5 zile si 80 de kilometri prin stepa
Articol










De mai multa vreme visam sa vad locurile ascunse ale Dobrogei. Desi pentru majoritatea romanilor acest tinut dintre Dunare si Marea Neagra nu este decit un cimp arid, un loc plictisitor fara nimic interesant de oferit pentru cei care o cunosc, Dobrogea este plina de viata, este plina de mistere si legende. Insa, pentru a-i afla secretele, trebuie sa o bati la picior, sa stii sa te uiti la detalii, sa te pierzi printre dealuri citeva zile.

Desi sint din Tulcea si merg de mic in excursii prin acest tinut inca nu cunosc decit o mica parte. Am avut norocul insa de prieteni care s-au plimbat mai mult decit mine si care au fost bucurosi sa plecam intr-o expeditie impreuna in care sa descoperim locuri si lucruri noi pentru toti. Astfel, eu, Mihai si Mihai am plecat sa descoperim de la vest la est, de la Hirsova de pe malul Dunarii pina la Baia, aproape de Lacul Golovita.
Eram deja de citeva zile pe drum, cu masina insa, in care am explorat grote, am vazut Muntii Macinului si Cheile Dobrogei, am descoperit o biserica germana abandonata in mijlocul stepei, am vizitat pestera Sfintului Casian si inscriptiile in piatra din padure din zona, ne-am catarat, ne-am tirit pe brinci in adincurile pamintului in Pestera Lilieci, am vizitat un cimitir turcesc abandonat si, nu in ultimul rind, ne-am obisnuit cu atmosfera dobrogeana.


Prima zi
Ajunsi la Hirsova, Vali si Dani
ne-au lasat cu masina pe malul Dunarii de unde avea sa inceapa adevarata aventura a noastra: 5 zile si 80 km prin stepa. Nici unul ei dintre nu mai fusese pe acest traseu, dar aveam harti si suficiente cunostinte despre teren. Punctul de plecare este la sud de Hirsova, la mijlocul distantei dintre Hirsova si satul Ghindaresti pe malul fluviului. Foarte surprinsi, acolo, eu si cei doi Mihai descoperim foste recife de corali, astazi stinci ce se ridica peste 10 m de la suprafata apei. Jos, acolo, unde s-a format o mica plaja din mil este o adevarata jungla: multe salcii si izvoare sulfuroase din loc in loc si un miros greu de descris. Urcam cu greu abruptul si ne indreptam prin cimp catre o vale ce ne va scoate la Lacul Hazarlac. Pina in valea aceea insa ratacim citeva ore prin cimpuri cultivate, unde singurul moment de bucurie a fost pricinuit de o privighetoare, care nu putea zbura, pe care am gasit-o pe marginea drumului de pamint. Minunata pasare. Traversam drumul european E60 si
intr-un tirziu ajungem la valea cu pricina unde facem prima pauza. Este foarte cald si e important ca la fiecare oprire sa ne scoatem incaltarile, sosetele si sa relaxam talpile. Astfel, am evitat bataturile si basicile pe parcursul excursiei noastre. Dupa citeva ore, ajungem la lac, il ocolim si intram pe Valea Topologului. Aici gasim o fintina si ne umplem sticlele cu apa. Desi nu e un riu foarte mare, dobrogenii din nord il cunosc. Noi aveam sa ii urmam cursul pentru aproape doua zile. Valea sa este larga, cu stepe aride pe culmi, terase si pasuni verzi pe centru. Sint multe stine in lungul vaii. Trecem cu teama pe linga ele si ne punem cortul pe o terasa departe de ciini.
Ziua a doua
Plecam dimineata devreme sperind ca nu au iesit ciobanii cu oile inca si deci ciinii sint in stine. Din pacate, si ei sint matinali. Ajungem pe la ora sapte in satul Saraiu pe DN 22 A. E tipica atmosfera: oamenii merg sa cumpere piine de la magazinul din sat, in circiuma un satean sta la un pahar ca sa aiba spor la munca intreaga zi, toti ne privesc ca pe niste extraterestri si nu inteleg de ce caram "ranitele alea mari in spate". Nu caram alimente decit pentru o zi-doua, pentru a avea rucsacurile cit mai usoare. Oprim in fiecare sat sa ne aprovizionam. Dupa ce ne cumparam alimente si apa facem autostopul pentru 5 km pina in Stejarul, un sat uitat de lume care e abandonat treptat pe masura ce trece timpul. De aici, in continuare, pe marginea Topologului catre Valea Mahomencea sau Mamencea cum ii spun localnicii. Desi nu e mai lat decit un piriu de munte, Topologul a sapat adevarate chei. Astfel a trebuit sa ocolim zece km pentru a putea traversa pe malul celalalt. "E singurul loc de trecere", ne spune un cioban, un vad pentru oi. Ajungem in sfirsit in zona Mahomencea unde de pe un virf de deal, colturos, observam multe vai sapate adinc de piraie dobrogene (derele cum li se spune in aceste locuri). Desi totul este uscat in jur, aproape fiecare vale de aici din Podisul Casimcei are cite un izvor unde poti gasi apa de baut. In partea de sus a vaii, piriul a sapat in sisturi verzi, apoi sisturile fac loc unor meandre. Tot de aici se vad ramasitele satului Mahomencea din care nu a mai ramas decit cimitirul. E o imagine sinistra sa vezi acolo, in mijlocul pustiului, crucile vechi din metal ori din piatra. Nici urma de civilizatie in jur, nici macar o linie de inalta tensiune. Intram si noi pe o vale cu meandre si ne afundam printre peretii de loess, apoi printre pereti de sisturi verzi si punem cortul linga un mal abrupt in mijlocul naturii dobrogene. A doua noapte este linistita, adormim fara gindul la ciinii de la stina, doar fascinati de peisajul ce l-am zarit, de imaginea fostului sat.

Ziua a treia
Dimineata devreme exploram in susul vaii cheile. In capat, in acea dimineata cetoasa, descoperim o pasune si un cal alb priponit acolo, linga izvorul de unde curge apa ce a modelat acel peisaj. Avem cu totii impresia ca traim un basm. Calul parca e un inorog. Care erau sansele sa gasim acolo asa ceva? Nici urma de oameni in jur. Parasim si noi in liniste locul, fara sa il deranjam si ne indreptam catre satul Corugea. Gasim pe la prinz un sat sarac, dar mare, cu oameni primitori, care ne-au ajutat cu apa, mere proaspete si o ciorba foarte buna de pasare. De asemenea, la magazinul din sat, ne completam rezerva de alimente. Bine dispusi, ne indreptam catre Coltanii Mari, un loc foarte putin cunoscut. E o zona asemanatoare cheilor Dobrogei, dar aici apa Casimcei trece prin sisturi. Aceste roci verzi rosiatice sint cele mai vechi structuri geologice la zi, de la noi din tara. Adica sint cele mai vechi roci, aflate la suprafata, de la noi din tara. Coltanii sint la citiva km in aval de satul Casimcea. De acolo urmam apa Casimcei in amonte pina dincolo de Razboieni, aproape de izvoarele-i cele tulburi. Legenda spune ca in izvoarele cu apa limpede s-a inecat un tinar crai si de durere tatal a ordonat sa fie astupate cu lina de oi. Insa, Casimcea si-a croit drum si a iesit iarasi la lumina, dar tulbure de la lina de oaie. De atunci, apa aceasta este mereu tulbure. Punem cortul pentru a treia noapte intr-o rariste de stejar prin care curge si apa tulbure in meandre largi. Din loc in loc, este cite o stinca pe pasune parca presarata de un urias in timpuri primordiale. Tot aici gasim si un izvor cu apa limpede aproape de corturi: avem tot confortul.

Ziua a patra
In penultima zi pornim prin padurea rara catre est-sud-est. Cautam un lac aflat pe un platou din zona. Platoul arata ca o veritabila savana, din loc in loc sint arbusti teposi de paducel sau maces, ierburi inalte de colilie, si un soare naucitor. In departare sint citeva turme de oi si cirezi de vite. Lacul il gasim, dar, din pacate, este secat, animalele s-au strins totusi aici, sperind parca sa gaseasca un ultim strop. Locul parca e rupt din documentarele despre Africa: agitatia animalelor in caldura insuportabila, ierburile inalte, crapaturile de pe suprafata fostei oaze, parca lipseste o felina mare, un leu sau ghepard. Abandonam oaza si mergem catre est, catre satul Neatirnarea. Urmeaza labirintul de pe Valea Hamangia, unul dintre cele mai frumoase locuri din Dobrogea. Riul serpuieste prin padurea inabusita de curpen de padure, o specie de liana autohtona. Intilnim citeva turme de oi si capre si mai apoi gradini de zarzavaturi ale satenilor din Beidaud, sat aflat la kilometri buni departare. Silvostepa de aici, cetatea getica din zona din care abia se mai disting zidurile, peisajul, izvorul cu apa rece si limpede din vale ne fac sa declaram locul ca fiind cel mai frumos din expeditia noastra. Poate cea mai intinsa zona cu stepa si silvostepa intilnita de noi pina acum se intinde in fata pe un platou ce nu a facut loc pina in prezent nici unui cimp arabil sau stilp de electricitate. Adormim imbatati de imaginea Caii lactee pe cer care se intinde dintr-un orizont in altul si ne gindim la ultima zi cu bucurie ca sintem aproape de telul nostru si, totodata, cu tristete ca se va termina totul.

Ziua a cincea
Ultima zi nu este foarte spectaculoasa pentru ca alegem varianta scurta peste cimpuri arabile. Parasim zona salbatica, ajungem in satul Beidaud si peste deal, printre cimpuri arabile, dupa citiva kilometri ajungem in Baia, o comuna mare aflata pe drumul european E87, pe malul Lacului Ceamurlia. Facem citeva poze si urcam in microbuzul de Tulcea murdari si obositi, dar bucurosi ca am realizat cu bine ce ne-am propus. Mai mult ca sigur, la toamna vom reedita experienta, poate alt traseu cu siguranta tot in Dobrogea, poate va fi nord sud atunci vom vedea.

Text & foto: Andrei Pirciog
InfoUtil
Cai de acces
Rutier
Orasul Hirsova este strabatut de DN 2A, E60. De la Hirsova porneste catre judetul Tulcea DN 22A, iar de comunele limitrofe este legat prin drumuri judetene, toate asfaltate.
Aerian
Se zboara cu avionul pina
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona