Comoara din Cetatea Hotinului
Articol






Anul 1493. Stefan Voda daruieste, "intru ruga siesi, in biserica cetatii Hotinului", tetraevanghelul scris de diaconul Teodor Marisescul. Acum cinci secole, in paraclisul fortaretei ce a fost straja hotarului de nord al Moldovei, ridicat de Stefan cel Mare, se inaltau rugi pentru sufletul domnului si pentru binele tarii, de la munte la Nistru. Astazi, biserica-paraclis a cetatii, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, ascunde inca taine misterioase.

Hotin, 2006. La umbra zidurilor citadelei, incerc sa-mi indrept pasii pe urmele sfintului. Asa cum l-au numit moldovenii din Tara de Sus veacuri de-a rindul, pastrindu-i amintirea vie in cintece, legende si rugi. Sint calauzit de unul dintre ei, profesor intr-un sat din nordul instrainat al Bucovinei. Hotinul e acum un orasel uitat in tranzitia interminabila a tarii care il stapineste. Resedinta raionala in Regiunea Cernauti a Ucrainei, orasul de azi traieste la umbra faimei fortaretei medievale.
Mentionata prima oara in 1310, asezarea era sediul unui episcopat catolic. Intemeierea ei se pierde in negura vremurilor; se stie insa ca Polonia a stapinit-o in prima jumatate a secolului al XIV-lea. Marele ducat al Lituaniei a cedat Hotinul in 1354 "volohilor" din Tara Sipenitului, astfel ca, la intemeierea Moldovei, a fost inglobat in noul stat. Fortareata pe care o vedem astazi a fost ridicata dupa anul 1400, din porunca lui Alexandru cel Bun, cu sprijinul mesterilor trimisi de marele cneaz Vitold al Lituaniei. Mina lor se poate ghici usor in decoratiile din caramida, cu motive geometrice de influenta baltica. Zidurile au grosimi de pina la cinci metri si profita excelent de formele terenului: in dreptul unui vad al Nistrului, mai jos decit terasa fluviului, dar folosind un dimb izolat. Astfel, santul cetatii era deja oferit de natura, prin valea de pe latura de vest si nord, trebuind sa fie sapat numai in sud. Spre est, ripa abrupta a Nistrului completa apararea cetatii, iar cind santul era umplut cu apa, ea devenea inexpugnabila.
Cind vii la Hotin, drumul coboara catre vechiul fort, ascuns intre malurile inalte ale Nistrului. Mergind pe drumul pavat cu piatra, ajungi prima oara la poarta de intrare in incinta mare, construita de turci dupa ocuparea cetatii in 1713. Zidurile acestei incinte mai largi, ridicate de ingineri francezi, se desfasoara pe muchia terasei Nistrului, invadate de vegetatie si punctate de bastioane si porti de acces, dintre care doua restaurate. Imperiul Otoman a stapinit zona un secol intreg, lasind aici bai publice si moschei, ale caror urme abia se mai ghicesc. Accesul in fort se face pe pod, peste marele sant de aparare. Intrind, deodata te simti strivit de veacurile asternute peste crenelurile inalte. Inauntru se reconstruiesc si se restaureaza cladirile vechi. In mijloc e fintina cetatii, iar de jur-imprejur, incinta neregulata strajuita de cele cinci turnuri: turnul de poarta in sud; marele donjon al fortului, masiv si impresionant - in nord; turnul patrulater pe latura de rasarit, spre Nistru; cele doua turnuri cilindrice inglobate in curtina de ziduri curbate care se desfasoara spre apus. Ne atrage atentia palatul domnesc, cu doua etaje inalte, beciuri adinci si toata fatada decorata in caramida. Peste tot, ancadramente gotice de piatra, tipice arhitecturii moldovenesti din secolele XV-XVII. Pe latura de est, camerele garnizoanei sint refacute, iar pe turnuri si cladiri s-au reconstruit frumoase acoperisuri de sindrila. Desi renovarea nu respecta peste tot stilul originar si nu poti patrunde inca in turnuri, senzatia este coplesitoare. Aici, la Hotin, e singurul loc unde poti vedea cum arata o cetate din vremea voievozilor Moldovei; ceea ce doar iti imaginezi la Suceava sau Neamt, aici este realitate palpabila. Din pacate, ghizii ucraineni sau putinele pliante nu prea pomenesc de Alexandru cel Bun, Stefan, Rares sau orice ar aminti de Moldova...
Dar cladirea cea mai enigmatica ramine paraclisul. Ridicat pe latura de est, la etaj, avind plan de nava, boltit in semicilindru, a fost pictat de Petru Rares, care-i adauga si pridvorul deschis, cu superbe ancadramente gotice cu rozete. Este o bijuterie a arhitecturii moldovenesti, din pacate parasita si uitata, singura ce se mai afla in Regiunea Cernauti si despre care nu exista nicaieri lucrari detaliate. Usa masiva de lemn, cu portal gotic, opreste accesul spre spatiul unde, odinioara, se rugau domnul si curtea sa. Dincolo de ea, numai imaginatia poate sa vada frescele cu sfinti aurii, preoti in odajdii si mirosul de tamiie... Este anul Domnului 1493, si pe Sfinta Masa se deschide prima oara ferecatura grea de argint a cartii impodobite cu miniaturi si caligrafii de mina unui umil gramatic din Minastirea Neamtului.

Madalin Focsa
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona