Pestera Polovragi, drumul secret al dacilor
Articol



Motto: Oare timpul sacru nu este altceva decit o repetitie a elementelor care au avut loc la originea lumii?
(Polovragi. Monografie - prof. N. Simionescu)

Ignoranta romaneasca
Cind am ajuns la Pestera Polovragi, in dupa-amiaza zilei de 29 martie 2005, soarele trecuse de crestele muntilor, iar din inalturi se cernea o ploaie marunta si rece. Ne inarmaseram cu pliante tiparite in Gorj, in care scrie negru pe alb ca "pestera are 9. 300 m lungime, impreuna cu galeriile laterale", dar si cu alte informatii, in care lungimea acesteia era de 10. 500 m, fiind astfel cea mai mare pestera din Romania. Spre rusinea noastra, aveam sa constatam ca nici nu stim ce avem in propria noastra tara!

Pe urmele legendei
Dl Miron Papurica, ghid la Pestera Polovragi din anul 1984, ne-a spus ca trecatoarea din fata pesterii, care desparte Muntii Capatinii de Paring, are o vechime de 14 milioane de ani, are numai 70 de centimetri deschidere si este cea mai mica din Europa. Dupa ce am intrat in pestera, Domnia Sa ne-a precizat ca in interior este o temperatura constanta, indiferent de anotimp, de + 10 grade Celsius, si o umiditate de 90%, iar deasupra muntele are o inaltime de 307 m. Pina in prezent au fost cercetati 27 de km, dintre care 24 km pestera propriu-zisa si 3 km de galerii laterale si nu i s-a dat de capat! Legenda spune ca pestera ajunge, pe sub munti, undeva in Transilvania. De la primii pasi ne-a intimpinat o dantelarie de stalactite si stalagmite, un cap de copil, un berbec, un cap de aligator, doi vulturi, toate sapate in piatra.

Lacrimile lui Zamolxis
Se spune ca in acest loc de sub pamint s-a retras, pentru trei ani, Zamolxis, marele zeu al dacilor. Iar apa care se scurge prin piatra ar fi lacrimile acestui misterios invatator al strabunilor nostri, care plinge incontinuu de la cotropirea Daciei de catre romani si pina acum. Deasupra noastra, afara pe munte, exista ruinele unei cetati geto-dace, vechi de peste 2.500 de ani iar aici, sub pamint, se pare ca a fost drumul secret al acestui zeu, dar si al dacilor care, strabatind peste 40 km pe sub munti, au ajuns in Transilvania.

Unicate
Pe un perete, fenomen unic in tara, se vad scurgeri parietale, pastrate acolo de mii si mii de ani. Trecind pe sub "Bolta insingerata", numita asa din cauza culorii sale rosii, si prin "Sala divina", ghidul nostru ne spune ceva uluitor: "Pestera are o vechime de peste 7 milioane de ani. Aici s-au gasit desene rupestre, dar si texte cu scriere cuneiforma sapate in piatra. Sectorul cu aceste scrieri este acum conservat si s-a interzis accesul, pentru cercetare". Domnia Sa nu a vrut sa ne dezvaluie locul unde se afla, ele fiind acum un fel de secret de stat. Despre aceste scrieri au vorbit mari istorici, precum N. Densusianu, C. Daicoviciu sau R. Vulpe. Trecind mai departe, vedem fumul de la facliile dacilor, pastrat si acum pe pereti, alaturi de chipul lui Decebal si de un dac rugindu-se, ambele sapate de natura in piatra. In lumina lanternelor, vedem scaunul lui Zamolxis, linga care se afla o luminare de piatra, semn al vesniciei si damigeana in care acesta tinea leacurile vindecarii si ale vietii fara de moarte. "Zeul ii invata ca nici el, nici oaspetii lui, si nici urmasii acestora in veac nu vor muri, ci se vor muta intr-un loc unde, traind de-a pururea, vor avea parte de toate bunatatile", preia prof. Simionescu in lucrarea sa cuvintele scrise de Herodot, in "Istorii", in urma cu peste 2600 de ani. Trecem pe sub coloniile de lilieci mici, unicat in tara, care isi dorm somnul agatati de tavan si ne oprim surprinsi in fata mortii. Un schelet in marime naturala, pictat pe un perete, ne-o infatiseaza pe Doamna cu coasa pe umar. Aflam ca autorul acestui desen, ce te indeamna la profunda cugetare, este preotul Pahomie care, in anul 1607, a stat aici, in bezna, alaturi de vietatile subpamintene, vreme de sase luni. Dar, oare, la ce s-o fi gindit sfintul parinte cind a facut acel schelet atit de perfect anatomic? Marind pe calculator imaginea respectiva, am avut surprinderea sa constatam ca lugubra doamna are pe cap o casca - coif, care nu se vede cu ochiul liber, asa cum au purtat multi din cei care ne-au cotropit, de-a lungul vremii, tara. Pe pereti sint insa si alte inscrisuri ciudate, unele vechi de sute de ani, altele nedatate. Surprinzator este si faptul ca pe unul din colturile de piatra, pe care ochiul nu deosebeste nimic, exista un fel de scriere bizara, care nu se vede decit prelucrind imaginile pe computer. Unul dintre cei mai mari cercetatori, Cristian Lascu, a gasit un tunel-horn care urca din pestera direct in cetatea dacica Polovragi, aflata undeva, la 307 m, deasupra. Se spune ca Zamolxis intra si iesea pe aici in locuinta lui secreta din inima muntelui. Se mai spune insa ca pe aici dispareau dacii din cetatea asediata si apareau altundeva, departe, bagind spaima in romani. Dl Papurica ne-a mai relatat ca intr-o alta pestera, aflata in apropiere, in anul 1926, calugarul Sebereanu a trait, complet izolat de lume, doi ani. Pustnicul a murit in pestera si tot acolo a fost inmormintat. In anul 1992 a fost scos la suprafata si ingropat la Minastirea Polovragi, al carei staret fusese cindva. Ghidul ne mai spune ca in Pestera Polovragi s-au gasit nu numai vase de ceramica, ci si topitorii de bronz, semn ca strabunii nostri cunosteau foarte bine locul. Cind am iesit de sub pamint, toti am avut sentimentul ca am fost intr-o alta lume, in care spiritele celor plecati demult ne-au insotit, aratindu-ne ca ei asteapta inca sa le gasim mesajele si sa le intelegem. "Legendele localnicilor au fost create pornind de la fapte reale, de la un adevar cu conotatii de mister si mit si cu un rost insemnat in descrierea vremurilor ce nu au lasat suficiente marturii documentare", avea sa ne spuna a doua zi profesorul N. Simionescu din comuna Polovragi, in discutia pe care am purtat-o cu Domnia Sa. Dupa unii autori, numele Dacia provine de la Da-Ksha, in care "Da" inseamna zeu, iar "Ksha", tara. Prin aceste rinduri fugare v-am luat, iata, si pe dvs. calatori prin nestiutele locuri ale Daciei, Tara Zeilor. Alaturi de semnatarii acestui text au fost niste oameni de suflet, Florin Boroiu si Adrian Pieptanaru din Slatioara, precum si dl Cristi Iovan si dna Jannette v. d. Berg, patronii campingului" Lumea Noua" din aceeasi localitate, carora le multumim din suflet.


TexT&foto: ionel grama, cristian pompei
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona