Intilnire cu istoria: castelul Vincennes
Articol











Daca Marea Britanie, Germania sau Rusia ar avea la portile capitalei lor un ansamblu monumental martor al istoriei lor, de la nasterea statului si pina in prezent, ar ezita ele sa-l restaureze printr-un urias proiect?" Asa se intreba, in urma cu 20 de ani, Jean Leclat, fost ministru francez al culturii.

Franta nu-si putea permite sa lase in paragina un monument de o asemenea importanta. Statul a aprobat proiectul de restaurare, care a inceput in 1990, si a cheltuit pentru acesta 43 de milioane de euro. Da, da, ati citit bine, nimic nu e prea mult pentru a recupera tezaurul istoric al unei natiuni care se respecta. In aceasta vara, dupa aproape doua decenii de minutioase lucrari de restaurare, castelul Vincennes se redeschide publicului. Vedeta acestui eveniment o reprezinta turnul castelului, inalt de 50 de metri, care poate fi acum vizitat. Donjonul de la Vincennes e cel mai inalt din Europa si unicul de acest gen din zona pariziana.
Situat in imediata apropiere a Parisului, castelul se bucura de toate atuurile unei pozitii de invidiat. Padurea nesfirsita, parcul si lacurile din apropiere transforma domeniul Vincennes intr-o incintare. Eu am ajuns aici intr-o duminica insorita cind, spre surprinderea mea, in jurul castelului, defilau nenumarate masini de epoca.
Palatul s-a "nascut" in secolul al XII-lea, inaintea Luvrului si este unul dintre rarele edificii din Europa care dainuie din Evul Mediu si pina in zilele noastre. Monumentul are o semnificatie capitala pentru francezi, de fapt specialistii spun ca Luvrul si Vincennes sint cele mai importante castele din istoria Frantei, cu sublinierea ca Vincennes e ceva mai longeviv. In acelasi timp, cladirea este si un splendid monument de arta, unicat prin eclectismul stilurilor, fiind, totodata, si unul dintre cele mai mari si mai bine conservate castele fortificate din Europa. Decorul opulent vorbeste despre o monarhie in triumf, care avea la Vinceness o resedinta somptuoasa. Artisti celebri au lucrat in decursul veacurilor la palat pentru a-i oferi stralucirea necesara. Andr Le Notre, cel mai mare peisagist al Frantei, a conceput parcul castelului, pictorul Charles le Brun a pictat pavilioanele regale, iar arhitectul Louis le Veau a transformat o fortareata medievala intr-un palat gratios.
Am petrecut o zi intreaga pe domeniul Vincennes, fara sa-mi dau seama cum a zburat timpul. M-am plimbat printre zidurile vechi de aproape un mileniu, am fotografiat statuile si turnul-inchisoare si am intrat in catedrala palatului admirind vitraliile autentice; apoi am mers pe malul lacului si am hranit lebedele cochete care isi invatau puisorii sa faca scufundari. Un picnic in padurea Vincennes era solutia ideala pentru a sfirsi o zi inspirata.
Autoritatile locale au decretat 2007 ca fiind anul castelului si au lansat cu acest prilej o serie de manifestari. Si pentru a iesi din tiparele clasice, primaria nu a pregatit seminarii si intruniri la virf, ci altfel de "intilniri": concursuri intre echipe cu tema "Vinatorii de comori", trasee- surpriza in interiorul castelului, seri de sunet si lumina, chiar si un festival de film dedicat castelului. Nimic nu lipseste pentru a transforma actiunea intr-un succes si pentru a atrage cit mai multi vizitatori.
Daca mergeti anul acesta la Paris, daruiti Vincennes-ului macar o jumatate de zi din timpul dvs. Si daca tot ati ajuns aici, de ce sa nu vizitati si parcul floral, gradina tropicala sau gradina zoologica - una dintre cele mai mari si mai impresionante din Franta? Nu veti regreta nici o secunda petrecuta aici!

Repere istorice
Domeniul a apartinut regilor merovingieni, care l-au cedat minastirilor din zona pentru exploatarea lemnului. Primele informatii scrise despre Vincennes apar inca din 1037, cind regele Henric Intii a acordat dreptul de folosinta abatiei Sain-Maur de Fosss.
In 1178, regele Ludovic al VII-lea a semnat un act care arata ca aici existau o resedinta regala, un pavilion de vinatoare si un conac. Ulterior, conacul a fost marit si transformat in castel.
In 1250, in hrisoavele vremii, este pomenit "palatul Vincennes". Doua decenii mai tirziu, in timpul lui Philip al III-lea s-au realizat primele lucrari de canalizare si alimentare cu apa. Lungimea enorma a sistemului hidraulic care depasea citiva kilometri arata importanta sitului din acea vreme.
Intre 1347 si 1349 se construiesc pivnitele castelului si se fac primele reparatii. In sfirsit, in 1364, in timpul domniei lui Philip de Valois, incepe construirea donjonului. Baza acestuia este de forma rectangulara, cu latura de 16 m, iar grosimea zidurilor donjonului este de aproape patru metri.
In 1369 a fost instalat si un ceas dotat cu un clopot urias, unul dintre putinele de acest fel care mai exista in Franta. Initial intrarea in incinta donjonului se facea prin doua porti. Cea de vest, mai ingusta si foarte simpla, era intrarea secundara. Poarta de est a castelului reprezenta intrarea principala.
Incinta palatului era o adevarata asezare urbana medievala, cu un perimetru de peste 4.000 de metri. Noua turnuri inalte de 40 de metri strajuiau cetatea. Aceasta era inconjurata de un canal de apa cu latimea de 27 de m, care a existat pina la sfirsitul secolului al XVII-lea. In 1393, exact inainte de moartea lui Carol al V-lea, au inceput lucrarile la Sfinta Capela, care a fost terminata abia un secol si jumatate mai tirziu. In 1420, Henric al V-lea a fost gasit mort in donjonul castelului. In 1552, in timpul domniei lui Henric al II-lea, se inaugureaza Sfinta Capela de la Vincennes. Sfinta Capela a castelului a adapostit bucati din coroana de spini a Mintuitorului, pina cind acestea au fost mutate la Sfinta Capela din Paris, dar un fragment se mai gaseste inca aici, la Vincennes.
In 1610, dupa asasinarea lui Henric al IV-lea, castelul Vincennes a devenit adapostul ales de Maria de Medici pentru fiul ei, Ludovic al XIII-lea. In 1650, printul de Conde, mostenitorul lui Henric al II-lea, a fost inchis in donjon, unde a ramas prizonier timp de trei ani.
Un secol mai tirziu, in 1749, si marele scriitor francez Diderot este incarcerat citeva luni in acelasi turn, din cauza pozitiilor sale filosofice materialiste.
Donjonul devenise deja o temnita consacrata a curtii regale.
In secolul al XVIII-lea, mai precis in 1762, stralucirea castelului se stinge. Regele si curtea parasesc castelul si se muta la Versailles. Batrinul palat devine, rind pe rind, scoala militara si fabrica de portelan dar inchisoarea se pastreaza.
In 1763, Marchizul de Sade este arestat din ordinul regelui si incarcerat la Vincennes. Cinci din cei 30 de ani petrecuti in puscarie s-au scurs in turnul palatului.
In 1790, in urma unui decret, potrivit caruia desfiintarea Bastiliei facuse ca temnitele sa fie suprapopulate, castelul se transforma oficial in inchisoare. Cete inarmate de muncitori au incercat sa distruga donjonul, dar aceste acte de vandalism au fost oprite de armata generalului Lafayette.
Si viata puscariei continua In 1804, Napoleon Bonaparte il arunca in temnita pe Ludovic Henric de Bourbon, ducele de Enghien, ultimul mostenitor din familia Cond, care este ulterior impuscat in pivnitele palatului si inmormintat in Sfinta Capela.
Intre 1936 si 1940, aici se instaleaza seful de stat major. Ulterior, trupele germane ocupa castelul si, la parasirea acestuia, in 24 august 1944, au loc distrugeri considerabile.
In 1988 se relanseaza restaurarea castelului.
In 2007 primaria din Vincennes decreteaza anul castelului si redeschide, dupa doua decenii de restaurare, donjonul.

Text si foto: Dana Ceusescu
InfoUtil
Programul castelului
l din 2 mai si pina in 31 august, intre 10 -12 si 13 - 18;
l din 1 septembrie si pina in 30 aprilie, intre 10 - 12 si 13 - 17;
l castelul este inchis pe 1 ianuarie, 1 mai, 1 noiembrie, 11 noiembrie, 25 decembrie.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona