Acolo unde se nasc trovantii
Articol









Pe teritoriul tarii se gasesc multe minunatii care ar trebui sa atraga turistii, dar, din pacate, nu sint puse in valoare. Aceste forme naturale extraordinare sint niste obiective turistice care nu ar trebui evitate, fiind unice ca forma in lume. Daca veti cauta unde se afla aceste forme bizare, veti gasi o singura precizare: la Costesti de Vilcea. Acolo ne laudam cu muzeul trovantilor, pe care, in lipsa de alte cunostinte, ii amestecam cu minerii si bataliile lui Cozma.

Noi am gasit aceste sculpturi naturale si in alte locuri din tara, nementionate nicaieri. Oamenii locurilor le zic "dorobanti", "balatruci" sau "pietrele mergatoare", pentru ca, uneori, acesti colosi o iau din loc si pornesc usor la drum, impinsi sau atrasi de o forta nestiuta. Echipa noastra a vizitat Valea Cimpinitei, in dreptul localitatii Cornu, unde ghidul si gazda noastra, dl doctor Niculescu, ne-a condus la locul unde apa scoate la suprafata adevarate opere de arta, de la sfere de diverse marimi pina la forme impletite, inmugurite, unele sparte in fragmente mai mari sau mai mici, ca dupa un cataclism.

Ouale de Feleac
Legenda care urmeaza a fost culeasa de Cristi Pompei si Gheorghe Cohal din zona Clujului, dintr-un loc in care se gasesc asemenea forme bizare de piatra. "Se spune ca demult, pe vremea cind oamenii vietuiau in pace impreuna cu balaurii si zmeii, intr-un loc ce semana cu paradisul, traia Felec sau Feleac, un balaur cu sapte capete. El locuia intr-o pestera, nu supara pe nimeni, ba chiar ajuta oamenii. Recunoscatori, acestia il hraneau si, o data pe an, veneau sa-i asculte povestile, iar in momente grele regele si capeteniile de osti veneau sa-i ceara sfatul. Feleac avea insa si el o mare suparare, nu putea sa aiba urmasi. Intr-o zi a auzit un sunet de clopotei ce parea venit de la ingeri. Curios, a iesit, dar nu a vazut pe nimeni. Povestea s-a repetat mai multe zile, asa ca
s-a hotarit sa stea la pinda.

In cautarea oualor de balaur
Intr-o dupa-amiaza a vazut ca linga copacul din dreptul intrarii statea o caprioara neasemuit de frumoasa. Avea la git sapte clopotei de cristal care, la fiecare miscare, scoteau acele sunete minunate. Feleac a luat-o si a dus-o in pestera lui.
Intr-o seara, intorcindu-se de la o batalie unde participase alaturi de oameni, caprioara i-a spus: Felec, Felec, tu ii ajuti pe oameni, dar nu stii ce te asteapta. Ei vor sa te omoare si sa ia bogatiile pe care le pazesti. In curind, marea ta dorinta, de a avea urmasi, se va implini, dar nu te vei bucura de ea. Da-mi drumul si te voi ajuta. Balaurul i-a dat drumul caprioarei, iar seara a vazut o lumina in fundul pesterii. Ajuns acolo a gasit mai multe oua de balaur. Bucuros, a iesit din pestera si a strigat caprioara. Aceasta a venit si i-a spus: Ia repede ouale si ingroapa-le, deoarece miine vor veni oamenii si le vor sparge in cautarea comorilor tale, iar tu pleaca urmind aceasta vale si la capatul ei iti vei gasi linistea. Feleac a ascuns ouale cu gindul reintoarcerii si a plecat incotro ii spusese caprioara, dar pe drum a fost prins de oameni si legat in lanturi. La scurta vreme a murit de inima rea.
Oamenii au cautat in pestera comorile, dar nu au gasit nimic. Au sapat si pe dealurile din jur, dar nu au gasit decit niste pietre ciudate, care seamanau cu niste balauri ce ies din ou. Ei le-au numit oua de Feleac, dupa numele balaurului. Locul unde acesta a stat se numeste Dealul Feleacului, iar cel unde a fost prins se numeste si astazi Valea Caprioarelor. Bietii cautatori nu au stiut insa ca singura comoara a lui Felec a fost sinceritatea, prietenia si dragostea".

Ipoteze indraznete
Unii pasionati ai subiectului au cautat dezlegarea acestei enigme in miturile si legendele diferitelor popoare. Biblia crestin-ortodoxa spune ca "Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarina pamintului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu" (Genesa 2, 7). Scrierile sumeriene, vechi de 6.000 de ani, vorbesc despre primele experimente efectuate, din ordinul zeului Anu, pentru crearea omului-sclav, care sa munceasca la extragerea aurului Terrei, de care zeii aveau mare nevoie. O legenda chinezeasca spune ca doi frati, zeita Nii Wa si zeul Fu Xi, i-au facut pe oameni din aceeasi materie prima, lutul. Cu 3000 de ani inainte de Hristos, akkadienii sustineau si ei ca omul a fost facut de zeii veniti din ceruri. In fine, legende stravechi precolumbiene vorbesc de faptul ca, la inceputurile lumii, aceleasi misterioase fiinte, zeii, au facut mai multe tipuri de oameni, dintre care nu au lipsit cele de lut, lemn si/sau piatra. Dovedindu-se necorespunzatoare scopurilor lor, aceste exemplare au fost distruse, iar programele abandonate.
Urmele lor, gasite in diverse locuri pe glob, continua sa ridice si azi nenumarate semne de intrebare. Sa fie oare trovantii relicve ale acestor incercari sau chiar urmari ale unor astfel de experimente la care programele initiale, abandonate de zei, au continuat sa se deruleze de la sine, fara sa ajunga insa la finalitate, din cauza lipsei acelui "soft" care le-ar fi insuflat viata? Intrebarea poate parea una deplasata, dar, de curind, cercetatorii americani de la Universitatea California Davis au gasit o bacterie - Bacillus pasteurii - care in urma propriului metabolism produce calcit (carbonat de calciu). Acesta leaga intre ele particulele de nisip, lipindu-le si transformindu-le in gresie. Procesul se produce in prezenta oxigenului si a substantelor nutritive. Se prefigureaza ca aceasta descoperire sa fie folosita la consolidarea terenurilor nisipoase si a cladirilor pentru prevenirea distrugerilor provocate de cutremure.

"Maternitatea" de trovanti
In august 2006, am iesit cu masinile din drumul asfaltat si ne-am indreptat catre un punct pe harta, satul Casolt, comuna Rosia, judetul Sibiu. Atestata inca din 1302, localitatii i s-a zis Hermeny, Kastenholz sau Kastnhults, dupa cum au fost stapinii locului. Am coborit doar citeva sute de metri, pe o ulita abrupta si ne-am oprit, uimiti, la poarta unei case. Aliniati frumos, dati cu var, mai multi trovanti de diferite marimi strajuiau intrarea. Trebuie sa va mai spunem ca multi dintre oamenii cu care am vorbit nu au vazut trovanti decit in poze, altii i-au vazut pe la portile caselor sau, ca la Costesti, rasturnati prin vai si ripe. Putini insa au vazut locul unde se formeaza acestia si cum ies ei din pamint. Enigma formarii lor inca persista si probabil va persista intotdeauna.

Text: Ionel Grama si Cristian Pompei
Foto: Gheorghe Cohal
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona