Luminile Persepolisului
Articol







Persepolis, legendarul tinut al lui Darius cel Mare, tarim incarcat de istorie si cultura, dar atit de greu accesibil Descoperisem splendoarea acestui loc cu multi ani in urma si as fi vrut sa mingii cu ochii mei ruinele magnificului oras. Si cind iti doresti ceva cu ardoare se mai intimpla si minuni. Am reusit sa ajung in Iran si, dupa o saptamina petrecuta in nordul si centrul tarii, m-am indreptat spre partea de sud.

Am plecat din Esfahan, poate cel mai frumos oras medieval din Asia, spre Shiraz, strabatind patru sute de kilometri cu masina prin Podisul Iranului, de fapt o zona desertica. Automobilul in care calatoream nu avea aer conditionat si, pe parcursul celor sase ore de mers, aducea din ce in ce mai mult cu un cazan de aburi la inceputul lui iunie, temperatura depaseste uneori 50 de grade. Mai mult, eram imbracata conform legii islamice, obligatorie pe teritoriul Iranului. Bluza cu mineca lunga si rusariul care imi acoperea capul faceau caldura de-a dreptul insuportabila. Soarele torid ardea cu violenta pamintul, imi fierbeau creierii la propriu, parca eram intr-o oala sub presiune si asteptam dintr-o clipa in alta sa ma topesc. Peisajul parea nepamintean, selenar, cu numeroase stinci de forme si dimensiuni impresionante si fara nici un pic de vegetatie. Cetati si locuinte de lut strajuiau drumul care taie Podisul Iranului pina la intrarea in provincia Farsi, numita in antichitate Parsa, leaganul, intregului imperiu persan.
Persepolis, cum l-au botezat grecii in traducere - capitala Persiei sau Tak-e-Jamsid, tronul legendarului rege Jamshid, cum ii spun iranienii, a fost ridicat de Darius cel Mare in jurul anului 518 i.H., pentru a arata lumii intregi grandoarea imperiului persan. Istoricul grec Diodorus spunea ca Persepolis era cel mai bogat oras de sub soare si ca aici casele erau pline cu aur si argint. Desi conceput ca un centru administrativ si politic, Persepolisul a fost un oras secret, ascuns contemporanilor. Asezarea a jucat mai ales rolul de capitala spirituala a imperiului, un oras ritual unde se celebrau festivalul primaverii si inceputul noului an iranian "Now Ruz" si unde veneau ambasadorii tuturor popoarelor cucerite de persi, pentru a aduce tribut.
Dezvoltarea imperiului persan incepe cu intemeietorul dinastiei ahemenide Cyrus cel Mare, bunicul lui Darius Intiiul, cel care a adaugat multe provincii Persiei. Cind Darius a venit la tron in 522 i. Hr., imperiul se intindea din Libia si pina in India, de la Marea Egee si pina la Marea Arabica. Mare cuceritor, Darius a inaintat in nord pina la Dunare. Sub el, tinuturile Persiei ajunsesera la cea mai mare extindere cunoscuta vreodata. In cele din urma, armatele sale au fost infrinte in batalia de la Maraton. Viata Persepolisului a fost scurta, iar sfirsitul tragic. Doua sute de ani mai tirziu, in timp ce la conducerea imperiului se afla Darius al III-lea, Alexandru cel Mare a transformat orasul in cenusa, pentru a razbuna incendierea Atenei de catre Xerxes, dupa cum s-ar fi laudat. Batalia de la Gaugamela, in anul 331 i. Hr., a inmormintat si magnifica cetate, si dinastia ahemenida, cea care a detinut suprematia in lumea antica mai bine de doua secole. Plutarh scrie ca peste 20.000 de catiri si 5.000 de camile au fost incarcati cu comorile duse de aici. Ulterior, Persia devenise o provincie a imperiului macedonean. In secolul al III-lea, orasul a fost abandonat si redescoperit in 1620. Trei sute de ani mai tirziu, cind Institutul Oriental din Chicago a inceput lucrarile de escavare, Persepolis a fost redat patrimoniului universal.
Ma plimb printre ruinele complexului, pe vremuri incaperi ale palatelor, sali de receptie, magazine, grajduri. Caracteristica arhitecturii persane o reprezinta fara indoiala coloanele, cele mai multe erau facute din calcar gri sau granit, dar si din lemn intarit cu piatra, arbori uriasi de cedru adusi din Liban sau din lemn de tek venit din India. Printre constructiile Persepolisului se numara palatele regale (Tachara-palatul lui Darius si Hadish - palatul lui Xerxes), trezoreria si uriasele sali de receptie. Dupa mai bine de doua milenii, inca mai pot fi admirate basoreliefurile aflate pe peretele monumentalei Apadana, locul unde Darius cel Mare intimpina delegatiile oficiale. Bine conservata, scara estica a palatului reprezinta un "film" al desfasurarii procesiunilor de anul nou, in care se infatiseaza primirea darurilor de la reprezentantii tuturor neamurilor cucerite. Acest document inestimabil ne ofera o adevarata lectie de istorie. Sint prezentate cu acuratete imbracamintea, armele, bijuteriile celor 20 de popoare supuse. La est de Apadana se afla cea mai mare constructie din complex, Sala tronului, cunoscuta si sub numele de Sala celor o suta de coloane; o constructie patrata cu latura de 70 de metri, care a rezistat eroic veacurilor. Si aici se primea tributul de la delegatiile popoarelor cucerite de persi, iar cind trezoreria s-a dovedit neincapatoare, aceasta incapere a servit si ca loc de depozitare a bogatiilor imperiului. Pentru a ajunge in aceasta sala, delegatiile straine trebuia sa treaca prin poarta tuturor natiunilor, care, din fericire, a ramas si ea "in picioare".
Regii ahemenizi au reusit sa guverneze marele imperiu si pentru ca, in mare masura, au acceptat religiile tarilor cucerite. Persii erau zarathustrieni (zoroastrieni), o religie veche de 2.500 de ani care astazi mai are putini adepti. Conform acestei credinte, universul se afla sub stapinirea a doua principii opuse. Profetul Zarathustra (Zoroastru) a proclamat suprematia zeului Ahura Mazda (Hormuzd), zeul binelui, al adevarului si luminii, Inteleptul care se lupta cu Angra Maunyu (Ahriman), cel ce intruchipeaza raul, minciuna si intunericul. In lumea reala, se duce o permanenta batalie intre fortele binelui si ale raului. Fiecare persoana este libera sa opteze pentru una dintre tabere. Aceasta teologie include credinta in viata dupa moarte si triumful fortelor lui Ahura Mazda. Zoroastrienii pun accentul pe maretia focului; intr-un templu zoroastrian arde in permanenta o flacara sacra. Exista si o practica religioasa mai stranie: dupa ce un adept moare, el nu este nici ingropat, nici incinerat, ci dus in virful turnurilor pentru a fi devorat de vulturi
Parasesc acest sit arheologic spectaculos si ma indrept spre Naqsh-e Rustam, un fel de Vale a Regilor persani, un loc sacru unde sint inmormintati Darius cel Mare si succesorii sai. Mormintele sint taiate in stinca si amplasate la inaltime. Inscriptia sapata in munte arata adoratia regilor fata de Ahura Mazda si venerarea focului sfint. De la Naqsh-e Rustam ma intorc spre Shiraz - orasul florilor, al poeziei si al livezilor de portocali. Marele poet iranian Saadi spunea ca vizitatorul care vine in mai la Shiraz isi uita tinuturile natale. Prietenii mei care locuiesc in apropierea bazarului ma invita sa-i vizitez. Sint intrebata cum prefer sa iau masa: "la masa" sau pe jos, in stil traditional. Aleg a doua varianta. Iranienii sint foarte primitori si ospitalieri. La ei in casa esti intotdeauna binevenit, poftit la masa si gazduit peste noapte. Stam pe podea si mincam, cu lingura si furculita, feluri traditionale iraniene: Ghormehsabzy, oaie cu verdeata, pui cu visine, musir, iaurt cu menta si castraveti; piine facuta pe piatra, subtire si aspra ca o pinza de sac si, bineinteles, orez, care e pregatit cu sofran si stafide in niste oale speciale. Gustul si savoarea mincarii sint cu totul iesite din comun. Se beau sucuri de fructe, apa si, bineinteles, nelipsitul ceai care este intotdeauna negru, fierbinte si foarte tare. Femeile ramin cu capul acoperit si in casa, in prezenta barbatilor care nu le sint rude directe. Sint uluita de frumusetea si gratia celor mai multe dintre iranience, ar putea concura cu fotomodele cunoscute. Familia este foarte importanta in Iran, practic, viata pe cont propriu este de neconceput. Totul se imparte, totul se traieste la comun.
Dupa masa merg prin bazarul din Shiraz, cel mai mare din Iran, locul unde gasesti tot ce iti trece prin cap, de la produse traditionale pina la marfurile cele mai moderne. Poti sa cumperi un vas de bronz batut cu ciocanul chiar in fata ta, dar si o cartela de internet. Eu optez pentru vasul de bronz. Renumitele covoare persane sint la loc de cinste, alaturi de stofe, matasuri, aur si mirodenii, saci uriasi cu condimente, dintre care cel mai cautat si mai scump este sofranul. Bazarul cu gust de miere si pepene galben incheie calatoria mea in tinutul Persiei, un loc atit de greu accesibil, dar fara de care istoria lumii e de neimaginat.

Iranul, pe scurt
Suprafata: 1.648.000 kmp.
Populatie: aproximativ 65.000.000 de locuitori.
Capitala: Teheran, alte orase importante Esfahan, Shiraz, Hamadan, Tabriz.
Vecini: Armenia, Azerbaidjan, Marea Caspica, Turkmenistan, (in nord); Afganistan si Pakistan (in est), Golful Persic si Golful Oman - Marea Arabiei (in sud), Turcia si Irakul (in vest).
Relief si geografie: la nord se afla marea, in vecinatatea acesteia se ridica masivul Al Borz cu virful Damavand 5670, cel mai inalt din intreaga tara, in interiorul tarii se afla podisul Iranului (aproximativ 1.200 m) cu intinse deserturi, in vest lantul montan Zagros care formeaza o frontiera naturala cu Irakul, in sud si sud-estul tarii se intinde Golful Persic.
Forma de guvernamint: republica prezidentiala, islamica din 1979, dupa ce fostul sah a fost fortat sa abdice si a plecat in exil.
Religia: musulmani 99%, crestini, evrei, zoroastrieni.
Numele Iranului pina in 1935 a fost Persia.
Limba persana sau farsi este limba oficiala. Alte limbi: kurda, turca, baluchi, araba; mare diversitate etnica; in afara de persi exista numeroase alte minoritati: azeri, mazandarani, kurzi, arabi, baluchi, turkmeni etc.
Moneda nationala, rialul (1 rial = 100 de dinari).
Sectoare de activitate: industria petrolului si a gazelor naturale. renumitele covoare persane, 4 milioane de metri patrati pe an.
Situatia politica este incordata: ambasadele straine nu isi consiliaza cetatenii sa viziteze aceasta tara, si nici guvernul de la Teheran nu incurajeaza turismul.

Iranieni celebri
Omar Kayyam, regele inteleptilor, poate cel mai cunoscut iranian al tuturor timpurilor: filosof, matematician, astronom, inventator, remarcabil om de stiinta si poet de geniu. S-a nascut in 1048 in orasul Neishabur si nu a murit niciodata. (A decedat in 1123 in acelasi oras.)
"Sint clipe cind imi pare ca tot ce-a trebuit /Sa aflu despre lume, demult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari /N-ai dezlegat nici una din marile-ntrebari."
Autorul splendidelor catrene (rubayatele) este, in mod paradoxal, consacrat la el in tara ca un mare om de stiinta si aproape ignorat ca poet. Kayyam a scris, printre altele, un tratat de algebra in care a gasit solutia rezolvarii ecuatiilor de gradul trei si superior, un studiu despre Euclid care a stat la baza dezvoltarii geometriei neeuclidiene si a contribuit la dezvoltarea teoriei proportiilor. Specialistii in matematica spun ca era mult mai avansat in domeniu decit contemporanii lui europeni. A fost un astronom remarcabil; a facut o harta a cerului, care, din pacate, a fost pierduta. A construit observatorul din Esfahan si a reformat calendarul musulman. Calendarul propus de el avea in 5.500 de ani o eroare de doar o ora spre deosebire de calendarul gregorian pe care il folosim azi si care are o eroare de o zi la fiecare 3.300 de ani. A demonstrat in fata unei asistente prestigioase ca nu universul se invirteste in jurul Pamintului asa cum se credea la acea vreme, ci ca planeta noastra se invirteste in jurul propriei sale axe, pe parcursul unui ciclu de o zi.
Hafez, cel mai mare liric persan al tuturor timpurilor, s-a nascut si a trait la Shiraz in perioada 1320-1389. Hafez este pseudonimul lui Shams od-Din Mohammad si inseamna "Cel ce cunoaste Coranul pe de rost". Se spune ca stia sfinta Carte pe dinafara inca de la o virsta frageda si putea recita integral din marii poeti, precum Rumi, Saadi, Attar si Nezami. Hafez este ingropat intr-o gradina din Shiraz care se numeste hafezie si care a devenit un adevarat loc de pelerinaj pentru studentii si iubitorii de poezie persana. Cartea lui de capatii, Divanul, este investita cu puteri magice; iranienii o "deschid", pentru a-si afla viitorul sau raspunsul la intrebarile care ii macina. Exista si o anecdota care povesteste ca Hafez i-ar fi zis marelui cuceritor Timur Lenk ca nu ar da o palma de pamint din Shiraz pentru Samarkand si Buhara (astazi ambele in Uzbekistan) la un loc. Timur, nesatisfacut, i-a raspuns: "Am subjugat cea mai mare parte a pamintului locuit... pentru a imbogati Samarkand si Buhara, locurile resedintelor mele si tu, nenorocit, mizerabil, ai vrea sa le vinzi pentru o palma de Siraz!". Hafez a replicat: "O, printe. Este acest belsug cauza mizeriei in care ma gasesti". Asa surprins si incintat o fost Timur de raspuns incit l-a coplesit pe Hafez cu daruri din belsug.

Regele Abass I sau Abass cel Mare a fost autorul renasterii iraniene. Nascut in 1571, Abbas I face parte din dinastia safavida, fondata de sahul Ismail. Regele a stapinit tara intre 1588 si 1629. La inceputurile domniei sale, Persia se confrunta cu probleme grave si le platea tribut otomanilor care cucerisera provinciile din nord-vest. Abbas cel Mare a reorganizat si intarit armata, a restaurat ordinea interioara si a sugrumat rebeliunile si invaziile. General destoinic, el a repurtat mari victorii militare. A recuperat provinciile vestice ale Iranului aflate sub stapinirea turcilor si uzbecilor. Sahul a facut din tara sa un important "lider" zonal, a impus limba farsi pe intregul teritoriu si a stabilit securitatea drumurilor de caravane. Abass Intiiul si-a folosit banii pentru a transforma Esfahanul intr-unul dintre cele mai frumoase din lume. A fost un patron al artelor si arhitecturii. In schimb, viata personala a regelui a fost o oroare. Abass cel Mare traia cu obsesia comploturilor si a conspiratiilor. El a poruncit sa-i fie omorit baiatul cel mare, deoarece credea ca acesta planuise sa-l asasineze, iar celorlalti doi fii le-a scos ochii, sa nu mai devina vreodata regi. Batrinul Abass a fost indragostit de nepoata sa, Fatima. Tatal ei si-a omorat fiica si apoi s-a otravit, pentru ca dorintele lui Abbas sa nu se indeplineasca.

Text&FOTO: Daniela ceuSescu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona