Povestea gospodAriilor de RAzboi - CULE
Articol











Exista locuri cu o rezonanta aparte, care prin insemnatatea lor ramin vii si constituie o marturie veritabila in fata trecerii timpului. Aici, traditiile se pastreaza cu sfintenie, fiind guvernate de monumente istorice care vorbesc de la sine, creind
o punte peste timp, transmitind mai departe identitatea locuitorilor. Astfel de locuri sint peste tot in Romania, putin cunoscute de cei din exterior, dar apreciate de cei care au fost imputerniciti sa le apere
si sa le conserve pe viitor.

In zone din Oltenia si din Muntenia, case vechi inca mai amintesc de perioadele in care otomanii pradau si distrugeau tot ce le iesea in cale. Cetele de turci navaleau pe aceste teritorii, infricosind si punind pe fuga boieri, sateni sau negustori. Impotriva asupririi, satenii si-au transformat casele in mici fortarete. Aceste gospodarii de razboi, numite cule, dainuiesc impunatoare, strajuind pe versantii dealurilor. Mici cetati croite pentru nevoile unei familii, inalte, cu ziduri varuite si strapunse de metereze, culele imbina elemente arhitecturale boieresti cu trasaturile taranesti. Construite intr-un mod inedit, acestea contopesc simtul artisitic cu indeminarea mestesugareasca, rezultatul fiind original, diferit la fiecare casa. Denumirea de cule provine din cuvintul turcesc "kule" care inseamna turn. Cu mici diferente de intonatie si pronuntie, acesta si-a pastrat acelasi inteles si in alte limbi, precum albaneza, greaca, bulgara sau sirba.

Povestea culelor
In Romania, culele au fost construite in preajma secolului al XVIII-lea, insa anterior acestora au existat case boieresti ale caror trasaturi coincideau. Initial, originea culei a constituit-o un simplu turn. Amplasat in locurile strategice, pe dealuri inalte de unde se vedeau zarile cele mai indepartate, turnul era o forma de aparare pasiva sau activa. In functie de contextul social politic al vremii respective, aceste turnuri reprezentau speranta si siguranta locuitorilor. Dupa caderea Bizantului, cind multe din aceste turnuri se aflau in mijlocul satelor, s-a trecut la folosirea lor ca locuinta. Sub aceasta forma au suferit modificari si adaptari transformindu-se in ceea ce numim noi astazi cule casa propriu-zisa. De dimensiuni direct proportionale cu nevoile de aparare ale fiecarei familii, acestea sint cladiri prismatice, cu un plan aproape patrat, a caror latura masoara cel mult 12 m. Peretii sint construiti din piatra sau caramida si au grosimi de pina la un metru, adesea fiind consolidati cu birne de stejar montate in zidarie. Pastrind infatisarea de turn, au un beci solid aflat la nivelul solului, cu scari interioare, camere simple, vopsite in alb, ornamentate cu un amestec de obiecte de uz casnic si cu obiecte artistice de provenienta taraneasca, turceasca sau occidental-europeana. La unele dintre ele se presupune ca existau iesiri secrete, prin tunele, intocmai ca la fortaretele medievale.
Caracteristicile culelor difera in functie de zona, dar cele mai importante ar fi: parterul inalt, masiv, luminat prin deschideri foarte inguste si scara interioara. Acestea erau fortificate, usile fiind dintr-unul sau doua canate masive, care se deschideau spre interior cu un drug transversal, ingenios zavorite si flancate de metereze cu diferite directii de tragere. Ferestrele erau inguste si ferecate cu dreve de fier, iar demult erau acoperite cu basica de curcan tratata cu var si tanin pentru a deveni transparenta. De obicei culele aveau doua intrari, in fata erau intrarea si scara de acces, iar deasupra se afla un foisor sprijinit pe stilpi de lemn si pe un parapet de zid strapuns de metereze. Cea din spate forma un corp de garda si deasupra ei se afla sacnasiul caracteristic caselor boieresti din secolul al XVIII-lea. Primul nivel este rezervat beciului care avea acces direct din curte sau/si din interior. Tot la primul nivel se puteau gasi doua incaperi si o scara care facilita drumul catre al doilea nivel. Numarul incaperilor de la etaj nu era mai mare de trei, acestea fiind reduse ca dimensiune, cu podele de lemn si tavane din grinzi la nivelurile inferioare si cu bolti semicilindrice cu penetratii, pentru a proteja cladirea de o eventuala incendiere a acoperisului. Cele mai mici odai erau folosite drept bucatarie si anexa sanitara si erau legate de cula printr-un coridor ingust, adesea boltit. La ultimul nivel se afla intotdeauna un cerdac care ocupa intreaga lungime a fatadei. Acesta reprezenta elementul cel mai spectaculos, dar, in acelasi timp, si punctul vulnerabil al culei. Acoperisul era din sita batuta pe trei rinduri, cel mai adesea in patru ape, cu sarpanta de lemn, streasina lata si cornisa uneori profilata.

Trecut glorios,
viitor sumbru
In prezent, pe meleagurile tarii noastre s-au mai pastrat 18 cule, multe dintre acestea fiind in Oltenia. Cu o importanta majora se remarca: Cula Greceanu, Cula Duca si Cula Bujoreni. Dateaza de la inceputul secolului al XVII-lea si sint reprezentative pentru acest gen de case.

Cula Greceanu
Cula Greceanu este cea mai veche de acest gen si dateaza cu aproximatie din anul 1517, desi prezinta trasaturile unei constructii de secol al XVIII-lea. Situata la patru km nord-vest de localitatea Horezu, in comuna Maldaresti, impune prin caracterul sau pronuntat de fortareata. Ctitorul acesteia a fost Nan Paharnicu, iar casa reprezinta un perfect mijloc de aparare si de refugiu impotriva atacurilor turcesti.
Constructia are un parter si doua etaje, iar ca nota de individualitate se remarca faptul ca pivnita nu comunica cu etajul. Legenda spune ca Tudor Maldar, capitan vestit al lui Mihai Viteazul, cazind prizonier in miinile tatarilor a cucerit-o pe fata hanului si s-au refugiat impreuna in cula de la Maldaresti, reusind astfel sa scape. Marturie acestui fapt a ramas fresca pictata de Olga Greceanu in camerele de la primul etaj, reprezentind familia Maldaresti. Numita cula Greceanu in prezent, aceasta a fost daruita drept zestre familiei Greceanu, descendenta a familiei Maldaresti. Traditia spune ca in trecut aceasta a fost renovata de insusi Constantin Brancoveanu, pastrind pina astazi modificarile aduse de acesta.
Casa are doua etaje, la primul etaj ajungindu-se pe scara de stejar cu trepte groase care da intr-o logie deschisa prin doua arcade trilobate, elegante. Din logie se patrunde in turn, intr-o camera care putea fi baricadata. Aceasta incapere comunica cu ascunzatoarea de deasupra printr-un chepeng si o scara mobila. Din logie se mai ajunge si in camerele primului etaj: camera de primire, camera cu bolti si pereti impodobiti cu fresce. Etajul al doilea cuprinde doua camere amenajate mai recent si un cerdac deschis, cu trei arcade trilobate, accesul spre acesta realizindu-se pe o scara solida de lemn. Zidul casei scarilor este strapuns de doua gauri de tragere, iar decorul exterior, in panouri, este mai putin adincit ca la alte cule. Incepind din 1967, cula Greceanu face parte din cadrul Complexului muzeal Maldaresti.

Cula Duca
Cea de a doua cula importanta din Maldaresti este Cula Duca. Mai recenta decit Cula Greceanu, aceasta a fost construita in 1812 de catre Gheorghita Maldarescu iar, in 1827, au fost executate stucaturile, decoruri care reprezinta o noutate pentru arhitectura culelor. Este situata in comuna Maldaresti, la patru km nord-vest de Horezu, prezinta un parter si doua etaje, intreaga sa organizare interioara dovedind faptul ca a fost construita ca locuinta permanenta. Decoratia exterioara a culei este alcatuita din sase panouri lunguiete si un briu puternic. Ca elemente originale se remarca ornamentele cu motive diverse realizate pe interior, in stucatura tavanelor si a ferestrelor. Din 1907 cula i-a apartinut lui I. G. Duca, fiindu-i vinduta acestuia de catre un urmas al familiei Maldaresti. In interior se gasesc obiecte de arta medievala, ornamente populare, sobe batrinesti cu olane, mobilier traditional, cusaturi, tesaturi si port popular specific, acestea fiind colectionate de marele om de cultura Gh. Duca. Dupa moartea acestuia, cula Duca a fost donata statului in anul 1962 de catre sotia fostului prim-ministru. Din 1967 face parte din Complexul Muzeal Maldaresti alaturi de cula Greceanu.

Cula Bujoreni
Cula Bujoreni, reprezentativa pentru culele cu scara exterioara, este situata in comuna Bujoreni, la doi km nord de Rimnicu Vilcea. A fost construita in jurul anilor 1810-1812 de catre Preda Bujoreanu. Aceasta face parte dintr-un ansamblu gospodaresc compus din conac, biserica, paraclis familial si dependinte. A fost folosita in scopuri de aparare sau refugiere in cazul invaziilor cirjaliilor. Initial cula era construita pe trei niveluri, ultimul fiind demolat la sfirsitul secolului al XIX-lea. Incepind cu a doua jumatate a secolului XX, in jurul culei s-au adus 20 de gospodarii taranesti reprezentind zone de etnografie vilceana, constituindu-se astfel Muzeul satului vilcean din Bujoreni.

Valorificarea potentialului turistic: Complexul muzeal Maldaresti
Comuna Maldaresti este situata in partea de nord vest a judetului Vilcea, intr-un cadru peisagistic de o frumusete rara, la poalele sudice ale muntilor Capatinii. Pe teritoriul sau, comuna adaposteste noua dintre cele mai importante gospodarii de razboi, construite in urma cu doua secole, amintind de perioadele zbuciumate in care otomanii invadau aceste teritorii. De o frumusete si o insemnatate aparte, Cula Greceanu si Cula Maldaresti reprezinta forme arhitecturale specifice zonei. Acestea spun multe despre identitatea si trecutul comunei, pastrindu-se de-a lungul timpului cu o impresionanta indirjire. Din pacate aceste marturii ale trecutului nu sint valorificate si cunoscute asa cum ar merita. Comuna, aflata in apropierea drumurilor nationale DN 67 si DN 65 C, adaposteste 2.070 de locuitori care isi duc traiul din activitatii agricole, lasind deoparte turismul. La acest capitol serviciile oferite turistilor se clasau in anul 2006, conform unui proiect de evaluare a potentialului turistic realizat de Fundatia Parteneri pentru Dezvoltare Locala, la un nivel nesatisfacator. Pentru a reabilita aceasta zona si pentru a face cunoscut acest patrimoniu cultural de o insemnatate nationala, conducerea Complexului muzeal Maldaresti a demarat diverse proiecte ce doresc dezvoltarea zonei si ridicarea ei la standarde europene. Un astfel de proiect presupune ca, pina la sfirsitul acestui an, turistilor sositi pe aceste meleaguri sa li se ofere un loc de cazare la standarde europene. Astfel, anexe ale culelor sau ale casei memoriale Gheorghe Duca vor fi transformate in camere de cazare, clasificate dupa ultimele norme turistice. Alaturi de acestea se va construi si o sala de ceremonii. In privinta promovarii acestui patrimoniu conducerea Complexului muzeal Maldaresti colaboreaza pentru realizarea diferitelor proiecte cu Directia de Cultura si Patrimoniu, cu agentii de turism, oferind informatii suplimentare sub forma pliantelor pentru turisti.

Text: Ariana Vassopol
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona