Anul, primul zeu al omenirii. Obiceiuri si traditii romanesti - 12 zile in sarbatorile lui decembrie
Articol


Este greu de spus ce-l impresioneaza mai mult pe calatorul sosit in timpul Sarbatorilor de Craciun si Anul Nou intr-o zona sau alta a tarii, fiecare regiune geografica avind si obiceiuri locale aparte de un pitoresc fascinant. Practicile magice te fac sa te simti la ceas de mare taina, dar in acelasi timp te lasa sa participi la veselia sarbatorilor. O sa poposim doar in doua zone etnografice cu datini impamintenite, cu ritualuri fastuoase, ce insotesc desfasurarea sarbatorilor cu simbolurile lor. De aceea, calatorule, de oriunde vei veni, te vei simti luat de valul alaiurilor, iti vei ascuti auzul si iti vei scalda privirea in pitorescul costumelor. Iar daca iti rezervi o vacanta de 12 zile, vei afla practicile de la Ignat si pina la Boboteaza, iar Ajunul Craciunului il vei considera cel mai important. De ce? Vei afla plecind la drum.

Obiceiuri bucovinene - scenariu de innoire a timpului
In lumea mirifica a sarbatorilor de iarna, in acest timp calendaristic, Ajunul Craciunului are o semnificatie aparte in aceasta zona. Acest ritual incepe atunci cind soarele se apropie de asfintit.
Inainte ca astrul sa plece dupa munti, toata familia se imbraca in haine curate si se aduna in casa cea mare, pentru masa de Ajun, numita in localitatile bucovinene, fie ca e vorba de Lucina sau Cimpulung Moldovenesc, Moldovita, Radauti sau Sucevita, "Cina cea de Taina" sau Vecernia. Dar inainte de aceasta cina, pe o tava se pune cite putin din fiecare fel de mincare, iar capul familiei se duce in grajd si hraneste, pe rind, toate vitele, chemindu-le pe nume. Dupa acest ritual, familia ingenuncheaza in jurul mesei, rostind o rugaciune, iar apoi se asaza la masa. Dupa cina si rugaciunea de multumire, se pastreaza pe masa colacul, luminarea, sarea si blidele cu ceea ce nu s-a consumat, pentru ca in jurul acestei mese vor veni colindatorii.

Magia festinului in satele maramuresene
Cele 12 zile, considerate sacre, capata in casele locuitorilor din nord-vestul tarii o semnificatie aparte. Dar adevaratul spectacol se desfasoara pe ulitele satelor, orice turist participind alaturi de alaiul colindatorilor pe care ii intilneste in drum. Imbracati in multicolorele costume populare, mascati, inlantuiti in practicile magice, te iau cu ei sa colinzi. Iar daca te duci, calatorule, in timpul festivalului de la Sighetul Marmatiei, asisti la spectacolele cu personaje arhetipale: magii, ingerii, ursul, mosul, cerbul, capra, Maria, Iosif, duhurile bune sau rele. Vin sa colinde din Tara Lapusului, sau de pe culoarul Somesului si de la Vadul Izei, te intilnesti pe drum cu cintaretii de pe vaile Marei, cu trimbitasii din Ieud, cu buciumasii din Birsana. Si, mai ales, rasuna vaile de copiii din Botiza sau Rozalvea.

Anul, primul zeu al omenirii
"Anul este o personificare a Soarelui, numit la solstitiul de iarna, An vechi, inainte de a muri la miezul noptii de Revelion si imediat dupa renastere, An nou sinonim cu Zeus, Saturn, Craciun. Ei traiesc impreuna cu timpul calendaristic". In concordanta cu degenerarea timpului, apar in ritualul de An nou, in Ajun, mascatii si jocurile cu masti, fiecare tip de masca avind un rol si o semnificatie proprie, cu gestica si dialog. Ca si in Transilvania de Sud sau Centrala, in Crisana, izolat in Banat, in unele sate din Maramures sau Bucovina, se poarta o masca bovina, la Craciun, mai ales, Turca sau Borita, o zeita preistorica. Aceasta ciudata masca zoomorfa e purtata de un fecior al cetei de colindat, petrece cu ei si moare violent in timpul colindatului. Apoi renaste, actionind independent, conform rangului sau divin, speriind copiii, amuzindu-se, cu ciocul musca femeile curioase, ii apara pe membrii cetei si ocupa locul de cinste din capul mesei. Romanii au pastrat pina in zilele noastre obiceiul mascarii si in perioadele de renovare a timpului calendaristic, cum este si Anul Nou.

Pe urmele stramosilor in Obcinele Bucovinei
Altadata, in vremuri stravechi, noul an era serbat doar ca Sfintul Vasile, colindindu-se "Vaselcicul", iar a doua zi, dimineata, copiii mergeau cu semanatul. In unele sate se umbla cu "Malanca" formata dintr-o ceata cu multe personaje, reprezentate prin masti. Ceata e insotita de scripcar, fluieras, tobosar. In alte sate este o forma de teatru popular. In noaptea sfinta de Craciun nu trebuie sa se termine finul din iesle, si nici sa se doarma in fin, pentru ca "dobitoacele vorbesc intre ele despre nasterea in iesle a Domnului Hristos".

Anul Nou pe Valea Viseului
Veflaimul sau Cintarea bradului, straveche melodie, rasuna peste toata valea, ca si colindul Mioritei rostit in diverse variante. Totul culmineaza cu teatrul popular Constantinul, o piesa pastrata in tot Maramuresul, un joc dramatic raspindit din Cavnic, care aminteste de sfirsitul tragic al domnitorului Constantin Brancoveanu. Dar, Anul Nou vine cu bucurie, uraturi si felicitari, in peisaj de basm, culoare si mitologie, facindu-se legatura dintre Pamint si lumea celesta.

text: Elisabeta Iosif
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona