MAlIncrav - satul fara timp
Articol











Undeva in inima tarii, este un loc uitat de timp. Putini trecatori ajung pe aici si, de cele mai multe ori, sint englezi, nemti sau francezi. Aproape niciodata romAni. Si totusi, in acest spatiu de legenda a reusit sa se conserve un capitol din istoria noastra medievala.



Probabil ca Malincravul este asa si datorita izolarii lui. Sint putini cei care stiu de existenta acestui sat, lasindu-l sa evolueze prea incet, nestingherit. Iar cei care il cunosc prea bine sint prea departe pentru a-l aglomera. O fundatie cu sediul la Londra - aMihai Eminescu Trusta - si-a intins sferele de influenta peste imprejurimile Sighisoarei. De citiva ani, satucul si valoarea sa sint facute cunoscute peste hotare. Insa publicitatea de care se bucura in afara este menita nu sa-l distruga, ci sa-l conserve. In Malincrav, accentul este pus pe traditie si pe ecologie. Tot ce este aici se pastreaza cu sfintenie, de parca acum sute de ani ar fi fost ieri.



Cautind Malmkrogul



Drumul nostru a inceput inevitabil din Bucuresti. Singurul dezavantaj - credeam noi - era acela de a sti la ce sa ne asteptam. Insa aveam sa constatam ca imaginatia ne poate fi cu mult depasita de realitate.

Am pornit odata cu rasaritul soarelui, pe DN1, inspre Brasov. Voiam sa evitam aglomeratia de la iesirea din Bucuresti in prag de weekend. Am trecut pe linga cimpiile arse de soare si pe linga Ploiesti. De la Cimpina, peisajul era deja verde, cu dealuri mai timide sau mai indraznete. In curind aveau sa ni se infatiseze culmile semete ale Carpatilor. De la Brasov ne indreptam spre Sighisoara, pentru ca apoi sa ne continuam drumul prin podisul transilvanean. Din Laslea, comuna de care apartine Malincrav, doar 15 minute ne mai despart de destinatia finala. Citeva case tipic sasesti ne introduc in peisajul satului. Sint case colorate, cu porti mari ce ascund curtile interioare de ochii nostri. Malincravul (sau Malmkrog) gazduieste cea mai mare comunitate de sasi din tara. Sint in jur de 170, iar traditiile lor se impletesc cu cele ardelenesti, pentru a da nastere uneia dintre cele mai frumoase culturi din zona.

Intrebam un localnic cum ajungem la biserica - cetate si aflam ca trebuie sa urcam panta pina sus, in deal. Lasam satul la picioare, si ajungem linga un zid vechi, din piatra de riu. In curte ni se dezvaluie biserica, o constructie masiva, din aceeasi piatra.



Traditii vechi de secole

In trecut, astfel de biserici orinduiau viata satului. Erau construite neaparat la inaltime, ca simbol al insemnatatii lor, dar si pentru a fi cit mai greu accesibile posibililor invadatori. In timp de razboi, animalele erau strinse in spatii special amenajate, intre turnuri si bastioane. Localnicii isi gaseau adapost in spatele zidurilor inalte, in camere suprapuse sau in pivnite. Astazi, astfel de spatii sint intrebuintate ca si camari, in care se pastreaza cel mai bine slanina.

In zona au fost gasite semne ale civilizatiilor anterioare, ceramica apartinind culturii de la Cotofeni sau morminte dacice. Asezarile deschise sau fortificatiile dateaza inca din secolul VII. Insa adevarata comoara nu era ingropata in paminturile satului, ci se inalta chiar in fata noastra.



Biserica - cetate

Aflam ca biserica a fost construita in secolul al XIV-lea de fiul lui Nikolaus Apafi. Nobilul maghiar primise in proprietate de la regele Ungariei latifundinea aflata in posesia comitatului Alba Iulia. Biserica a fost construita in mai multe etape, imbinind diferite stiluri. Se presupune ca forma sa, neobisnuit de lunga, a fost construita in stil romanic, cu trei nave si un turn-clopotnita. Sanctuarul a fost construit zeci de ani mai tirziu intr-un stil gotic international.

Intram in biserica si ne impresioneaza frescele datind din secolul al XIV-lea, altarul si relieful din stinga, infatisind scena rastignirii. Atentia ne este atrasa de cheia de bolta de deasupra altarului, cu blazonul familiei Apafi, inconjurat de inscriptia Gentile Scutum Apae (Scutul familiei Apafi). Aspectul bisericii-cetate se datoreaza interventiilor si restaurarilor efectuate de-a lungul timpului. Turnul-clopotnita, cu cinci niveluri, dintre care unul mai scund, a fost inclus in fatada. In secolul al XVI-lea, odata cu realizarea fortificarilor, a fost zidit si portalul. Aici sint pastrate si trei clopote - cel mai vechi de la constructia bisericii. Insa frescele sint adevaratele comori ce se ascund in spatele zidurilor simple. Se spune chiar ca unele dintre ele ar fi fost realizate de un pictor moldovean, undeva pe la 1350. Pictura murala infatiseaza scene din viata Mintuitorului, din Vechiul si Noul Testament, insa pictate intr-un stil cit mai accesibil vremii.

Timpul ne preseaza, si am aflat ca putem sa vedem si vechiul conac al familiei Apafi. Lasam in urma centura vechilor ziduri, care odata inconjurau biserica.



Conacul Apafi

Vechea casa boiereasca este acum in faza de restaurare. Specialisti veniti aici prin intermediul fundatiei Mihai Eminescu Trust au invatat romii din sat sa renoveze folosind metode traditionale. Ei tencuiesc doar cu var si nisip, asa cum fusesera construite odinioara capodoperele romane sau cetatile sasesti. Conacul a suferit modificari drastice atit ca structura, cit si ca utilizare. A apartinut nobililor maghiari, comunitatii evanghelice si a fost folosit drept camin cultural in timpul comunistilor. Toate acestea au lasat urme adinci in structura constructiei, oferind arheologilor un interesant obiect de studiu.

Initial, constructia avea forma de "L". Aripa scurta a fost insa demolata, conacului i s-au adaugat pivnite, la unele s-a renuntat ulterior. Fragmentele de cahle de soba gasite aici sint un indiciu important pentru arheologi, fiind unele dintre cele mai pretioase ale vremii.



"Made in Malincrav"

Din vorba in vorba, aflam si de alte proiecte ale fundatiei aflate sub conducerea casei regale britanice. In urma cu citiva ani, Mihai Eminescu Trust a cumparat 108 ha de livezi, cu scopul de a produce sucul de mere "bio". In fiecare an, citiva localnici lucreaza la ingrijirea livezilor de Renet de Bauman, Frumos de Boscop, Parman Auriu sau Gustav Durabil. Productia este 100% ecologica, merii sint stropiti doar cu ceai de urzica. Intr-o casa modesta, dar cu instalatii moderne, fructele sint sfarimate, presate si pompate in bazinele de decantare. Abia dupa doua saptamini, sucul este pasteurizat si imbuteliat. Sucul obtinut astfel nu contine zahar sau conservanti, dar din pacate este mai bine cunoscut peste hotare, decit in RomAnia.

Pe drumul de intoarcere, nu putem sa nu facem un popas ca sa admiram multitudinea de flori salbatice din jurul satului. Sint flori care in Europa au disparut de mult, atragind botanisti straini la Malincrav. Cu bateriile incarcate, ne intoarcem in prezent, poate un pic mai mindri de acel coltisor pierdut din centrul tarii.





InfoUtil
Acces

Daca optati pentru masina personala, puteti ajunge in Malincrav din comuna Laslea (pe DN Sibiu - Medias - Sighisoara), iar de aici pe DC26 pina in sat.

Cu trenul puteti sa ajungeti pina in Si
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona