Festivalul Narciselor
Articol


Odata cu renasterea naturii, primavara ne duce cu gindul spre locuri inedite, salbatice, in care zgomotul, agitatia si poluarea oraselor ramin niste amintiri pierdute. Referitor la aceasta perioada s-au format traditii seculare, care, prin substratul lor, ne confera o stare de bucurie si de sarbatoare a vietii. Astfel de evenimente devin o modalitate de a-ti incarca simturile cu miile de energii care in permanenta se transforma, creind cele mai frumoase forme pe care le poate imbraca natura. In Vlahita, Negrileasa, Bucium Poieni sau in Vad, inflorirea narciselor, la inceputul lunii mai, s-a transformat intr-un festival al florilor si al bucuriei, care este sarbatorit de la an la an inca din timpuri strabune.

Narcisa este o floare al carei nume este inradacinat in mitologia greaca. Se spune ca narcisele au inflorit la moartea lui Narcis. Potrivit legendei, el era un tinar deosebit de frumos si de singuratic, de care se indragosteau fara succes toate nimfele.
Narcis a fost blestemat de Zeita Razbunarii, Nemesis, sa nu poata iubi niciodata pe nimeni si sa se indragosteasca de el insusi. Acest lucru se infaptuieste si Narcis se indragosteste de propria sa imagine reflectata in apa. Dorind sa-si imbratiseze propria-i oglindire, Narcis se ineaca. La moartea lui, au aparut narcisele, flori albe, care isi tin capul in jos asemenea lui Narcis, oglindindu-se in apa.
Poienile de narcise (Narcissus stellaris) prezente in Romania insumeaza aproape 1.000 de hectare, populind peste 150 de pajisiti, raspindind, odata cu inflorirea lor, o mireasma puternica. Numele de narcisa vine din grecescul narke, insemnind somn, narcotic. Bulbii acestor plante contin substante somnifere periculoase.
Raritatea si bogatia in flori a acestor pajisti sint doar citeva dintre motivele care au condus la transformarea lor in rezervatii naturale ocrotite de lege.
Localnicii pastreaza pajistile ca pe un dar strabun, iar in cinstea lor se bucura si petrec o data pe an. Inceperea sarbatorii variaza in functie de zona, dar toate au loc in luna mai, moment in care pajistile se transforma intr-un covor alb de flori.

Bucium Poieni, Tara Narciselor
La peste 1.000 de metri altitudine, pe versantul nord-vestic al Carpatilor Meridionali, la poalele Apusenilor, intre Alba Iulia ( 70 de km) si Brad (40 km), se intinde comuna Bucium denumita si "Tara Narciselor". Comuna este formata din sase vechi sate ale minerilor aurari, locuitori vestiti pentru ospitalitatea lor, traditiile si firea lor deschisa.
Poienile cu narcise ocupa culmea si versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse intre 1.150 si 1.250 de metri. In satul Bucium Poieni, in ultimul weekend al lunii mai, Festivalul Narciselor aduna laolalta intr-o sarbatoare cimpeneasca oameni veniti din toata zona Muntilor Apuseni. Sarbatorirea narciselor isi are traditii stravechi, inca de pe vremea luptelor dacice care au avut loc in zona. Legendele romanesti spun ca narcisele infloresc primavara pentru a cinsti memoria luptatorilor cazuti pe aceste meleaguri. Pentru locuitorii satelor Bucium, inflorirea narciselor este un motiv de bucurie, reprezentind o punte a timpului si o continuitate a vietii stramosesti. In zilele festivalului, satenii se imbraca in costumul traditional buciumanesc tesut cu fir de aur. Zona Bucium reprezinta un loc iesit din tiparul civilizatiei, o farima de paradis in care asezarile umane se imbina intr-o armonie perfecta cu natura, continuind, prin modestie, sa ramina un loc spiritual al traditiilor romanesti. Posibilitatile de cazare sint variate, de la agroturism pina la zone de campare bine amenajate. Daca ajungeti prin Bucium, o primire calduroasa va este oferita de localnicii care, impreuna cu asociatiile "Floare de Colt" si "Alburnus Maior", doresc promovarea turismului si protejarea acestui cadru natural unic in defavoarea exploatarii minereurilor de la Rosia Montana. Aceste pensiuni vor sa demonstreze ca "drumul aurului"este cel spre turism, si nu spre poluare.

Festivalul Narciselor de la Vlahita
In orasul Vlahita din judetul Harghita, inca din anul 1976, in apropierea poienii Fineata Iadului, in luna mai este organizat Festivalul Narciselor.
Pe versantii sudici ai Harghitei, pe finetele cu sol umed (localnicii le numesc laz) din apropierea orasului, in fiecare primavara poienile de narcise transforma peisajul intr-o mare alba de flori foarte bogate - citeodata depasind chiar 180-200 de fire pe metru patrat. Ele se intind pe o suprafata de circa 300 de hectare, cea mai mare zona de narcise fiind Fineata Iadului, care se afla la 1,5-2 km pe directia sud-vest de la oras. Spre ea se poate ajunge pe o poteca care duce prin "Pokollz".
Festivalul este un prilej de cunoastere a tinerilor din satele invecinate, toti intrecindu-se in joc si hora, de seara pina dimineata. Imbracati in port popular, ei se indreapta in mireasma parfumata ce se imprastie in toata zona, spre poiana, spre sarbatoarea tineretii si a prieteniei. Festivalul reprezinta ocazia excelenta pentru a trece in revista obiceiurile dansului, cintecului, portului popular din zona, acestea pastrindu-se aproape neschimbate, ducind mai departe identitatea culturala si traditia acestor meleaguri. La festival participa, in mod regulat, in afara de localnici, formatii din Zetea, Madarasi, Lueta, Capilnita, Tusnad Bai, formatia din Mtszalka (Ungaria), formatiile din localitatile infratite cu acestea, precum si Ansamblul Popular National Secuiesc "Harghita" din Miercurea-Ciuc
Oricine este bine primit la aceasta sarbatoare atita vreme cit stie sa respecte si sa protejeze ce este al naturii si nu al omului. Orasul Vlahita dispune de pensiuni si hoteluri care se ridica la cele mai inalte standarde, iar localitatea are o istorie si o cultura bogata ce merita descoperite. Din 1968 se numara printre orasele judetului Harghita si reprezinta un centru siderurgic foarte important. Printre atractiile orasului se evidentiaza si atelierul de foraj vechi de 140 de ani.

Vad
Situat in inima Transilvaniei, la jumatatea distantei dintre Muntii Fagarasului si partea transilvaneana de amonte a riului Olt, pe malurile Sercaii, satul Vad dainuieste de peste sute de ani, fiind un loc inedit in care cultura si istoria s-au impletit armonios. Numele satului vine din termenul latin vadum, care inseamna loc de trecere peste un riu cu malurile joase si cu apa putin adinca, fiind un important punct de trecere. Pe aici trecea in vechime cunoscutul "drum regal" ("via Regia"), care venea de la Sibiu prin Fagaras, inaintind spre Bran, si de acolo spre Tara Romaneasca. Vadul este recunoscut pentru bogatiile sale atit culturale, cit si naturale, printre care se numara si Dumbrava Vadului, care, la inceputul lunii mai, este inundata de veselia si frumusetea narciselor. In cinstea acestor flori modeste ce infrumuseteaza cele 400 de hectare ale Poienii, urmind traditia, satenii organizeaza an de an Festivalul Narciselor. Narcisele, denumite de sateni "coprine", sint niste plante respectate si reprezinta un simbol al reimprospatarii sufletesti.
De aceste frumuseti ale naturii s-au legat traditii cu o continuitate seculara, si prin sarbatorirea lor oamenii locurilor si-au creat o identitate culturala. In ultimul timp insa, acestea sint amenintate de lacomia si indiferenta celor care gasesc in poienile cu narcise o forma de a scoate profit. In urma cu citiva ani, toate au devenit rezervatii naturale protejate, dar asta nu a fost indeajuns pentru apararea fragilelor plante. Cei care se intrunesc la chemarile narciselor trebuie sa respecte si sa ocroteasca valorile naturale, care nu sint destinate sa dispara din pricina ignorantei oamenilor.

Narcisa este o floare al carei nume este inradacinat in mitologia greaca. Se spune ca narcisele au inflorit la moartea lui Narcis. Potrivit legendei, el era un tinar deosebit de frumos si de singuratic, de care se indragosteau fara succes toate nimfele.
Narcis a fost blestemat de Zeita Razbunarii, Nemesis, sa nu poata iubi niciodata pe nimeni si sa se indragosteasca de el insusi. Acest lucru se infaptuieste si Narcis se indragosteste de propria sa imagine reflectata in apa. Dorind sa-si imbratiseze propria-i oglindire, Narcis se ineaca. La moartea lui, au aparut narcisele, flori albe, care isi tin capul in jos asemenea lui Narcis, oglindindu-se in apa.
Poienile de narcise (Narcissus stellaris) prezente in Romania insumeaza aproape 1.000 de hectare, populind peste 150 de pajisiti, raspindind, odata cu inflorirea lor, o mireasma puternica. Numele de narcisa vine din grecescul narke, insemnind somn, narcotic. Bulbii acestor plante contin substante somnifere periculoase.
Raritatea si bogatia in flori a acestor pajisti sint doar citeva dintre motivele care au condus la transformarea lor in rezervatii naturale ocrotite de lege.
Localnicii pastreaza pajistile ca pe un dar strabun, iar in cinstea lor se bucura si petrec o data pe an. Inceperea sarbatorii variaza in functie de zona, dar toate au loc in luna mai, moment in care pajistile se transforma intr-un covor alb de flori.

Bucium Poieni, Tara Narciselor
La peste 1.000 de metri altitudine, pe versantul nord-vestic al Carpatilor Meridionali, la poalele Apusenilor, intre Alba Iulia ( 70 de km) si Brad (40 km), se intinde comuna Bucium denumita si "Tara Narciselor". Comuna este formata din sase vechi sate ale minerilor aurari, locuitori vestiti pentru ospitalitatea lor, traditiile si firea lor deschisa.
Poienile cu narcise ocupa culmea si versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse intre 1.150 si 1.250 de metri. In satul Bucium Poieni, in ultimul weekend al lunii mai, Festivalul Narciselor aduna laolalta intr-o sarbatoare cimpeneasca oameni veniti din toata zona Muntilor Apuseni. Sarbatorirea narciselor isi are traditii stravechi, inca de pe vremea luptelor dacice care au avut loc in zona. Legendele romanesti spun ca narcisele infloresc primavara pentru a cinsti memoria luptatorilor cazuti pe aceste meleaguri. Pentru locuitorii satelor Bucium, inflorirea narciselor este un motiv de bucurie, reprezentind o punte a timpului si o continuitate a vietii stramosesti. In zilele festivalului, satenii se imbraca in costumul traditional buciumanesc tesut cu fir de aur. Zona Bucium reprezinta un loc iesit din tiparul civilizatiei, o farima de paradis in care asezarile umane se imbina intr-o armonie perfecta cu natura, continuind, prin modestie, sa ramina un loc spiritual al traditiilor romanesti. Posibilitatile de cazare sint variate, de la agroturism pina la zone de campare bine amenajate. Daca ajungeti prin Bucium, o primire calduroasa va este oferita de localnicii care, impreuna cu asociatiile "Floare de Colt" si "Alburnus Maior", doresc promovarea turismului si protejarea acestui cadru natural unic in defavoarea exploatarii minereurilor de la Rosia Montana. Aceste pensiuni vor sa demonstreze ca "drumul aurului"este cel spre turism, si nu spre poluare.

Festivalul Narciselor de la Vlahita
In orasul Vlahita din judetul Harghita, inca din anul 1976, in apropierea poienii Fineata Iadului, in luna mai este organizat Festivalul Narciselor.
Pe versantii sudici ai Harghitei, pe finetele cu sol umed (localnicii le numesc laz) din apropierea orasului, in fiecare primavara poienile de narcise transforma peisajul intr-o mare alba de flori foarte bogate - citeodata depasind chiar 180-200 de fire pe metru patrat. Ele se intind pe o suprafata de circa 300 de hectare, cea mai mare zona de narcise fiind Fineata Iadului, care se afla la 1,5-2 km pe directia sud-vest de la oras. Spre ea se poate ajunge pe o poteca care duce prin "Pokollz".
Festivalul este un prilej de cunoastere a tinerilor din satele invecinate, toti intrecindu-se in joc si hora, de seara pina dimineata. Imbracati in port popular, ei se indreapta in mireasma parfumata ce se imprastie in toata zona, spre poiana, spre sarbatoarea tineretii si a prieteniei. Festivalul reprezinta ocazia excelenta pentru a trece in revista obiceiurile dansului, cintecului, portului popular din zona, acestea pastrindu-se aproape neschimbate, ducind mai departe identitatea culturala si traditia acestor meleaguri. La festival participa, in mod regulat, in afara de localnici, formatii din Zetea, Madarasi, Lueta, Capilnita, Tusnad Bai, formatia din Mtszalka (Ungaria), formatiile din localitatile infratite cu acestea, precum si Ansamblul Popular National Secuiesc "Harghita" din Miercurea-Ciuc
Oricine este bine primit la aceasta sarbatoare atita vreme cit stie sa respecte si sa protejeze ce este al naturii si nu al omului. Orasul Vlahita dispune de pensiuni si hoteluri care se ridica la cele mai inalte standarde, iar localitatea are o istorie si o cultura bogata ce merita descoperite. Din 1968 se numara printre orasele judetului Harghita si reprezinta un centru siderurgic foarte important. Printre atractiile orasului se evidentiaza si atelierul de foraj vechi de 140 de ani.

Vad
Situat in inima Transilvaniei, la jumatatea distantei dintre Muntii Fagarasului si partea transilvaneana de amonte a riului Olt, pe malurile Sercaii, satul Vad dainuieste de peste sute de ani, fiind un loc inedit in care cultura si istoria s-au impletit armonios. Numele satului vine din termenul latin vadum, care inseamna loc de trecere peste un riu cu malurile joase si cu apa putin adinca, fiind un important punct de trecere. Pe aici trecea in vechime cunoscutul "drum regal" ("via Regia"), care venea de la Sibiu prin Fagaras, inaintind spre Bran, si de acolo spre Tara Romaneasca. Vadul este recunoscut pentru bogatiile sale atit culturale, cit si naturale, printre care se numara si Dumbrava Vadului, care, la inceputul lunii mai, este inundata de veselia si frumusetea narciselor. In cinstea acestor flori modeste ce infrumuseteaza cele 400 de hectare ale Poienii, urmind traditia, satenii organizeaza an de an Festivalul Narciselor. Narcisele, denumite de sateni "coprine", sint niste plante respectate si reprezinta un simbol al reimprospatarii sufletesti.
De aceste frumuseti ale naturii s-au legat traditii cu o continuitate seculara, si prin sarbatorirea lor oamenii locurilor si-au creat o identitate culturala. In ultimul timp insa, acestea sint amenintate de lacomia si indiferenta celor care gasesc in poienile cu narcise o forma de a scoate profit. In urma cu citiva ani, toate au devenit rezervatii naturale protejate, dar asta nu a fost indeajuns pentru apararea fragilelor plante. Cei care se intrunesc la chemarile narciselor trebuie sa respecte si sa ocroteasca valorile naturale, care nu sint destinate sa dispara din pricina ignorantei oamenilor.

Narcisa este o floare al carei nume este inradacinat in mitologia greaca. Se spune ca narcisele au inflorit la moartea lui Narcis. Potrivit legendei, el era un tinar deosebit de frumos si de singuratic, de care se indragosteau fara succes toate nimfele.
Narcis a fost blestemat de Zeita Razbunarii, Nemesis, sa nu poata iubi niciodata pe nimeni si sa se indragosteasca de el insusi. Acest lucru se infaptuieste si Narcis se indragosteste de propria sa imagine reflectata in apa. Dorind sa-si imbratiseze propria-i oglindire, Narcis se ineaca. La moartea lui, au aparut narcisele, flori albe, care isi tin capul in jos asemenea lui Narcis, oglindindu-se in apa.
Poienile de narcise (Narcissus stellaris) prezente in Romania insumeaza aproape 1.000 de hectare, populind peste 150 de pajisiti, raspindind, odata cu inflorirea lor, o mireasma puternica. Numele de narcisa vine din grecescul narke, insemnind somn, narcotic. Bulbii acestor plante contin substante somnifere periculoase.
Raritatea si bogatia in flori a acestor pajisti sint doar citeva dintre motivele care au condus la transformarea lor in rezervatii naturale ocrotite de lege.
Localnicii pastreaza pajistile ca pe un dar strabun, iar in cinstea lor se bucura si petrec o data pe an. Inceperea sarbatorii variaza in functie de zona, dar toate au loc in luna mai, moment in care pajistile se transforma intr-un covor alb de flori.

Bucium Poieni, Tara Narciselor
La peste 1.000 de metri altitudine, pe versantul nord-vestic al Carpatilor Meridionali, la poalele Apusenilor, intre Alba Iulia ( 70 de km) si Brad (40 km), se intinde comuna Bucium denumita si "Tara Narciselor". Comuna este formata din sase vechi sate ale minerilor aurari, locuitori vestiti pentru ospitalitatea lor, traditiile si firea lor deschisa.
Poienile cu narcise ocupa culmea si versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse intre 1.150 si 1.250 de metri. In satul Bucium Poieni, in ultimul weekend al lunii mai, Festivalul Narciselor aduna laolalta intr-o sarbatoare cimpeneasca oameni veniti din toata zona Muntilor Apuseni. Sarbatorirea narciselor isi are traditii stravechi, inca de pe vremea luptelor dacice care au avut loc in zona. Legendele romanesti spun ca narcisele infloresc primavara pentru a cinsti memoria luptatorilor cazuti pe aceste meleaguri. Pentru locuitorii satelor Bucium, inflorirea narciselor este un motiv de bucurie, reprezentind o punte a timpului si o continuitate a vietii stramosesti. In zilele festivalului, satenii se imbraca in costumul traditional buciumanesc tesut cu fir de aur. Zona Bucium reprezinta un loc iesit din tiparul civilizatiei, o farima de paradis in care asezarile umane se imbina intr-o armonie perfecta cu natura, continuind, prin modestie, sa ramina un loc spiritual al traditiilor romanesti. Posibilitatile de cazare sint variate, de la agroturism pina la zone de campare bine amenajate. Daca ajungeti prin Bucium, o primire calduroasa va este oferita de localnicii care, impreuna cu asociatiile "Floare de Colt" si "Alburnus Maior", doresc promovarea turismului si protejarea acestui cadru natural unic in defavoarea exploatarii minereurilor de la Rosia Montana. Aceste pensiuni vor sa demonstreze ca "drumul aurului"este cel spre turism, si nu spre poluare.

Festivalul Narciselor de la Vlahita
In orasul Vlahita din judetul Harghita, inca din anul 1976, in apropierea poienii Fineata Iadului, in luna mai este organizat Festivalul Narciselor.
Pe versantii sudici ai Harghitei, pe finetele cu sol umed (localnicii le numesc laz) din apropierea orasului, in fiecare primavara poienile de narcise transforma peisajul intr-o mare alba de flori foarte bogate - citeodata depasind chiar 180-200 de fire pe metru patrat. Ele se intind pe o suprafata de circa 300 de hectare, cea mai mare zona de narcise fiind Fineata Iadului, care se afla la 1,5-2 km pe directia sud-vest de la oras. Spre ea se poate ajunge pe o poteca care duce prin "Pokollz".
Festivalul este un prilej de cunoastere a tinerilor din satele invecinate, toti intrecindu-se in joc si hora, de seara pina dimineata. Imbracati in port popular, ei se indreapta in mireasma parfumata ce se imprastie in toata zona, spre poiana, spre sarbatoarea tineretii si a prieteniei. Festivalul reprezinta ocazia excelenta pentru a trece in revista obiceiurile dansului, cintecului, portului popular din zona, acestea pastrindu-se aproape neschimbate, ducind mai departe identitatea culturala si traditia acestor meleaguri. La festival participa, in mod regulat, in afara de localnici, formatii din Zetea, Madarasi, Lueta, Capilnita, Tusnad Bai, formatia din Mtszalka (Ungaria), formatiile din localitatile infratite cu acestea, precum si Ansamblul Popular National Secuiesc "Harghita" din Miercurea-Ciuc
Oricine este bine primit la aceasta sarbatoare atita vreme cit stie sa respecte si sa protejeze ce este al naturii si nu al omului. Orasul Vlahita dispune de pensiuni si hoteluri care se ridica la cele mai inalte standarde, iar localitatea are o istorie si o cultura bogata ce merita descoperite. Din 1968 se numara printre orasele judetului Harghita si reprezinta un centru siderurgic foarte important. Printre atractiile orasului se evidentiaza si atelierul de foraj vechi de 140 de ani.

Vad
Situat in inima Transilvaniei, la jumatatea distantei dintre Muntii Fagarasului si partea transilvaneana de amonte a riului Olt, pe malurile Sercaii, satul Vad dainuieste de peste sute de ani, fiind un loc inedit in care cultura si istoria s-au impletit armonios. Numele satului vine din termenul latin vadum, care inseamna loc de trecere peste un riu cu malurile joase si cu apa putin adinca, fiind un important punct de trecere. Pe aici trecea in vechime cunoscutul "drum regal" ("via Regia"), care venea de la Sibiu prin Fagaras, inaintind spre Bran, si de acolo spre Tara Romaneasca. Vadul este recunoscut pentru bogatiile sale atit culturale, cit si naturale, printre care se numara si Dumbrava Vadului, care, la inceputul lunii mai, este inundata de veselia si frumusetea narciselor. In cinstea acestor flori modeste ce infrumuseteaza cele 400 de hectare ale Poienii, urmind traditia, satenii organizeaza an de an Festivalul Narciselor. Narcisele, denumite de sateni "coprine", sint niste plante respectate si reprezinta un simbol al reimprospatarii sufletesti.
De aceste frumuseti ale naturii s-au legat traditii cu o continuitate seculara, si prin sarbatorirea lor oamenii locurilor si-au creat o identitate culturala. In ultimul timp insa, acestea sint amenintate de lacomia si indiferenta celor care gasesc in poienile cu narcise o forma de a scoate profit. In urma cu citiva ani, toate au devenit rezervatii naturale protejate, dar asta nu a fost indeajuns pentru apararea fragilelor plante. Cei care se intrunesc la chemarile narciselor trebuie sa respecte si sa ocroteasca valorile naturale, care nu sint destinate sa dispara din pricina ignorantei oamenilor.

Narcisa este o floare al carei nume este inradacinat in mitologia greaca. Se spune ca narcisele au inflorit la moartea lui Narcis. Potrivit legendei, el era un tinar deosebit de frumos si de singuratic, de care se indragosteau fara succes toate nimfele.
Narcis a fost blestemat de Zeita Razbunarii, Nemesis, sa nu poata iubi niciodata pe nimeni si sa se indragosteasca de el insusi. Acest lucru se infaptuieste si Narcis se indragosteste de propria sa imagine reflectata in apa. Dorind sa-si imbratiseze propria-i oglindire, Narcis se ineaca. La moartea lui, au aparut narcisele, flori albe, care isi tin capul in jos asemenea lui Narcis, oglindindu-se in apa.
Poienile de narcise (Narcissus stellaris) prezente in Romania insumeaza aproape 1.000 de hectare, populind peste 150 de pajisiti, raspindind, odata cu inflorirea lor, o mireasma puternica. Numele de narcisa vine din grecescul narke, insemnind somn, narcotic. Bulbii acestor plante contin substante somnifere periculoase.
Raritatea si bogatia in flori a acestor pajisti sint doar citeva dintre motivele care au condus la transformarea lor in rezervatii naturale ocrotite de lege.
Localnicii pastreaza pajistile ca pe un dar strabun, iar in cinstea lor se bucura si petrec o data pe an. Inceperea sarbatorii variaza in functie de zona, dar toate au loc in luna mai, moment in care pajistile se transforma intr-un covor alb de flori.

Bucium Poieni, Tara Narciselor
La peste 1.000 de metri altitudine, pe versantul nord-vestic al Carpatilor Meridionali, la poalele Apusenilor, intre Alba Iulia ( 70 de km) si Brad (40 km), se intinde comuna Bucium denumita si "Tara Narciselor". Comuna este formata din sase vechi sate ale minerilor aurari, locuitori vestiti pentru ospitalitatea lor, traditiile si firea lor deschisa.
Poienile cu narcise ocupa culmea si versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse intre 1.150 si 1.250 de metri. In satul Bucium Poieni, in ultimul weekend al lunii mai, Festivalul Narciselor aduna laolalta intr-o sarbatoare cimpeneasca oameni veniti din toata zona Muntilor Apuseni. Sarbatorirea narciselor isi are traditii stravechi, inca de pe vremea luptelor dacice care au avut loc in zona. Legendele romanesti spun ca narcisele infloresc primavara pentru a cinsti memoria luptatorilor cazuti pe aceste meleaguri. Pentru locuitorii satelor Bucium, inflorirea narciselor este un motiv de bucurie, reprezentind o punte a timpului si o continuitate a vietii stramosesti. In zilele festivalului, satenii se imbraca in costumul traditional buciumanesc tesut cu fir de aur. Zona Bucium reprezinta un loc iesit din tiparul civilizatiei, o farima de paradis in care asezarile umane se imbina intr-o armonie perfecta cu natura, continuind, prin modestie, sa ramina un loc spiritual al traditiilor romanesti. Posibilitatile de cazare sint variate, de la agroturism pina la zone de campare bine amenajate. Daca ajungeti prin Bucium, o primire calduroasa va este oferita de localnicii care, impreuna cu asociatiile "Floare de Colt" si "Alburnus Maior", doresc promovarea turismului si protejarea acestui cadru natural unic in defavoarea exploatarii minereurilor de la Rosia Montana. Aceste pensiuni vor sa demonstreze ca "drumul aurului"este cel spre turism, si nu spre poluare.

Festivalul Narciselor de la Vlahita
In orasul Vlahita din judetul Harghita, inca din anul 1976, in apropierea poienii Fineata Iadului, in luna mai este organizat Festivalul Narciselor.
Pe versantii sudici ai Harghitei, pe finetele cu sol umed (localnicii le numesc laz) din apropierea orasului, in fiecare primavara poienile de narcise transforma peisajul intr-o mare alba de flori foarte bogate - citeodata depasind chiar 180-200 de fire pe metru patrat. Ele se intind pe o suprafata de circa 300 de hectare, cea mai mare zona de narcise fiind Fineata Iadului, care se afla la 1,5-2 km pe directia sud-vest de la oras. Spre ea se poate ajunge pe o poteca care duce prin "Pokollz".
Festivalul este un prilej de cunoastere a tinerilor din satele invecinate, toti intrecindu-se in joc si hora, de seara pina dimineata. Imbracati in port popular, ei se indreapta in mireasma parfumata ce se imprastie in toata zona, spre poiana, spre sarbatoarea tineretii si a prieteniei. Festivalul reprezinta ocazia excelenta pentru a trece in revista obiceiurile dansului, cintecului, portului popular din zona, acestea pastrindu-se aproape neschimbate, ducind mai departe identitatea culturala si traditia acestor meleaguri. La festival participa, in mod regulat, in afara de localnici, formatii din Zetea, Madarasi, Lueta, Capilnita, Tusnad Bai, formatia din Mtszalka (Ungaria), formatiile din localitatile infratite cu acestea, precum si Ansamblul Popular National Secuiesc "Harghita" din Miercurea-Ciuc
Oricine este bine primit la aceasta sarbatoare atita vreme cit stie sa respecte si sa protejeze ce este al naturii si nu al omului. Orasul Vlahita dispune de pensiuni si hoteluri care se ridica la cele mai inalte standarde, iar localitatea are o istorie si o cultura bogata ce merita descoperite. Din 1968 se numara printre orasele judetului Harghita si reprezinta un centru siderurgic foarte important. Printre atractiile orasului se evidentiaza si atelierul de foraj vechi de 140 de ani.

Vad
Situat in inima Transilvaniei, la jumatatea distantei dintre Muntii Fagarasului si partea transilvaneana de amonte a riului Olt, pe malurile Sercaii, satul Vad dainuieste de peste sute de ani, fiind un loc inedit in care cultura si istoria s-au impletit armonios. Numele satului vine din termenul latin vadum, care inseamna loc de trecere peste un riu cu malurile joase si cu apa putin adinca, fiind un important punct de trecere. Pe aici trecea in vechime cunoscutul "drum regal" ("via Regia"), care venea de la Sibiu prin Fagaras, inaintind spre Bran, si de acolo spre Tara Romaneasca. Vadul este recunoscut pentru bogatiile sale atit culturale, cit si naturale, printre care se numara si Dumbrava Vadului, care, la inceputul lunii mai, este inundata de veselia si frumusetea narciselor. In cinstea acestor flori modeste ce infrumuseteaza cele 400 de hectare ale Poienii, urmind traditia, satenii organizeaza an de an Festivalul Narciselor. Narcisele, denumite de sateni "coprine", sint niste plante respectate si reprezinta un simbol al reimprospatarii sufletesti.
De aceste frumuseti ale naturii s-au legat traditii cu o continuitate seculara, si prin sarbatorirea lor oamenii locurilor si-au creat o identitate culturala. In ultimul timp insa, acestea sint amenintate de lacomia si indiferenta celor care gasesc in poienile cu narcise o forma de a scoate profit. In urma cu citiva ani, toate au devenit rezervatii naturale protejate, dar asta nu a fost indeajuns pentru apararea fragilelor plante. Cei care se intrunesc la chemarile narciselor trebuie sa respecte si sa ocroteasca valorile naturale, care nu sint destinate sa dispara din pricina ignorantei oamenilor.

Narcisa este o floare al carei nume este inradacinat in mitologia greaca. Se spune ca narcisele au inflorit la moartea lui Narcis. Potrivit legendei, el era un tinar deosebit de frumos si de singuratic, de care se indragosteau fara succes toate nimfele.
Narcis a fost blestemat de Zeita Razbunarii, Nemesis, sa nu poata iubi niciodata pe nimeni si sa se indragosteasca de el insusi. Acest lucru se infaptuieste si Narcis se indragosteste de propria sa imagine reflectata in apa. Dorind sa-si imbratiseze propria-i oglindire, Narcis se ineaca. La moartea lui, au aparut narcisele, flori albe, care isi tin capul in jos asemenea lui Narcis, oglindindu-se in apa.
Poienile de narcise (Narcissus stellaris) prezente in Romania insumeaza aproape 1.000 de hectare, populind peste 150 de pajisiti, raspindind, odata cu inflorirea lor, o mireasma puternica. Numele de narcisa vine din grecescul narke, insemnind somn, narcotic. Bulbii acestor plante contin substante somnifere periculoase.
Raritatea si bogatia in flori a acestor pajisti sint doar citeva dintre motivele care au condus la transformarea lor in rezervatii naturale ocrotite de lege.
Localnicii pastreaza pajistile ca pe un dar strabun, iar in cinstea lor se bucura si petrec o data pe an. Inceperea sarbatorii variaza in functie de zona, dar toate au loc in luna mai, moment in care pajistile se transforma intr-un covor alb de flori.

Bucium Poieni, Tara Narciselor
La peste 1.000 de metri altitudine, pe versantul nord-vestic al Carpatilor Meridionali, la poalele Apusenilor, intre Alba Iulia ( 70 de km) si Brad (40 km), se intinde comuna Bucium denumita si "Tara Narciselor". Comuna este formata din sase vechi sate ale minerilor aurari, locuitori vestiti pentru ospitalitatea lor, traditiile si firea lor deschisa.
Poienile cu narcise ocupa culmea si versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse intre 1.150 si 1.250 de metri. In satul Bucium Poieni, in ultimul weekend al lunii mai, Festivalul Narciselor aduna laolalta intr-o sarbatoare cimpeneasca oameni veniti din toata zona Muntilor Apuseni. Sarbatorirea narciselor isi are traditii stravechi, inca de pe vremea luptelor dacice care au avut loc in zona. Legendele romanesti spun ca narcisele infloresc primavara pentru a cinsti memoria luptatorilor cazuti pe aceste meleaguri. Pentru locuitorii satelor Bucium, inflorirea narciselor este un motiv de bucurie, reprezentind o punte a timpului si o continuitate a vietii stramosesti. In zilele festivalului, satenii se imbraca in costumul traditional buciumanesc tesut cu fir de aur. Zona Bucium reprezinta un loc iesit din tiparul civilizatiei, o farima de paradis in care asezarile umane se imbina intr-o armonie perfecta cu natura, continuind, prin modestie, sa ramina un loc spiritual al traditiilor romanesti. Posibilitatile de cazare sint variate, de la agroturism pina la zone de campare bine amenajate. Daca ajungeti prin Bucium, o primire calduroasa va este oferita de localnicii care, impreuna cu asociatiile "Floare de Colt" si "Alburnus Maior", doresc promovarea turismului si protejarea acestui cadru natural unic in defavoarea exploatarii minereurilor de la Rosia Montana. Aceste pensiuni vor sa demonstreze ca "drumul aurului"este cel spre turism, si nu spre poluare.

Festivalul Narciselor de la Vlahita
In orasul Vlahita din judetul Harghita, inca din anul 1976, in apropierea poienii Fineata Iadului, in luna mai este organizat Festivalul Narciselor.
Pe versantii sudici ai Harghitei, pe finetele cu sol umed (localnicii le numesc laz) din apropierea orasului, in fiecare primavara poienile de narcise transforma peisajul intr-o mare alba de flori foarte bogate - citeodata depasind chiar 180-200 de fire pe metru patrat. Ele se intind pe o suprafata de circa 300 de hectare, cea mai mare zona de narcise fiind Fineata Iadului, care se afla la 1,5-2 km pe directia sud-vest de la oras. Spre ea se poate ajunge pe o poteca care duce prin "Pokollz".
Festivalul este un prilej de cunoastere a tinerilor din satele invecinate, toti intrecindu-se in joc si hora, de seara pina dimineata. Imbracati in port popular, ei se indreapta in mireasma parfumata ce se imprastie in toata zona, spre poiana, spre sarbatoarea tineretii si a prieteniei. Festivalul reprezinta ocazia excelenta pentru a trece in revista obiceiurile dansului, cintecului, portului popular din zona, acestea pastrindu-se aproape neschimbate, ducind mai departe identitatea culturala si traditia acestor meleaguri. La festival participa, in mod regulat, in afara de localnici, formatii din Zetea, Madarasi, Lueta, Capilnita, Tusnad Bai, formatia din Mtszalka (Ungaria), formatiile din localitatile infratite cu acestea, precum si Ansamblul Popular National Secuiesc "Harghita" din Miercurea-Ciuc
Oricine este bine primit la aceasta sarbatoare atita vreme cit stie sa respecte si sa protejeze ce este al naturii si nu al omului. Orasul Vlahita dispune de pensiuni si hoteluri care se ridica la cele mai inalte standarde, iar localitatea are o istorie si o cultura bogata ce merita descoperite. Din 1968 se numara printre orasele judetului Harghita si reprezinta un centru siderurgic foarte important. Printre atractiile orasului se evidentiaza si atelierul de foraj vechi de 140 de ani.

Vad
Situat in inima Transilvaniei, la jumatatea distantei dintre Muntii Fagarasului si partea transilvaneana de amonte a riului Olt, pe malurile Sercaii, satul Vad dainuieste de peste sute de ani, fiind un loc inedit in care cultura si istoria s-au impletit armonios. Numele satului vine din termenul latin vadum, care inseamna loc de trecere peste un riu cu malurile joase si cu apa putin adinca, fiind un important punct de trecere. Pe aici trecea in vechime cunoscutul "drum regal" ("via Regia"), care venea de la Sibiu prin Fagaras, inaintind spre Bran, si de acolo spre Tara Romaneasca. Vadul este recunoscut pentru bogatiile sale atit culturale, cit si naturale, printre care se numara si Dumbrava Vadului, care, la inceputul lunii mai, este inundata de veselia si frumusetea narciselor. In cinstea acestor flori modeste ce infrumuseteaza cele 400 de hectare ale Poienii, urmind traditia, satenii organizeaza an de an Festivalul Narciselor. Narcisele, denumite de sateni "coprine", sint niste plante respectate si reprezinta un simbol al reimprospatarii sufletesti.
De aceste frumuseti ale naturii s-au legat traditii cu o continuitate seculara, si prin sarbatorirea lor oamenii locurilor si-au creat o identitate culturala. In ultimul timp insa, acestea sint amenintate de lacomia si indiferenta celor care gasesc in poienile cu narcise o forma de a scoate profit. In urma cu citiva ani, toate au devenit rezervatii naturale protejate, dar asta nu a fost indeajuns pentru apararea fragilelor plante. Cei care se intrunesc la chemarile narciselor trebuie sa respecte si sa ocroteasca valorile naturale, care nu sint destinate sa dispara din pricina ignorantei oamenilor.

Text: Ariana Vassopol
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona