EGIPT darul Nilului
Articol







Optiuni
Se pare ca, in Europa, nu mai avem parte de iernile de odinioara, cu nameti, cu multe grade sub zero, cu sporturi care sa ne creasca adrenalina. Si atunci ce poate fi mai fascinant decit sa petreci o minivacanta de vara in miez de iarna? Am imbratisat ideea cu zimbetul pe buze. Egiptul, "darul Nilului" cum l-a numit Herodot, cu un un trecut care se impleteste pretutindeni cu prezentul.

Emotii
Urma sa patrund intr-o alta lume, o alta cultura, sa cunosc alta limba, alte cromatici. Dar inainte de toate, trebuia sa trec peste o prima provocare: avionul. Am mai avut ocazia sa calc pe tarimuri straine, dar niciodata nu ma inaltasem la mai mult de 2.000 de metri de sol. Primisem sfaturi de la prieteni in legatura cu respiratia, incordarea muschilor abdominali, dar de nodul din git nu stiam cum sa scap. Privite de sus, orasele pareau intersectii imense pline de lumini.
Un prim gind
Un soare dogoritor dublat de un vint rece, uscat - cea mai stranie combinatie pe care natura ne-o putea oferi de la primul contact cu aceasta "alta lume". Pina si timpul parea ca se scurge cu un alt ritm, niciodata stabil. Cert e ca in doua minute eram imbarcati in autocar, 23 de persoane numai ochi si urechi. Ghidul care ne-a asteptat calm, zimbind in aeroportul din Hurghada nu ne-a lasat sa ne dezmeticim nici o secunda. A luat microfonul si a inceput sa povesteasca pe un ton prietenos cu care ne-a insotit pe parcursul celor opt zile Benny, ghidul nostru. El ne-a oferit citeva informatii despre demografia Egiptului, cea mai populata tara a Africii: aici traiesc aproximativ 74 milioane de persoane, majoritatea fiind stabiliti de-a lungul Nilului; 90% sint de religie islamica, iar restul crestini. Accentul maghiar care ne-a amuzat in primele cinci minute a devenit familiar in urmatoarele zile. Ne-a mai explicat de ce sintem obligati sa respectam cu strictete programul de plecare: in urma unui eveniment tragic in care citeva zeci de turisti au fost ucisi, autocarele aveau sa se deplaseze numai in convoaie, intotdeauna insotiti de o masina de politie.
Primul hotel la care am fost cazati in Hurghada era ca un imens castel de nisip construit departe de mare, de teama vreunui val mai puternic care ar fi putut sa-l distruga intr-o clipa. Avea o curte interioara cit Parcul Cismigiu, cu palmieri si copaci sculptati, cu minibazar, cu nisip fin si terase mereu pline de oameni relaxati. Nici nu mi-am dat seama cind am ajuns pe un sezlong privind un apus atit de strain si de cald, care anunta sfirsitul primei zile. Aproape ca-mi doream ca intreaga excursie sa se limiteze la aceste imprejurimi pentru care aveam nevoie de cel putin cinci zile pentru o explorare amanuntita. Am aflat insa la sedinta de seara, ca a doua zi, la ora 5:00, urma sa parasim hotelul si sa ne imbarcam pe un vas de croaziera pe care vom petrece trei zile. Trebuie sa recunosc ca m-a incintat ideea de a parcurge 500 de kilometri de-a lungul fluviului care da viata acestei tari. Am mai primit citeva informatii despre program si, cel mai important, am primit medicamente contra "blestemului faraonului", care nu era altceva decit o diaree pe care orice nestiutor o putea experimenta bind apa de la robinet. Am descoperit totusi ca nu era de gluma cu aceasta boala, majoritatea bailor fiind tot timpul ocupate. Dupa scurta discutie de la receptia hotelului, am hotarit sa mergem sa vizitam Hurghada. Ne-am imbracat gros, intrucit vremea nu ne permitea sa purtam hainele de vara care ne ingreunau bagajul si am plecat veseli sa aflam noi povesti.

Sat pescaresc
vs statiune internationala
Am descoperit ca Hurghada este statiunea cu cei mai multi vizitatori alaturi de Sharm El Sheik. Ghidul nostru Benny ne-a povestit cum, in urma cu 25 de ani, statiunea era, de fapt, un mic satuc de pescari si ca, in urma unei investitii substantiale a unui american, care a vazut potentialul extraordinar al acestui loc, a ajuns ce este astazi. O statiune veritabila, cu mii de modalitati de agrement, cu baruri arabesti, dar si europene, cu hoteluri de lux, dar si ieftine, toate cu piscine, centre comerciale mari, in care poti sa gasesti orice model de galabeea, dar si orice model de Adidas sau Nike. Majoritatea bastinasilor lucreaza in turism, iar in plin sezon numarul populatiei se tripleaza odata cu venirea miilor de turisti. Asezata pe malul Marii Rosii, Hurghada este un faimos centru international pentru sporturile acvatice. Am cazut de comun acord sa poposim intr-un bar egiptean. Ghidul a zimbit satisfacut si ne-a condus pe o straduta laterala, la unul dintre cele mai faimoase localuri de acest fel. De fapt, ceea ce ei numesc bar este pentru noi o terasa acoperita cu materiale viu colorate, cu masute mici si inghesuite. La fiecare masa tronau cite doua-trei narghilele, "shisha" cum le spuneau egiptenii. Mirosul de mar, cirese si pepene galben se simtea din strada. In aceste baruri nu se beau decit bauturi racoritoare: suc de mango, pepene sau hibiscus (floarea hawaiiana), iar elementul de baza care ne-a ajutat sa rezistam o noapte intreaga a fost cafeaua turceasca preparata la nisip. Am intrat in atmosfera repede, am jucat table si am pierdut ore bune cu discutii care ne-au inveselit. Din cind in cind venea la masa cite un egiptean care schimba jarul si ne intreba intr-o engleza amuzanta "Is it done?", pentru a ne mai aduce o noua narghilea cu savoare mai puternica. Pentru ca ora tirzie nu ne-a speriat, am decis sa exploram si una dintre crismele europene. Nu am fost dezamagiti, berea egipteana ne-a satisfacut pe deplin. Am jucat biliard si dart, am ascultat muzica europeana si arabeasca. Am ajuns la hotel spre dimineata, cu teama ca miine nu ne va fi tocmai usor sa ne trezim.

TEXT&FOTO: Ana Maria Topoleanu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona