Sibiu - farmecul civilizaTiei rurale
Articol










Sibiul reprezinta nucleul civilizatiei europene in 2007. Meritul sau este de ordin organizatoric si investitional, iar schimbarea sa la fata reprezinta incununarea unor eforturi care ii fixeaza unicitatea in spatiul romanesc.

Pietele si edificiile medievale si-au recapatat stralucirea de odinioara, conturind o noua dimensiune arhitectonica. Oamenii au constientizat forta conceptului de capitala culturala europeana si s-au autoeducat in acest sens. Primitori si cu mult bun-simt, te ghideaza spre obiectivele cautate. Exista o emotie suprarealista in glasurile lor, de mindrie si satisfactie, impliniti de gindul ca orasul lor a realizat inca o cucerire a sufletului de turist. Este mentalitatea omului care se simte fericit ca traieste intr-un spatiu de legenda, a celui care considera ca e de datoria lui sa duca mai departe o traditie multiculturala de peste 800 de ani. Reprezinta conceptia omului aflat in centrul tarii, care se identifica fundamental cu esenta sufletului romanesc.
Profilul uman surprins aici detine amprenta milenara a civilizatiei rurale romanesti, autentica vatra a culturii europene. Este un punct de vedere care nu are mare legatura cu conceptul capitalei culturale europene, deoarece se refera strict la satului romanesc. Capitala culturala europeana se distinge conceptual prin aspectul sau urbanistic specific Europei Occidentale. Este si cazul desemnarii Sibiului in acest rol. In mod straniu, tocmai acest tip diferential enuntat implica o asemanare etnoculturala fabuloasa in domeniul spiritual. Pentru a surprinde sufletul sibianului si a deslusi tainele lui cele mai ascunse, trebuie sa patrunzi in mediul sau launtric, satul. Entitate aparte, integrata sacrului, satul sibian ofera alternativa unui timp ciclic, bine asezat, o normalitate infricosatoare pentru un orasean stresat, al carui timp inseamna bani si singe rece, si care este obisnuit sa participe la drama cotidiana a desacralizarii. Satul transilvan nu a fost niciodata leaganul unui spatiu paradiziac, ci a evoluat firesc, evitind sa se constituie in prada haosului galopant al societatii ca ansamblu integrat. Civilizatia rurala evolueaza in ritmul ei natural, in ciuda faptului ca traditionalistii acuza o degradare perpetua a lumii satului, in conformitate cu tehnologizarea abrutizanta.
Tocmai acest contrast intre Sibiu, orasul capitala culturala prin excelenta, si zona Sibiului, eminamente rurala, dar cu o specificitate debordanta ne determina sa analizam acest areal in integralitatea sa. De aceea, captivat de respectiva abordare am incercat sa surprind resorturile lumii taranesti sibiene. Nu se vrea un studiu de antropologie, ci o seama de idei folositoare turistului rafinat, doritor a se integra intr-o civilizatie pe care doar traind-o o poti intelege.

Muzeul civilizatiei populare traditionale din Romania
Muzeul civilizatiei populare traditionale din Romania este situat la zece km de Sibiu, in Padurea Dumbravii. Este cel mai mare complex muzeal in aer liber din Europa (96 ha), evidentiindu-se prin unicitatea profilului sau tematic (in nici o parte a lumii nu exista un alt muzeu national destinat prezentarii intregii creatii preindustriale a unui popor), cit si printr-un patrimoniu impresionant, proiectul fiind alcatuit din 146 de monumente. Reprezinta obiecte de inventar. Caracterul unei reprezentari nationale este subliniat de numarul substantial de monumente din Romania.
Colectia de exponate privind tehnica populara constituie cel mai pretios material documentar al unei importante perioade istorice, de aproape un mileniu, din viata poporului nostru si ingenioasa lui evolutie culturala. Cunoasterea acestui veritabil patrimoniu unic pe plan european ofera o temeinica baza stiintifica de caracterizare a poporului roman.
Impartirea complexului expozitional s-a realizat in patru sectoare de baza, fiecare tratind un anumit fenomen de civilizatie populara traditionala, in scopul de a surprinde in toata complexitatea sa evolutia continua a structurii ocupationale, prin perfectionarea procedeelor si a inventarului tehnic. Mestesugurile au asigurat trecerea catre asa-numitele industrii populare.
Un alt criteriu al departajarii grupelor tematice a fost cel al speciei cultivate, in cazul ocupatiilor, al materiilor prime prelucrate (lemnul si textilele), al industriei casnice textile.
Foarte interesant integrat in structura tematica este criteriul mijloacelor de transport, ca modele functionale: plutitoare, purtate, rulate, glisate. Pentru luna mai, muzeografii preconizeaza deschiderea unui nou pavilion destinat mijloacelor de transport, fundamentat pe tipologia rotilor, evolutia si caracteristicile lor de la zona de cimpie la cea de munte.
De mare insemnatate este modalitatea de amplasare a intregului complex, intr-un cadru natural de o adinca frumusete in Padurea Dumbravii, ai carei arbori seculari poarta pecetea secolelor unei civilizatii ancestrale. Plina de savoare poate fi o plimbare cu trasura trasa de cai pe aleile complexului, o cufundare romantica in abisul stravechii civilizatii taranesti. Tot pentru agrement si relaxare este si lacul complexului, incadrat in fundal de Muntii Cibinului, unde se pot inchiria barci.
Toate zonele tarii, cu specificitatea lor, sint prezente in spectaculosul centru al etnografiei romanesti. Impresionante sint si gospodaria taraneasca, si cherhanaua din Delta Dunarii: casa propriu-zisa, cuptorul, grajdul, ghetaria (o constructie arhaica, dar de o mare ingeniozitate), o moara de vint, unelte de pescuit, toate acestea in legatura cu ocupatia de baza a locuitorilor zonei. In alta ordine de idei, trecerea la productia industriala este ilustrata de cherhanaua aflata in apropiere. Acesta este conceptul intregului complex, fiecare zona geografica a tarii fiind prezentata in complexitatea ei.
Viata muzeului are o latura interactiva consistenta prin existenta numeroaselor tirguri si expozitii ale mesterilor populari: Tirgul Creatorilor Populari (19 august), ajuns la cea de-a 24-a editie, Festivalul Traditiilor Populare cu 400 de invitati din trei judete, cu mestesugurile si bucataria lor traditionala, Olimpiada Micilor Mestesugari etc.
Numarul vizitatorilor care au trecut pragul institutiei in anul precedent s-a ridicat la peste 120.000, dintre care 20.000 au fost straini.
Cadrul natural de vis al complexului te transpune intr-o lume neexplorata, pura, echilibrata precum sufletul taranului din spatiul intracarpatic. Sinteza remarcabila intre arhitectura rurala, cu imbinari de elemente solare, precrestine, datate din epocile preistorice si o tipologie a uneltelor diferitelor categorii de mestesugari, reprezentanti de seama ai unei civilizatii arhaice, dar extrem de actuala, in cadrul mult proiectatei dimensiuni europene identitare.

Fumuri, nu sate
Turistul pasionat de cultura, traditii si obiceiuri populare are la dispozitie oferte nenumarate in jurul Sibiului si, in functie de timp ori preferinte, isi poate directiona pasii catre cea mai potrivita. Noi, echipa "Vacantelor", am ales pentru inceput Ocna Sibiului, Sura Mica si Rusciori.
Satele sint preponderent sasesti, bine sistematizate, parca nemarcate de trecerea vremurilor, solide precum caracterul sibian.
Pentru cazare am ales satul Rusciori. N-am regretat nici un moment alegerea facuta, mai mult am ramas incintati de ospitalitatea gazdelor noastre. La Rusciori, localitate aflata la 6 km de Sibiu, gazda ne-a fost Iulian Preda, proprietarul "Pensiunii Carelor". Desi ploua mocaneste, primirea a fost extrem de calda. Aspectul pensiunii de opt camere este rustic, integrat in arhitectura zonei. Interioarele au toate facilitatile pentru a satisface cerintele turistului modern. Atmosfera a fost intretinuta de focul molcom. Asternuturile pufoase ne-au indemnat catre o binemeritata odihna. Apoi, am coborit la masa, nu inainte de fi imbiati cu o tuica naturala de prune, produsa in gospodaria proprie. Savoarea unui asemenea produs iti da aripi si o pofta de mincare teribila. Zis si facut, doamna Preda, o gazda incintatoare, ne-a oferit platouri grozave cu specialitatile culinare ale locului, cirnati, sunca, (afumate in pod), brinzeturi.
Traditia afumaturii in pod se pastreaza inca de pe vremea stapinirii austro-ungare, cind fiecare horn de casa era supus unei taxe individuale. Satenii au gasit o ingenioasa solutie pentru a da jos cosarele, iar fumul iesea prin acoperis. Astfel in pod, afumatura este mai bine patrunsa si mai gustoasa. In Ardeal, nu se vorbeste de cite case se afla intr-un sat, ci de cite fumuri exista.
In curtea pensiunii se gasesc noua care si trasuri din diferite epoci istorice, reconditionate si pregatite pentru plimbare. Universul Rusciorilor este alcatuit din punct de vedere etnic, atit din romani, cit si din sasi ori maghiari. Buna intelegere predomina, iar imprumuturile sint reciproce si multiple. Este un model miniatural de multiculturalism si toleranta.

Marginimea Sibiului
Marginimii Sibiului ii apartin 18 localitati: Boita, Sadu, Riu Sadului, Talmaciu, Talmacel, Rasinari, Poplaca, Gura Riului, Orlat, Fintinele, Sibiel, Vale, Saliste, Gales, Tilisca, Rod, Poiana Sibiului si Jina.
Intr-o acceptiune mai restrinsa, Marginimea Sibiului face parte din fostul Ducat al Almasului, avind drept nucleu satele din jurul cetatii Salgo, dintre care cel mai reprezentativ era Salistea (Magna Villa Valachicalis), fost sediu al scaunului cu acelasi nume.
Prin pozitia sa geopolitica, Marginimea Sibiului, situata la granita de sud a Transilvaniei cu Tara Romaneasca, in apropiere de Sibiu, puternic centru mestesugaresc si comercial, dobindeste citeva trasaturi definitorii. Localitatile si-au dezvoltat o economie mixta, bazata pe agricultura, cresterea animalelor, in special oierit, cit si mestesuguri traditionale. In Saliste, Rasinari, Vale, Poiana Sibiului s-a practicat oieritul transhumant, pastorii margineni conducind turmele de oi la Dunare, in Dobrogea, pina in Caucaz si Peninsula Balcanica.
O alta caracteristica vizeaza strinsele legaturi ale marginenilor cu Tara Romaneasca si Moldova. De altfel, zona a facut parte multa vreme, alaturi de Tara Fagarasului, situata in stinga Oltului, din posesiunile domnilor Tarii Romanesti de la Vlaicu Voda la Vlad Tepes.
De aici se trage o profunda constiinta a drepturilor din batrini, bazate pe jus valahicus, specific organizarilor prestatale romanesti si dainuind pina in zorii epocii moderne.
Marginenii au contribuit la dezvoltarea constiintei unitatii de neam si de limba a romanilor de pe ambii versanti ai Carpatilor. Ei se caracterizeaza prin dinamism, sint fiinte intreprinzatoare, luptatoare, oameni cu simt practic, buni gospodari, sobri si de nadejde. Cele mai multe din zona au pastrat puternice traditii spirituale si etnofolclorice, dind acestor comunitati o fizionomie aparte.
Chiar daca unele aspecte exterioare ale caselor tradeaza inferenta intre cultura romaneasca si cea saseasca, arhitectura taraneasca ramine tributara principiilor de organizare a spatiului de locuit specifice populatiei romanesti.
Treptat, constructiile moderne le inlocuiesc pe cele vechi traditionale, dar atmosfera ramine neschimbata. Localnicii continua sa poarte vesmintele traditionale, brodate elegant cu negru si alb, mai cu seama la sarbatori. Mestesugurile mostenite din batrini sint practicate cu succes si azi. Satele marginenilor sint totdeauna situate la poalele muntilor, in timp ce satele sasesti sint in vale. Aceste asezari au conservat bisericile fortificate, cele mai importante din regiune fiind cele de la Cristian si Cisnadie. Desi populatia saseasca a scazut ca numar in ultimul deceniu, spiritul acesteia este si va ramine viu pentru multa vreme.

Obiectivele turistice in regiune:
l muzeul de icoane pe sticla de la Sibiel - unic in lume prin colectia sa de peste 700 de icoane;
l cetatea Salgo de la Sibiel;
l tabara de sculptura "Poiana Soarelui" de la Salistea Sibiului;
l muzee etnografice satesti;
l bisericile fortificate sasesti;
l statiunea montana Paltinis.

TEXT&FOTO: Florian Vladacenco
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona