Cozia, muntele de legenda
Articol











Izolat de culoarul depresionar al Tarii Lovistei, strajuit in partea de sud de crestele inalte ale muntiilor Fagaras, masivul Cozia se inalta, desi cu inaltimi modeste, de 1.300-1.500 m, deasupra regiunilor joase care il inconjoara. In acest cadru, masivul seamana cu un bastion izolat, ale carui abrupturi marginale si creste centrale atrag atentia de la mari departari. Reprezinta o frumusete naturala cunoscuta si apreciata inca din vechi timpuri, inconjurata din trei parti de culoare depresionare joase, un loc al reculegerii si al deplinatatii naturale.

Masivul Cozia este situat in partea central-sudica a Carpatilor Meridionali fiind marginit la nord de Tara Lovistei. Este una dintre cele mai intinse depresiuni intramontane din Carpatii Meridionali. Spre nord-est, micul defileu de la Pripoare al piriului Baiasu separa masivul Cozia de culmea Poiana Spinului. De aici, prin Poiana Lunga-Clabucetu-Fata Sf. Ilie-Grohotisu, se ajunge in creasta centrala a Fagarasului, in apropierea lacului Avrig. In vest, intre Lotru si Calimanesti, defileul Oltului la Cozia separa acest masiv de culmile muntilor Capatinii. Aici marginea muntelui e atit de fragmentata, incit versantii abrupti cad direct in apele lacului de acumulare de la Turnu, iar calea ferata a trebuit sa strapunga un sir de tunele in culmile prapastioase ale Coziei. Spre sud si sud-est masivul Cozia este despartit de dealurile subcarpatice de catre depresiunea Jiblea-Calimanesti.
Masivul Cozia se incadreaza in muntii cu altitudine mijlocie din tara noastra, inaltimile de peste 1.000 m ocupind doar circa 20% din suprafata sa. Altitudinile cele mai mari se gasesc in partea centrala, acolo unde virfurile din cele doua culmi principale, care se intilnesc perpendicular in Vf. Cozia (Ciuha Mare).

Chipurile de piatra

Cozia este un masiv invaluit de legende si mister, unele datind chiar din vremea cuceririi de catre romani a vechiului teritoriu dac. Acesta cuprinde o diversitate de microforme de relief pe care le putem admira pe oricare din traseul ales pentru a patrunde in arealul ei. In aceaste locuri, timpul a modelat roca muntelui dind nastere unei multimi de forme din piatra, pe cit de dese pe atit de interesante. Sa amintim doar unele reprezentative: Sfinxul Coziei, Ciobanasul, Haiducul, Inteleptul, Dacul, Baba Coziei, Mos Gerila, Ursoaica si puiul etc. De asemenea, "Chipuri de piatra", numite de catre localnici "bulz", apar ca stinci izolate, cu dimensiuni variabile, de la citiva metri la citeva zeci de metri. In aceste zone, denumirea de bulz este data oricarei stinci izolate si lipsite de vegetatie. Despre aceste forme se spune ca ar fi opera activitatilor omenesti din neolitic sau a geto-dacilor.
Uneori dimensiunile lor depasesc 13 m si pot avea aspectul unor grote asa cum este Pestera din Cale, ajungindu-se aici pe drumul spre Manastirea Stinisoara, Grota Haiducului din Coltii lui Damaschin sau Grota Ursilor de sub Virful Ciobanu. Reprezentative pentru Cozia mai sint cheile si cascadele, rezultate in urma actiunii de veacuri a piraielor ce-si afla obirsia in centrul masivului. Este demna de admirat cascada Gardului de pe valea Gardului, cu inaltimi de circa 20 m, situata la 20 de minute de mers, pe traseul marcat cu punct galben, de manastirea Stinisoara. Apele sale si le aduna din Marele Amfiteatru. De aici poteca mai continua cu marcaje din cind in cind spre Coltii Foarfecii si Cabana Cozia. Pe linga aceasta, cascada "De sub incuietori", creata pe mai multe trepte, pe piriul Bulzului si cascada Patestiului de pe piriul Patesti, sint niste obiective ce merita vizitate. Printre cele mai frumoase chei se pot vizita: Cheile Bulzului, Cheile Ciuhei Mari si Cheile Rosiei.

Muntele de legenda

Datorita multitudinii acestor forme de relief, unii geografi presupun ca Muntele Cozia nu este altul decit stravechiul "Kogeonon" al geto-dacilor. Denumirea masivului pare sa sugereze acest nume amintit chiar de Herodot. Ca un vesmint scump, padurile imbraca aproape tot acest tarim, ajungind sa puna stapinire pe intreaga zona, incepind de linga firul vailor sau marginea localitatilor, pina in culmile cele mai inalte ale muntilor. Suprafata acoperita cu paduri este de peste 95%. Aceasta a transformat intreaga zona intr-un adapost sigur pentru localnici in vremurile tulburi. Prin paduri si pe crestele muntilor sint trasee turistice, care aleg cu grija locurile accesibile spre inaltimile Coziei sau Naratului, oferind celor dornici sa-si petreaca timpul liber in acest fel o multime de privelisti minunate. Calatorii gasesc posibilitatea intilnirii unora dintre cele mai sacre locasuri ale ortodoxiei romanesti in locuri ca: Minastirea Cozia, Minastirea Turnu, Minastirea Stinisoara, Schitul Cornet, Schitul din Ostrovul Calimanestiului etc. Dispunerea in zigzag a culmilor muntoase care coboara inspre Olt atit din partea stinga, cit si din dreapta lui nu permit patrunderea in aceasta zona a curentilor reci veniti dinspre muntii inalti ai Fagarasului, in timp ce prezenta curentilor mediteraneeni in partea sudica influenteaza formarea unui microclimat mai cald, de adapost. Astfel, flora locala se compune din asocieri si combinatii de plante de la cele alpine sau subalpine, pina la cele de stepa. Multe dintre acestea nu sint specifice doar Carpatilor, ci si regiunilor caucaziene, balcanice, mediteraneene, central sau nord-europene. Legate de aceste plante specifice s-au format legende si povestiri care circula pina in ziua de azi, oferind o bogatie spirituala acestor locuri.
Numele lor popular aminteste de legenda unui voinic. Povestea spune ca in timp ce era ranit, acesta si-a gasit adapost in muntii Cozia. Ostasii veniti in cautarea lui s-au ghidat dupa urmele singelui lasate pe iarba, ajungindu-l intr-un final. Floarea de culoare rosie simbolizeaza astfel speranta.
Aceasta zona este o arie naturala protejata, de interes national si international, incadrata de Uniunea Mondiala pentru Conservarea Naturii din cadrul ONU in categoria a doua (parc national). Parcul cuprinde tinutul muntos Cozia- Naratu- Doabra, din judetul Vilcea si a fost declarat parc national in anul 1990. Scopul pentru care a fost infiintat acest parc, pe suprafata de 17.100 ha, este conservarea diversitatii biologice, a formatiunilor geologice si geomorfologice, a peisajului, precum si pentru educatie si recreere. De aceea orice forma de turism s-ar practica, trebuie sa fie responsabila. Mai ales turismul montan trebuie sa fie unul ecologic, controlat, cu respectarea valorilor naturale de exceptie ale acestui parc national.

Text si foto: Ariana Vassopol, Pavel Prundurel
InfoUtil
Acces
l Cai ferate: majoritatea folosesc calea-ferata Piatra Olt-Podu Olt-linia 201; in acest sens, se recomanda urmatoarele puncte: Calimanesti, unde, din spatele garii exista autobuze care ajung la Jiblea, Caciulata, Cozia, Pausa; statia Turnu; s
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona