Portretul - nobila tinuta a realitatii
Articol






Portretul este cea mai veche abordare a fotografiei, fiind, totodata, si cea mai grea, pentru ca necesita din partea fotografului o mai mare intelegere a acestei arte si precizie. De fapt, primii fotografi portretisti erau de meserie pictori. In momentul in care s-a descoperit fotografia, oamenii au dat navala in atelierele fotografice proaspat infiintate, avantajele in fata picturii fiind certe: asemanare perfecta, rapiditatea executiei, pret mai mic. Acest lucru a dus la reducerea in mod radical a cererii de portrete pictate. Pictorii portretisti, vazindu-si astfel amenintata cariera, mai ales cei netalentati, au trecut la fotografie. Asa se explica de ce fotografia a stat mult timp sub tutela picturii, in loc sa se dezvolte ca un nou mijloc de expresie. Pictorii au transplantat in fotografie vechiul lor mod de a vedea si de a realiza portretul insa aici manierismul pictural producea un efect fortat, uneori chiar ridicol. Totusi, din multimea de pictori-fotografi s-au ridicat si s-au impus citiva artisti autentici, printre care Felix Nadar, Etienne Carjat sau Julia Margaret Cameron, ale caror opere va invit sa le studiati.
Insa, inainte de a descrie metodele si tehnicile acestui gen fotografic, sa vedem, mai intii, care este scopul lui. Initial, portretistii fotografiau doar personalitati ale vremii lor, incercind ca intr-o singura imagine sa condenseze esenta calitatilor si functiilor acelei persoane, sa o caracterizeze cit mai bine. Presa a generat insa o productie intensiva si dezordonata de portrete, astfel incit orice individ care a cunoscut cel mai mic succes sa apara pe prima pagina a ziarelor si revistelor. Astfel acest gen care, in trecut, era dedicat numai oamenilor cu adevarat importanti, astazi a devenit trivial, considerindu-se faptul ca aceste imagini se vind mai bine decit orice articol. Totusi, daca dam la o parte toate aceste fotografii usoare si fragile la fel ca si cariera subiectilor lor, vom observa ca au existat artisti, precum Irving Penn, Arnold Newman, care au publicat imagini ale unor celebritati, cum ar fi Pablo Picasso, Igor Stravinski, portrete care apar de fiecare data cind este vorba de operele lor. Astfel, daca subiectul unui portret nu este recunoscut, fiind un anonim, interesul pentru imaginea respectiva se stinge. Toate imaginile de acest fel au doar o valoare documentara relativa, ele pot da informatii despre aspectele unei societati, la un moment dat, in special asupra practicilor vestimentare ce difera in functie de categoriile sociale.
In timpul primei jumatati a secolului XX, fotograful german August Sander a inceput un proiect care viza realizarea unui "Chip al vremii noastre", prin fotografierea unor oameni reprezentativi pentru diferite profesii si meserii. Opera lui, desi neterminata, este de un realism brutal, avind singurul scop de a arata adevarul, portretul, societatii noastre. Imaginile reprezinta chipuri anonime, care nu au o valoare de sine statatoare, ci prin relatia pe care o intretin cu intreaga serie. Astfel, odata cu dezvoltarea tehnicii, una dintre caile pe care au urmat-o portretistii a fost aceea de a surprinde subiectul in mediul sau, fara a-i tulbura intimitatea. Acest mod de abordare este un fel de prelungire a fotografiei de reportaj. Alti fotografi, precum americanul Richard Avedon, urmeaza o cale cu totul contrara, obligind personajele alese sa se adapteze cerintei lui si regulilor lui estetice, renuntind la orice fel de decor. Astfel incearca si el sa redea o realitate, dar intr-o maniera diferita. Intrind parca in interiorul acestor oameni anonimi, el realizeaza un portret interior si reda o realitate umana, universala. Insa, sint si portretisti care au abordat un stil mai decorativ, folosindu-se de atmosfera din jurul subiectului, asa cum este Arnold Newman.
Dupa cum vedeti sint diferite moduri de abordare a acestui gen fotografic. Important este sa fiti sinceri. Buffon spunea vizavi de literatura: "Stilul este omul".
In ceea ce priveste tehnica, pentru a realiza portrete frumoase este nevoie de un aparat la care pot fi reglate diafragma si timpul de expunere. Foarte important este sa aveti un obiectiv luminos (cu o deschidere destul de mare a diafragmei) si cu o distanta focala mare, recomandat, 50 mm, acesta fiind obiectivul cel mai apropiat de vederea omului. Fata omului nu suporta deformari de perspectiva fie ele cit de mici.
Exista mai multe tipuri de portrete, majoritatea insa sint redate in prim-plan sau in plan mijlociu, in care este reprezentat numai capul persoanei ori bustul acesteia. Mai exista o modalitate in care se reda numai o parte a capului, fiind foarte expresiva si reprezentativa. Se pot executa si portrete in care persoanele sint redate in intregime, aici existind doua cazuri: primul, cind fotograful este suficient de departe astfel incit subiectul sa nu-i observe prezenta, fotografia avind darul de a arata relatia sa cu mediul si caracteristica activitatilor sale si cel de-al doilea, atunci cind subiectul stie de existenta fotografului, in care elementele de decor se restring scazind din importanta. La portretele care redau doar bustul, capul sau numai o parte a capului, se foloseste, de obicei, o diafragma cit mai deschisa (valorile de pe aparat trebuie sa fie cit mai mici), pentru a-i da fotografiei un aspect mai moale. Daca inchidem diafragma foarte mult (peste 6,3) imaginea este data numai de razele apropiate de axa optica, lucru ce ii confera imaginii o duritate prea mare, efect care trebuie inlaturat la portret, iar obiectele din fundal devin prea clare, ceea ce nu este de dorit. In cazul in care lumina este prea puternica si exista riscul unei supraexpuneri, vom scurta timpul de expunere (aici depinde si de sensibilitatea filmului sau de valoarea ISO la aparatele digitale). In ceea ce priveste focalizarea sau punerea la punct a obiectivelor, aceasta se face, de obicei, pe ochi, fiind buna pentru intreaga fata. La fotografierea in planuri mari este posibila o oarecare pierdere de claritate la partile mai indepartate ale imaginii (umeri, par, imbracaminte). O asemenea distribuire a claritatii permite sa se concentreze atentia privitorului asupra elementului principal al imaginii si neutralizeaza elementele de importanta secundara. Cind subiectul este redat in plan general, cimpul de claritate trebuie sa fie mai mare pentru a exprima relatia cu mediul inconjurator, expresiile fetei sint neglijate, iar diafragma trebuie sa fie mai inchisa.
Un alt factor important in realizarea portretelor reusite este iluminarea. Aceasta poate fi naturala sau artificiala, in ultimul caz fotograful putind controla atit pozitia, cit si intensitatea ei. Razele de lumina trebuie sa cada pe fata persoanei intr-un unghi corect, iar intensitatea lor sa nu fie foarte mare, astfel incit sa scoata in evidenta suficient de expresiv trasaturile chipului. De obicei, trebuie gasita o iluminare caracteristica subiectului. Acest lucru se practica, de obicei, in fotografia facuta in studio, unde aveti nevoie si de un trepied. In acest caz puteti aranja totul pina la cel mai mic detaliu, ceea ce poate constitui un avantaj. Nu intotdeauna exista posibilitatea de a se amenaja un studio. Portretele se pot realiza insa si foarte simplu intr-un interior existent sau in aer liber.
Puteti realiza portrete peste tot in calatoriile voastre si explora aceasta lume minunata care va asteapta si care trebuie redata in fotografii exact asa cum este ea.

TexT: CIPRIAN IRINEL BACIU
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona