Misteriosul Bagan
Articol










Exista o tara unde oamenii zimbesc, dar ochii lor ramin tristi, unde sint terenuri bogate si fertile, dar locuitorii abia supravietuiesc de pe o zi pe alta si unde mii de sanctuare maiestuoase asteapta inca sa fie redescoperite de turisti exista o tara unde nu vine aproape nimeni, desi atractii ar fi destule Aceasta tara ascunde o minune a planetei: Bagan, teritoriul celor doua mii de temple!

De decenii, fosta Birmanie a fost "stearsa" de pe harta. Rebotezata Myanmar, patria aurului, cum i se spunea in Evul Mediu, e un teritoriu inchis, cvasiinaccesibil. Regimul dictatorial a condamnat la izolare si saracie unul dintre cele mai mari si mai bogate state din Asia. Ca sa obtin viza turistica pentru Myanmar, am asteptat o luna. Autoritatile birmaneze nu agreeaza jurnalistii straini, asa ca am declarat ca sint contabil. O gluma autohtona spune ca un birman cu o infectie la o masea a traversat marea ca sa mearga la dentist. Stomatologul l-a intrebat: nu aveti cabinete acolo? Ba da, dar nu avem voie sa deschidem gura

Pentru a ajunge la Bagan, am schimbat patru avioane - cea mai lunga si mai obositoare calatorie pe care am facut-o vreodata. Am zburat pe ruta Paris - Bang Kok - Rangoon - Bagan. Dupa ultima ora de zbor, zdruncinat, am coborit din avionul ATR 1957 (o piesa de muzeu, care inca mai functiona) in unul dintre cele mai spectaculoase orase medievale ale lumii. Baganul se bucura de o pozitie remarcabila, fiind amplasat intr-un cadru geografic de exceptie, pe malul fluviului Irrawaddy. Exista putine informatii despre Bagan, asa ca atunci cind ti se deschide in fata ochilor o cimpie nesfirsita pe care stralucesc mii de cupole si turnuri, de nu stii daca nu cumva daca ai facut o calatorie in timp si ai aterizat in urma cu o mie de ani.
Birmanii spun ca 55 de regi au guvernat acest tinut, timp de peste un mileniu si povestesc despre legendarul Thamoudarit, cel care ar fi fondat orasul in primul secol al erei noastre. Istoricii afirma, insa, ca Baganul a aparut in anul 849 si ca este opera regelui Pynbya, cel care a transferat aici capitala. Doua secole mai tirziu orasul a atins perioada de maxima inflorire. Secolul de aur al acestei citadele a inceput odata cu venirea la tron a regelui Anorata (1044 -1077), cind Baganul devine capitala primului regat birman. Regele introduce sisteme de irigatii si trasforma zona intr-o cimpie fertila pentru culturile de orez. Tot el impune budismul ca religie de stat in Birmania si scrierea pali, adoptata de poporul birman care nu avea un alfabet la acea vreme.
Perioada de maxima stralucire este atinsa sub domnia lui Kyanziyyha (1084-1113), considerat de localnici drept cel mai mare rege al tuturor timpurilor. El cucereste nenumarate teritorii si extinde Baganul care dobindeste astfel acces la mare. Legenda spune ca in acea vreme, Baganul era renumit ca fiind orasul cu patru milioane de temple. Cercetatorii afirma insa ca numarul acestora nu depasea 5000, ceea ce, raportat la cei 500.000 de credinciosi, insemna oricum enorm. Cele mai multe erau construite din caramida, dar exista si citeva ridicate in piatra. Influenta indiana este de necontestat in arhitectura cladirilor, dar dincolo de aceasta, birmanii s-au dovedit a fi maestri cu o inspiratie inepuizabila, inventind chiar stiluri unice in lume.

Povestea Baganului
Suprematia Baganului se pastreaza pina in anul 1286. Nu atit atacurile mongolilor si ale celorlalti migratori au distrus aceste edificii marete, cit cele doua cutremure din anii 1975 si 1980. In prezent numarul templelor s-a injumatatit, cele mai multe fiind refacute cu sprijin international. Dar situl ramine unul exceptional. Pe cei 40 de kilometri patrati cit reprezinta suprafata Baganului, se afla o adevarata padure de temple, pagode, minastiri, relicvarii si altare care se intind pina la linia orizontului. Este de neimaginat cum toate acestea au putut fi ridicate in mai putin de trei sute de ani.
O zicala locala spune ca degeaba ai venit in Myanmar, daca nu ai vizitat Baganul si degeaba ai ajuns in Bagan, daca nu ai vizitat Ananda. Inaltat de marele rege Kyanzitta in 1091, acest sanctuar venerat in intreaga tara se afla chiar la intrarea in oras. Ananda a fost unul dintre cei mai fideli discipoli ai lui Buddha. Templul care ii poarta numele si care s-a numit initial "infinita intelepciune a lui Buddha" este cel mai impozant dintre cele 2.000 de sanctuare budiste din aceasta regiune.
O data pe an, in anotimpul rece, pe parcursul a aproape trei saptamini si culminind cu prima seara cu luna plina, la templul Ananda are loc o festivitate care atrage nenumarati credinciosi. In ciuda saraciei si a dificultatilor, oamenii din toata tara vin de la sute de kilometri la aceasta sarbatoare, unii pe jos, traversind Irrawaddy, altii cu carutele. Ei ramin citeva zile in jurul templului, asteptind binecuvintarea calugarilor budisti si oferindu-le acestora boluri cu orez. Locul, de obicei pustiu, se transforma intr-o mare si pitoreasca aglomeratie. Apar comerciantii locali, care vind de toate pentru toti, de la stofe si pina la tigari facute din foi de porumb, ghicitorii, barbierii, cersetorii Timp de trei zile, templul devine o adevarata citadela medievala care reinvie atmosfera primului mileniu. In ciuda agitatiei din afara portilor, in interior, calugarii asteapta cu serenitate momentul binecuvintarii. Am asistat la pregatirile pentru acest eveniment, am gustat si eu din orezul preparat in fata templului si am cumparat o mica statueta din bazarul care inflorise in jur. Momentul cel mai emotionant il reprezinta defilarea calugarilor budisti.
Templul Anada are o structura patrata cu latura de 60 de m, iar in centru se afla un cub de caramida cu latura de 27 de m. In nisele amplasate in cele patru colturi, pe niste piedestaluri uriase, troneaza patru statui ale lui Buddha, si ele de dimensiuni impresionante, de peste 10 m. Terasa templului este ornata cu placi emailate care prezinta, ca si in celelalte temple, vietile anterioare lui Buddha, precum si victoria acestuia asupra diavolului ispititor, Mara.
Shweizigon este unul dintre cele mai importante locasuri de cult din Myanmar - un centru de pelerinaj atit pentru adeptii culturii animiste arhaice, cit mai ales pentru cei ai religiei budiste. Templul este celebru pentru ca aici se gasesc citeva fire de par si oase ale lui Buddha. Arhitectural, Shweizigon este considerat ca fiind realizat in stil pur birman: cele trei terase si domul in egala masura masiv si delicat au servit ca model pentru multe alte edificii religioase. Intre terase se afla 547 de placi emailate pe care este gravata viata lui Buddha.
Regele Anorata a inceput lucrarile in anul 1060, an care marcheaza controlul sau asupra intregii Birmanii. Succesorul sau, Kyanzitta, le-a desavirsit 30 de ani mai tirziu. Legenda spune ca locul pe care urma sa fie amplasat sanctuarul a fost ales de un elefant alb, care purta un os apartinindu-i lui Buddha. Cind a ajuns pe amplasamentul actualului templu, animalul considerat sfint a ingenuncheat si a refuzat sa se mai ridice. Intreaga constructie este acoperita cu 30.000 de placute de cupru care au fost aurite de mai multe ori in ultimele decenii. Birmanii afirma ca budismul practicat in Myanmar (curentul Theravada) este unul pur. Paradoxal, la Shweizigon reprezentarile lui Buddha sint rare. Situate in cele patru puncte cardinale, numai patru statui in bronz, de peste patru metri inaltime, infatisindu-l pe Iluminat, ocrotesc templul.

Infatisarea spiritelor calauzitoare
Cultul arhaic, animist, este reprezentat, la rindul lui, prin 37 de statui, reprezentind spirite calauzitoare pe care birmanii le numesc "nat". Acestea pazesc si inconjoara templul. In fiecare an sculpturilor li se schimba vestimentatia.
In partea estica, sapata in piatra, se afla o cavitate circulara umpluta cu apa in care se oglindeste virful constructiei, pe care suveranii puteau sa-l admire, fara sa-si lase capul pe spate. Riscul de a-si pierde coroana, era astfel inlaturat.
Dhamayangy a fost ridicat de regele Naratu, care a domnit intre 1167 si 1170. In timpul lucrarilor, suveranul a fost omorit de indieni, asa ca templul nu a mai fost niciodata terminat. Legenda spune ca Naratu a ridicat templul pentru a-si ispasi pacatele. El isi ucisese tatal, sufocindu-l cu o perna, pentru a obtine mai repede succesiunea la tron. Se mai spune ca acelasi rege nu ezita nici un moment sa omoare un mester care ar fi gresit cu un milimetru amplasarea caramizilor in zidul palatului. Poate de aceea edificiul a iesit atit de corect, dar nu a fost desavirsit niciodata.
Mahabodhi este o replica la scara mai mica dupa faimosul templu indian Bodhi, unde Buddha a atins iluminarea. Templul a fost ridicat de regele Nantaungmya, cel care a domnit intre 1210 si 1234. Este singurul templu de inspiratie indiana din Birmania. Acelasi rege a mai inaltat un alt templu, Htilominlo, unul dintre cele mai mari temple din Bagan. Legenda spune ca Hti-li-min-lo insemna "cel ce a devenit rege gratie umbrelei". Tatal lui Nantaungmya l-a ales drept succesor la tron dintre cinci frati, printr-un procedeu original. El a tinut in mina o umbrela si a urmarit directia in care se inclina aceasta. Cel indicat de umbrela a devenit rege.
Cel mai vechi templu din Bagan, Bupaya, suscita numeroase discutii in privinta aparitiei lui. Birmanii spun ca a fost construit in secolul al treilea, iar specialistii occidentali il plaseaza cu patru sute de ani mai tirziu. In timpul cutremurului din 1975, cupola s-a desprins si a cazut in apa. De curind, insa, templul a fost refacut.
Fluviul Irrawaddy este aproape secat si in anumite zone se poate traversa cu piciorul. Ma plimb prin albia secata a riului si fascinata de maretia templelor, abia evit in ultimul moment un scorpion. Nimic mai diferit decit cele doua maluri ale apei. Unul de o stralucire fara seaman ma transporta in trecutul glorios al Baganului. Celalalt, unde se afla citeva asezari de pescari, ma readuce in prezentul sordid. Oamenii traiesc intr-o mizerie halucinanta. Myanmar face parte dintre cele mai sarace tari din lume.

Tara pietrelor pretioase
Mai mult de o treime din populatie supravietuieste cu mai putin de o jumatate de dolar pe zi - paradoxal, pentru ca tara este, de fapt, foarte bogata.
Birmania este cel mai mare exportator de tek din lume si una dintre sursele cele mai importante de pietre pretioase, in special jad, perle, rubine si safire. Solul este deosebit de fertil si in plus exista importante resurse de petrol si gaze.
Remarc vestimentatia barbatilor. Aproape toti poarta niste fuste lungi, in picatele, numite longyin si sint incaltati cu slapi. Poate si pentru ca accesul in toate templele budiste este permis doar in picioarele goale.
Exista si un machiaj traditional, pe care il folosesc in special femeile. Cele mai multe dintre ele au fata pictata cu o substanta alba numita tanaka care se obtine din coaja de copac.
Oamenii sint ospitalieri, se lasa fotografiati si unii ma poftesc la masa in casele lor.

Bucataria locala
Bucataria locala este foarte gustoasa, un amestec intre cea thailandeza si cea indiana, doar ca mincarea este mai putin condimentata, ceea ce o face mult mai apropiata de gustul european. Cel mai mult mi-au placut supele de pui fiert in nuca de cocos si pestele dulce-acrisor. Orezul e nelipsit de pe mesele birmanilor. Produsele cumparate din piete sau de la vinzatorii stradali sint extraordinar de ieftine, dar si precaritatea conditiilor de igiena este la fel de extraordinara. Ca in toate tarile din Asia de Sud-Est si aici este un paradis al fructelor. Dulceata acestora doboara orice record, lucru nu prea apreciat de localnici. Eu una am ramas uimita cind am vazut cum maninca birmanii mango, dupa gustul meu cel mai delicios fruct de pe Terra. Ei prefera sa-l consume cit este inca verde si sa adauge chilli si sare, dar la Roma te comporti precum romanii si asa am facut si eu. M-am straduit sa inghit miezul verde pe care turnasem din plin condimente usturatoare o experienta gastrica pe care nu am uitat-o usor. Aici se incheie prima parte a calatoriei in Bagan. In numarul viitor vom explora impreuna alte tinuturi uitate ale acestei tari incredibile.

Text si foto: Dana Ceusescu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona