Mormintul unui rege dac
Articol





Le vedeti pe cimpii, la poalele dealurilor sau chiar in munti, strajuind tacute zarile, pastrind in ele taine ascunse de secole sau milenii. Specialistii le spun "tumuli" si sint acele movile artificiale, conice sau piramidale, din pamint sau roca dura, pe care oamenii din antichitate le ridicau acolo unde isi ingropau conducatorii.

Istoria unor viteji
Crobizii erau un neam de traci care locuiau la nord de Dunare, la Adina si Amlaidina, zone unde se afla azi localitatile 23 August si Mangalia. Se stie despre ei ca aveau un conducator viteaz, de o frumusete iesita din comun, Isanthes, despre care istoricii Phylarchos si Athenalos spuneau ca detinea averi fabuloase. Acest neam dacic credea in nemurirea sufletului, credinta impamintenita la neamul getic, dupa cum spune lexicograful bizantin Suidos, fapt pentru care isi inmormintau capateniile cu ritualuri speciale, in morminte deosebite. Urme din neolitic, apartinind culturii Gumelnita, atesta insa faptul ca dacii traiau aici inca din preistorie. Pliniu cel Batrin spunea ca, la inceput, orasul s-a numit Acerbis (Acervetis) sau Cerbates, numele de Callatis primindu-l mult mai tirziu. "Cetatea Callatis a aparut ca o colonie a heracliotilor, la porunca unui oracol. Acestia au intemeiat-o cind Amyntas se instapineaza peste Macedonia", a notat Pseudo Skymnas in scrierile sale. Dar Amyntas I a trait intre anii 540-498 i.H., astfel ca mormintul de care vorbim poate avea peste 2500 de ani vechime. In anul 313 i.H. dacii din Dobrogea se rascoala impotriva regelui macedonean Lysimach. In 71-72 d.H. imperiul roman pune stapinire peste aceste locuri, iar in secolele I - II d.H., numele orasului se pierde complet. Au supravietuit insa timpului si vitregiilor istoriei, locuitorii unui cartier al fostei cetati, Mangalia, Mankalia cum ii spuneau turcii, de la care se trage numele superbei statiuni pe care o stim azi.

Enigme subpamintene
Ceea ce vedeti in imaginile alaturate nu sint, asa cum probabil credeti, aspecte dintr-o piarmida egipteana sau din mormintul vreunui faraon din vestita Vale a Regilor. Fotografiile au fost facute de echipa noastra care, in ziua de 6 mai 2006, a ajuns intr-un asemenea loc, condusa de dl. prof. dr. in arheologie Vasile Boronenat. Acest tumul, cunoscut sub numele de "Movila Documaci", la capatul caruia este un templu complet decopertat, se afla in apropierea orasului Mangalia si a fost deschis de oficialitati locale si de reprezentanti ai Ministerului Culturii in 1993. Constructia se intinde, pe sub pamint, de la est la vest, si masoara cam 20 m lungime. Latimea culoarului de intrare este de cca 1,5 m, inaltimea de aproximativ 2 m, iar camera mortuara are 3 x 4 m si este inalta de cca 4 m. In el s-au gasit importante obiecte de cult, apreciate ca fiind din epoca elenistica. Curios este faptul ca in incinta mormintului nu s-a gasit si nu se vede nici un semn crestin, desi, daca apartine, cum au apreciat arheologii, epocii romano-bizantine, crucea si alte insemne crestine ar fi trebuit sa fie prezente. Blocurile de piatra din care sint construite atit mormintul, cit si templul sint paralelipipedice, perfect finisate si imbinate, cu nimic mai prejos decit cele din vestitele piarmide. Peretii din camera mortuara mai au si acum, dupa 2500 de ani, vopseaua rosie sau albastru-gri, iar bolta tavanului a rezistat perfect scurgerii vremii. "Pe peretii dromosului au fost reprezentate grafitti-uri care reprezentau stegari pedestri sau calare, un ciine sau un lup, capre, un mistret, cerbi, dar si corabii, o monograma, o figura cvasirombica cu o cruce inscrisa in doua pentagrame. Nu exista alte semne crestine", ne-a spus doamna Tatiana Odobescu, directoarea Muzeului de Arheologie din Mangalia. Nu stim daca acest mormint este un "cairn", adica un tumul funerar izolat, sau face parte dintr-o necropola tumulara nucleala. In jurul lui sint si alte movile, constituind, probabil, un complex mult mai mare. "Cind regele murea, il spintecau, ii curatau pintecele, il umpleau cu mirodenii, si-l purtau intr-un car descoperit pe la toate triburile lor; cei care ii intimpinau isi crestau fruntea, in semn de jale, si isi infigeau sageti in bratul sting, intr-un mormint larg il asezau pe un pat de crengi intre gratii de suliti, inconjurat de arme si odoare scumpe, iar ca sa aiba cine-l iubi si ingriji pe lumea cealalta, ucideau si-ngropau linga el pe una dintre sotiile lui, un bucatar, un paharnic, slugi credincioase, cai si 50 de calareti inarmati", a spus Alexandru Vlahuta in scrierea sa "Din trecutul nostru". Aici si-a dormit somnul de veci vreun mare conducator al strabunilor nostri.

Recunostinta
Acolo unde dacii au venit cu durere si piosenie, acolo unde ei au depus pentru vesnicie ramasitele pamintesti ale unuia dintre ei care i-a condus in lupte aprige impotriva celor care le voiau paminturile, grinele, vitele, aurul, femeile si copiii, este azi un tomberon de mizerie si, scuzati-ne, un WC in aer liber. A mai ramas ceva din "grija" si "recunostinta" autoritatilor, panoul cu amenzile care se dau celor care necinstesc acest loc sfint. Dupa cum se vede, nimeni nu s-a sinchisit de el, nici macar cei care l-au instalat si care, cu siguranta, si-au rotunjit gras conturile personale cu banii primiti pentru intretinerea si continuarea cercetarilor. Alte popoare ar face dintr-un astfel de loc o perla a istoriei lor, un loc de pelerinaj si, de ce nu, de venituri pentru tara. Noi insa nu. Asa cum ne respectam noi insine, asa ne respecta si ceilalti.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona