Aventura la inaltime
Articol





Crampele musculare vin mereu prea devreme. Mai am de urcat inca o suta de metri si ajung. Doua lungimi de coarda, asta nu e mult, imi zic. Doar am urcat opt pina acum! Ma uit in jos, vad destul de clar soseaua si chiar oamenii si masinile de pe ea, care merg nestingheriti undeva la mai mult de o mie de metri sub mine Sint sigur ca la fel vor merge si daca eu voi cadea. Ce gind nebun. Imi caut coechipierul din priviri, dar nu-l zaresc, sigur e in pasajul surplombat, asa ca mai astept putin asigurindu-l cu grija. Nu trebuie sa-l vezi sau sa-ti vorbeasca, pentru a sti cum sa-l asiguri, coarda spune tot. Dar uite ca-i vad casca portocalie. Ma priveste o secunda si a inteles deja ca trebuie sa se grabeasca, partea dificila mereu este la final, cind esti epuizat si inaltimea te ameteste si, mai ales, cind se apropie noaptea. Tacuti, urcam mereu, in doua ore ajungem sus, ne facem poze si fara o vorba o luam la goana pe poteca pe unde "amatorii" urca gifiind la Cruce. Ce ciudat ne privesc. Oare se intreaba de unde am iesit sau nu ne sta bine cu toate fiarele astea pe noi? Nu conteaza, stim ca noaptea vine si noi nu coborim cu telecabina asa ca ne cautam frontalele si gonim la vale, ne asteapta trenul de noapte.
Alpinismul este un sport care presupune coordonare, echilibru si forta psihica, fara acestea, oricine se incumeta sa escaladeze stincile este supus unui risc maxim.
Alpinismul s-a nascut in Muntii Alpi si mai apoi s-a divesificat tot mai mult. Termenul "alpinism" s-a nuantat doar pe intinerare greu accesibile, ce necesita tehnica, echipament si experienta corespunzatoare. Acesta implica, in majoritatea cazurilor, asumarea unei doze mai mici sau mai mari de risc, din cauza naturii traseelor care pot fi, deseori, o combinatie de pasaje de stinca, zapada sau gheata, cu factorii de risc implicati. Initiat de citeva decenii, acest sport a cunoscut o imbunatatire permanenta, datorata pasiunii si dorintei de libertate a celor care il practica. La inceput, a fost considerat mai mult o nebunie, iar in prezent, catararea pe stinci a devenit accesibila aproape oricui. In Romania se gasesc foarte multe trasee, cu grade diferite de dificultate, acoperind astfel o gama variata de preferinte. Fie ca alegi sa faci o tura usoara de escalada in apropiere, sau un traseu complicat, desfasurarea acestui sport presupune niste reguli foarte importante si asumarea unui risc destul de mare. Frumusetea inaltimilor poate fi ademenitoare, dar, in cazul alpinistilor, orice greseala ii poate costa mult. Cei care isi urmeaza pasiunea in acest sport trebuie sa aiba in permanenta, atit la inceput, cit si pe parcurs, o instruire temenica in tehnica si siguranta escaladarii. In prezent, multe cluburi turistice pot oferi cursuri de initiere, care au o parte teoretica si una practica. Numai la noi in tara in anul 2000 erau citeva sute de astfel de asociatii, raspindite pe tot cuprinsul tarii. Pentru practicarea acestui sport, care este si unul dintre cele mai periculoase - nu de putine ori te afli la zeci sau sute de metri, atirnind intr-o "funie" si un "inel" metalic, este necesar un echipament minim (dar cu cit mai mult, cu atit mai bine). Iata din ce este compus acest echipament minim.

1. Coarda reprezinta cel mai important material tehnic; de calitatea si folosirea ei corecta depind securitatea si viata membrilor echipei. La achizitionarea unei coarde, unul dintre principalele criterii este eticheta UIAA care atesta faptul ca produsul respectiv respecta normele de calitate si securitate.
Diametrul variaza intre 9 si 12 milimetri.
Lungimea, 50 - 60 metri.
Forta de soc maxima suportata: 9.000-10.000 N (920-1.000 Kg).
Alungirea statica variaza intre 6,5-8%.
Numarul minim de caderi normate, 6.
Forta de rupere, 25.000 N (2550 Kg).
Greutate, 65-77 g/m.
Coarda trebuie tratata cu blindete, nu trebuie calcata cu piciorul. Trebuie ferita de muchii ascutite, de caderi de pietre, de murdarie si de caldura excesiva. Coarda nu se spala cu detergenti, ci doar cu apa calduta, uscindu-se la aer, in bataia vintului.
Din familia coardelor face parte si cordelina. Accesoriu indispensabil, ea este folosita in foarte multe momente ale activitatilor alpine: la pregatirea unui rapel (prin consolidarea a doua pitoane), la actiunile de salvare (prin confectionarea unor noduri de blocare Prusik), la trasul rucsacului in pasajele dificile (hornuri, surplombe) etc. Totusi, trebuie avuta o mare grija, deoarece rezistenta cordelinei este mult mai mica decit cea a corzii. In general, rezistenta este de 200-400 Kg.

2. Incaltamintea
Se folosesc espadrile speciale pentru catarare, cu caracteristicile tehnice urmatoare: talpa flexibila, foarte buna aderenta la stinca, greutate redusa, forma ergonomica adaptata dupa laba piciorului.
Espadrilele se achizitioneaza de obicei cu un numar mai mic decit cel normal, astfel incit sa stringa putin. De asemenea, trebuie sa se inchida bine pentru a nu fi pierdute in timpul escaladei.
Pentru alpinism, in lipsa espadrilelor se folosesc bocanci cu talpaa rigida (daca e posibil Vibram) care trebuie sa corespunda perfect piciorului. Bocancii sint foarte apreciati pentru turele cu pasaje artificiale, unde se merge mult la scarite.

3. Scaunul ("hamul") este confectionat din chinga de cel putin 5 cm latime. Anumite modele sint prevazute cu cureluse, pentru reglarea si ajustarea in functie de grosimea piciorului, aceste modele numindu-se scaune reglabile. Marimile variaza in functie de lungimea taliei (L-XXL) iar greutatea scaunului este de aproximativ 300-400 g.
Scaunul trebuie sa corespunda perfect cu dimensiunile utilizatorului. La achizitionare este recomandabila o proba in suspensie. Daca jeneaza in partile laterale ale corpului inseamna ca scaunul este prea mare. Verificati sa aveti suficienta libertate de miscare si confort.
Scaunul trebuie bine strins pentru a repartiza uniform efortul in caz de soc. Modelele omologate de UIAA sint cele mai recomandabile.

4. Carabinierele se confectioneaza din dur-aluminiu. Forma uzuala este cea trapezoidala, care evita incarcarea clapetei. Conform normelor UIAA sarcina de rupere minima a unei carabiniere este de 20 KN pe directia axei longitudinale si 7 KN pe directia axei transversale.
Pentru a se evita deschiderea involuntara a clapetei se folosesc carabiniere cu filet. Ele isi gasesc utilizari la dispozitivele de asigurare si la rapel.
Greutatea variaza intre 55-90 grame.

5. Optul de rapel este folosit (dupa cum sugereaza si numele sau) ca dispozitiv de frinare prin frecare la coborire, dar si pentru asigurare in trasee. Se confectioneaza din dur-aluminiu anodizat (rezistenta sporita la frecari) si are multiple forme (normal, cu urechi, dreptunghiular) si grosimi.
Greutatea sa este de aproximativ 100 grame. Anumite modele sint tratate pentru a se incalzi mai greu la frecarile cu coarda.
Orice model ar fi, dupa rapel trebuie indepartat cit mai rapid de pe coarda pentru a evita deterioarea ei din cauza caldurii excesive.

6. Buclele folosesc la prelungirea lantului de asigurare in scopul micsorarii fortelor de frecare rezultate din contactul corzii cu carabinierele sau prin prezenta unghiurilor datorate schimbarilor de directie pe linia traseului.
Majoritatea buclelor rezista pina la forte de 21-22 KN si sunt confectionate din chinga cu sectiune tubulara sau plina.
Eforturile financiare sint si ele de luat in seama, echipamentul de alpinism fiind unul foarte scump. Dar trecind peste toate aceste obstacole, vei avea parte de o experienta greu de uitat. Nu putini sint cei care si-au dedicat viata acestui sport si in fiecare sfirsit de saptamina cu rucsacurile in spate ii vedem in garile de la poalele muntilor. Pentru escaladarea unei stinci, pregatirile pot dura destul de mult, dar sint necesare in acest caz pentru dobindirea performantei si a satisfactiei finale. Rabdarea este o calitate de baza. Pregatirea incepe cu parcurgerea unor trasee usoare in care se invata tehnica picioarelor si echilibrarea corpului pe stinca. Dupa care, se trece treptat la trasee mai dificile unde incepe sa fie necesara forta, in functie de lungime, tehnica abordata si pasajele aparute in traseu. Tot la inceput trebuie invatate metode de retragere, de catarare artificiala, folosirea elementara a pitoanelor si citirea unor harti specifice (apropierea la traseu, parcurgerea traseului, retragerea).
Odata insusite aceste cunostinte, visul alpinistului este aproape implinit. In practicarea acestui sport, sint antrenate minimum doua persoane. Este important ca echipa sa colaboreze, cel care se catara este asigurat de cel de jos, de care depinde buna desfasurare a escaladarii. Cataratorul e cel care urca folosindu-se de prizele naturale pe care le gaseste in perete (praguri, muchii, alveole etc.), iar celalalt, secundul, este cel care face filajul (folosind un dispozitiv conceput special in acest scop), el fiind, practic, responsabil cu sustinerea cataratorului in cazul in care acesta cade. Atit la urcare, cit si la coborire (rapel) miscarile alpinistului trebuie facute incet, fara zdruncinaturi, pentru a evita dezechilibrarea si accidentarea.
Alpinismul este un sport dedicat elitei, asta datorita riscului pe care il presupune si faptului ca visul acesta nu este impartit de foarte multi.
"Alpinismul este poezie, filosofie, este ceva nedefinit care te cheama, te subjuga, te impinge in locuri incredibil de grele pe frig sau soare torid, in ploaie sau vint..."


Text&foto: cAtAlin munteanu, Ariana vassopol
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona