frumoase edificii din Budapesta. Constructia, in stil neogotic, a fost terminata la inceputul secolului XX, dupa aproximativ 20 de ani. Palatul are o lungime de peste 250 de metri, domul acesteia atingind 96 de metri.
Adresa: Piata Kossuth Lajos 1-3

Castelul din Buda (Budavar)
Palatul si fortificatiile acestuia se inalta impunator pe un deal abrupt aflat pe malul drept al Dunarii. Primul castel a fost ridicat in secolul al XIII-lea, dupa invazia mongola. De-a lungul timpului a fost distrus si reconstruit de nenumarate ori, ajungind, astfel, un simbol al permanentei maghiarilor pe aceste meleaguri. Constructia actuala a fost definitivata in stil neobaroc la sfirsitul secolului al XIX-lea. Este unul dintre punctele care le ofera turistilor o privire de ansamblu asupra centrului Budapestei.
Adresa: Piata Szent Gyrgy 2

Bastionul pescarilor (Halaszbastya)
A fost construit in secolul al XIX-lea, facind parte din planurile de reconstructie a castelului propriu-zis. Este una dintre principalele atractii turistice, oferind o vedere panormica asupra Pestei.

Podul cu Lanturi (Lnchd)
Este cel mai cunoscut pod peste Dunare, care face legatura intre Buda si Pesta si care duce la poalele dealului pe care se inalta castelul. In al doilea razboi mondial, a fost aruncat in aer de trupele germane in retragere; ulterior a fost reconstruit, fiind deschis la o suta de ani de la inaugurare.

Citadela (Citadella)
Daca vreti sa va bucurati de panorama intregului oras, aici este locul unde trebuie sa veniti! Fortareata a fost construita dupa revolutia din 1848-1849, pe dealul Gellrt, ca un simbol al suprematiei austriecilor asupra maghiarilor. Poate fi usor remarcata din centru, datorita statuii inalte de 14 metri (Monumentul Eliberarii), care a fost ridicata de rusi dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Adresa: 1118 - Budapest (Veszprm)

Piata Eroilor (Hosk tere)
Se afla la capatul unuia dintre cele mai frumoase bulevarde din Budapesta (Andrssy) si celebreaza o mie de ani de la stabilirea maghiarilor in Cimpia Panoniei. In centrul ansamblului se afla o columna, in jurul careia sint dispuse sapte statui, reprezentindu-i pe conducatorii celor sapte triburi maghiare.

Opera (Operahz)
Este situata pe bulevardul Andrssy si este unul dintre edificiile de cultura cu care budapestanii se mindresc cel mai mult. Cladirea in stil neorenascentist, ridicata la sfirsitul secolului al XIX-lea, este un remarcabil exemplu de bun-gust si eleganta arhitectonica.
Adresa: Strada Andrssy 22

Catedrala Sfintului Stefan (Szent Istvn bazilika)
Una dintre atractiile turistice de prim-rang ale Budapestei. Constructia, inaugurata la inceputul secolului XX, este cea mai impunatoare cladire din centrul orasului (domul acesteia se inalta la peste 90 metri). Aici puteti vizita un mic muzeu dedicat Sfintului Stefan.
Adresa: Piata Szent Istvn 1

Insula Margareta (Margitsziget)
Se afla in amonte de Parlament si desparte cursul Dunarii in doua. Este unul dintre cele mai frumoase locuri de agrement din Budapesta, baile termale si restaurantele elegante atragind, deopotriva, locuitorii Budapestei si turistii de pretutindeni.


Muzee

Casa Memoriala Bela Bartk
Marele compozitor a trait si a compus aici intre anii 1932 si 1940; a fost inaugurata in 1982, la aniversarea a 100 de ani de la nasterea sa. Gratie salii de concerte de la primul nivel, cu 80 de locuri, este unul dintre centrele culturale semnificative ale Budapestei: aici au loc nu doar concerte live, ci si prezentari video ale vietii si operei lui Bela Bartk.
Adresa: Strada Csaln 29
Program: marti-duminica, intre orele 10.00 si 17.00

Muzeul "Casa Terorii"
A fost construita la sfirsitul secolului al XIX-lea, iar, in 1944, o data cu venirea la putere a nazistilor, subsolul cladirii a functionat ca inchisoare. Dupa 1945, destinatia subsolului a ramas aceeasi, desi proprietarii se schimbasera: securitatea maghiara avea sa foloseasca aceasta casa pina in 1956. Muzeul este ridicat in memoria celor care au fost inchisi, torturati si ucisi in aceasta cladire pentru ca doreau sa fie liberi.
Adresa: Strada Andrssy 60
Program: marti-vineri, intre orele 10.00 si 18.00; simbata si duminica, intre orele 10 si 20.
Intrare: 1.500 forinti pentru adulti; 750 forinti pentru studenti

Parcul Statuilor
Dupa schimbarea regimului politic din Ungaria, in 1990, maghiarii nu au dat la fier vechi statuile ridicate in Budapesta sub comunism. Comitetul Cultural al Consiliului Municipal a propus, in 1991, ca aceste statui sa fie adunate in acelasi loc, constituind un muzeu al "artei" comuniste. Acest muzeu, unic in Europa de Est, atrage anual aproximativ 30.000 de vizitatori.
Adresa: Strada Balatoni
Program: luni-duminica, incepind cu ora 10.00
Intrare: 600 forinti pentru adulti, 400 forinti pentru studenti

Muzeul de Arta
Faima acestui muzeu este data atit de colectiile sale permanente, cit si de cele temporare. Iubitorii de arta se pot bucura de Colectia Antica, Colectia de Arta Egipteana, Salonul de Statui Baroce si Salonul de Pictura Flamanda, secolele al XVI-lea si al XVII-lea. Expozitiile temporare gazduiesc lucrari ale unor pictori celebri (Rembrandt, Picasso, Caravaggio, Renoir).
Adresa: Strada Szondi 77
Program: luni-joi, intre orele 9.00 si 18.00; vineri, intre orele 9.00 si 13.00
Intrare: 1.200 forinti

Muzeul Operei
Atunci cind nu sint spectacole, muzeul va invita sa admirati expozitia din cladirea Operei, care rememoreaza istoria edificiului cultural, punctata de scurte excursuri despre artistii care au interpretat aici.
Adresa: Strada Andrssy 22
Intrare: gratuita

Galeria Nationala Ungara
Atunci cind vizitati Castelul din Buda, ar trebui sa stiti ca, aici, puteti vedea si una dintre cele mai interesante galerii de arta din Budapesta. In orice perioada a anului, veti gasi deschise Salonul de Statui Gotice din Lemn, Salonul de Altare Gotice, Salonul de Arta Baroca si Renascentista si Salonul de Arta Contemporana. De asemenea, galeria gazduieste expozitii de arta, temporare, al caror continut variaza in functie de perioada in care alegeti sa mergeti in Budapesta.
Adresa: Piata Szent Gyrgy 2
Program: marti-duminica, intre orele 10.00 si 18.00
Intrare: in functie de expozitie.

Parlamentul
Daca ati fost impresionat de cladirea Parlamentului, puteti face turul acesteia, beneficiind de ghid in limbile engleza, germana, franceza, italiana si rusa.
Adresa: Piata Kossuth Lajos 1-3
Program: luni, miercuri-vineri, intre orele 8.00 si 18.00; simbata, intre orele 8.00 si 16.00; duminica, intre orele 8.00 si 14.00

Festivaluri

Festivalul de vara, Budafest
Este cel mai important eveniment muzical din Budapesta, atragind artisti si iubitori ai muzicii clasice si baletului din intreaga Europa. Reprezentatiile au loc la Opera de Stat Ungara, Castelul din Buda si Piata Sfintul Stefan. Anul acesta a ajuns la cea
de a XI-a editie.

Festivalul vinului si al sampaniei - Budafok
Probabil, cel mai cunoscut festival dedicat vinului are loc la inceputul lui septembrie intr-un loc incintator, unde puteti degusta cele mai bune vinuri unguresti. Tot aici puteti vizita o crama unica in Europa, cu o capacitate de 102.230 litri. Festivalul incinta turistul nu doar cu vinuri si sampanie, ci si cu bucate traditionale unguresti si muzica de calitate.

Festivalul de jazz
Desi nu are o istorie prea lunga, este unul dintre cele mai prestigioase evenimente de acest gen. Timp de aproape o saptamina, iubitorii jazz-ului pot audia compozitii ale unor artisti maghiari si straini, celebri, in aproximativ 12 locuri special pregatite pentru aceasta sarbatoare a muzicii.


Scurta istorie a Budapestei

Secolul I: Romanii colonizeaza regiunea in care se afla azi Budapesta si o includ in provincia Panonia Inferioara. Numele roman al asezarii era "Aquincum".
Secolul al IX-lea: Maghiarii, care, odinioara, traiau la poalele Muntilor Urali, se stabilesc in Cimpia Panoniei.
1000: Incepe domnia Regelui Stefan, poate cea mai emblematica figura a istoriei maghiarilor. Acesta si-a crestinat supusii si a fost incoronat de Papa si, ulterior, canonizat (St. Istvn). Coroana regala poate fi admirata si astazi in Catedrala Sfintul Stefan din Budapesta.
1222: Nobilii semneaza o Magna Carta, prin care se recunoaste natiunea maghiara si se infiinteaza Dieta, care era convocata o data pe an in Pesta, acum parte a Budapestei.
1241: Invazia tatarilor lasa Buda si Pesta (atunci orase distincte) in ruina.
1458: Inceputul domniei lui Matei Corvin, care supervizeaza planurile de extindere a Castelului din Buda (construit in secolul al XIII-lea) si care intemeiaza aici o bibliotecai regala.
1541: Dupa infringerea armatei ungare la Mohcs in 1526, turcii ocupa Buda in 1541.
1686: Dupa un asediu de o luna si jumatate, armata austriaca elibereaza Buda si Pesta de sub turci.
1838: Dupa ce Dunarea inunda Buda si Pesta, se fac planuri pentru reabilitarea orasului.
1873: In acest an ia nastere Budapesta, prin unirea asezarilor Buda si buda (pe malul sting al Dunarii) si Pesta (pe malul drept al Dunarii).
1945: Germanii fortifica Budapesta, in incercarea de a opri inaintarea armatei sovietice. Dupa un asediu intens si distrugeri semnificative (toate podurile peste Dunare sint aruncate in aer de germani), orasul este cucerit.
1956: Maghiarii se revolta fata de regimul comunist, iar Budapesta devine, din nou, scena unor lupte intense intre civili si armata sovietica.
In prezent, Budapesta este unul dintre cele mai frumoase orase din Europa Centrala si de Est, in plina expansiune economica, care atrage astazi, ca si odinioara, oameni din cele mai indepartate colturi ale lumii.

Foto&text: Cristian Lupu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona