Gigantul de calcar - Piatra Craiului
Articol











Cei mai spectaculosi, dar si cei mai periculosi munti din tara noastra, Piatra Craiului, ni se dezvaluie ca un imens bloc de calcar asezat pe directia nord-est-sud-vest, cu altitudini ce depasesc frecvent 2.000 de metri si cu o flora si o fauna deosebit de bogate si de variate. In 1938, Masivul Piatra Craiului a devenit Rezervatie Naturala, suprafata sa crescind de la 440 ha, initial, pina la 14.773 ha in prezent.



Din anul 1990, masivul este declarat Parc National, in acest mod recunoscindu-i-se atit frumusetea inegalabila a peisajului, cit si caracterul unic al alcatuirii sale. Cu exceptia citorva trasee ce se desfasoara preponderent la poalele masivului si al caror grad de dificultate este destul de scazut, majoritatea traseelor din Piatra Craiului sint dificile necesitind foarte multa atentie, experienta si o echipare corespunzatoare a turistului. Dar si recompensa este pe masura, creasta Pietrei fiind cu adevarat uluitoare, de o frumusete si o maretie unice in Carpatii Romanesti.



Traseul de capatii al oricarui iubitor al Craiului este Circuitul Mare al Pietrei Craiului, extrem de lung si destul de dificil pe portiunea Zaplaz - Vf. La Om (Piscul Baciului) - Refugiul Vf. Ascutit, dar care ne trece prin toate frumusetile masivului. Durata este de aproximativ 12-14 ore, dar acest drum solicitant poate fi parcurs in trei etape distincte:

Zarnesti - Cabana Plaiul Foii (849 m) - Refugiul Spirla (1.400 m)

Refugiul Spirla - La Lanturi - Vf. La Om (2.239 m) - Cabana Curmatura (1.470 m)

Cabana Curmatura - Prapastiile Zarnestilor - Zarnesti



Incepe aventura...

Traseul porneste din Zarnesti, un orasel industrial de la poalele masivului, unde fabricile dezafectate si blocurile darapanate, unele abandonate, innegrite de vreme, amintesc de epoca comunista si intra in contrast cu peisajul extraordinar, dominat de Muntii Piatra Craiului si Bucegi. Aici se poate ajunge atit cu masina (169 km din Bucuresti, 30 km din Brasov), cit si pe calea ferata Brasov - Zarnesti (27 km), singura care face legatura cu masivul. Din centrul orasului, urmam indicatorul pentru cabana Plaiul Foii, de care ne despart 12 kilometri de drum forestier. Pentru a scurta timp si energie in vederea drumului lung si obositor pe care il vom avea de parcurs, este ideal ca pina la cabana sa gasim o masina care sa ne transporte, asta in cazul in care am ajuns la poalele masivului cu trenul. Cei 12 km se parcurg pe jos in aproximativ doua ore, timp in care privelistea asupra Pietrei se deschide ca un evantai, cu fiecare kilometru descoperind o noua fata a "Gigantului de Calcar". Drumul este marcat cu banda rosie pina la iesirea in creasta, asa ca acesta va fi singurul marcaj pe care il vom urmari in prima zi, de asemenea putindu-ne calauzi dupa riul Birsa Mare care ne va tine companie, mai ales in zilele toride de vara.

Ne va surprinde din start compactitatea extraordinara a masivului, nebrazdat de nici o vale pe o lungime de mai multi kilometri si senzatia de " zid de netrecut" data de virfurile semete si de barajul stincos care pare a face din Piatra Craiului o fortareata de nepatruns. Ajunsi la Cabana Plaiul Foii ne tragem sufletul si ne eliberam umerii de povara rucsacurilor dopanite sau coborim relaxati din masina, dupa cum ne-a fost norocul. Cerul de un albastru batind spre negru, pilcurile de rodhodendron ce se zaresc stinghere pe marginile stincilor si verdele in nenumarate nuante al pomilor si al pasunilor creeaza un veritabil spectacol cromatic care, impreuna cu prospetimea aerului tare de munte si cu susurul apei, da nastere unui minunat sentiment de libertate si de liniste sufleteasca.



Spre Refugiul Spirla...

Trecem peste toropeala care a pus stapinire pe noi, ne luam rucsacurile in primire si pornim spre Refugiul Spirla, locul in care vom innopta. La 50 de metri de Plaiul Foii dam peste o intersectie de drumuri. Spre dreapta se desprinde drumul de acces care face legatura cu Muntii Fagaras, iar spre stinga, de-a lungul Birsei Tamasului, se continua drumul care ne va duce catre refugiu. Dupa ce traversam de citeva ori apa adinca pina la glezne, intram in padure si urcam pe banda rosie cam 45 de minute dupa care, in apropierea unei banci de lemn, drumul coteste la dreapta si urca sustinut pret de vreun sfert de ora pina la refugiu. Inainte de Spirla, undeva in dreapta potecii marcate se afla sipotul Spirlei, ultimul loc in care ne putem alimenta cu apa pentru urmatoarele doua zile. Este foarte important sa ne aprovizionam corespunzator, deoarece de la aceasta altitudine nu vom mai gasi nici un strop de apa. Refugiul Spirla se afla in padurea de pe muchia care desparte Vaile Spirla de Birsa Tamasului, avind o asezare ce ofera privitorului un peisaj extraordinar cu abrupturile si cu stincile colturoase ale crestei nordice, cea mai spectaculoasa si mai impunatoare din masiv. Astazi refugiul este din fibra de sticla, avind aspectul unui iglu si o capacitate de 14 locuri (priciuri suprapuse din lemn) in conditii de bivuac.

Refugiul vechi, mult mai incapator, construit din lemn, era prevazut cu o soba si cu locuri de dormit in pod, fiind cel mai frecventat de amatorii de munte. Din pacate, intr-o nefericita zi de martie 2002 acesta a ars din cauza neglijentei unor turisti, dar amintirea refugiului vechi va ramine in memoria celor pe care i-a adapostit de-a lungul anilor.







Confruntare cu traseul rosu

Daca timpul ne permite, putem face o drumetie pina la Umerii Pietrei Craiului, traseul fiind accesibil si putind fi parcurs in maximum o ora.

A doua zi dimineata ne pregatim de cea mai solicitanta zi a circuitului, la capatul careia vom ajunge in cealalta parte a muntelui, la Cabana Curmatura. Nu plecam la drum decit dupa ce am dat o fuga pina la izvor si ne-am facut plinul de apa pentru urmatoarele opt ore. Pornim dis-de- dimineata, dar, din pacate, vremea nu pare sa tina cu noi, o perdea deasa de nori acoperind in totalitate cerul. Pornim pe aceeasi banda rosie, strabatem o ultima portiune de padure pina sa iesim definitiv in stinca, lasam in dreapta drumul catre Umerii Pietrei Craiului - Marele Grohotis - Pestera Stanciului marcat cu triunghi albastru, urcam pieptis grohotisul ce se desfasoara pe toata latimea traseului, astfel incit nu poate fi ocolit si intr-o jumatate de ora de la plecarea din refugiu ne gasim in fata unor minunate arcade sculptate in piatra de catre intemperii.





Sintem La Zaplaz, la 1.640 m, si de aici incepe traseul de acces in creasta, socotit inca din 1887 cind a fost marcat pentru prima oara de F. Deubel, cel mai dificil si cel mai spectaculos din Carpatii romanesti. Ajungem in fata unei despicaturi in munte, in dreapta acesteia deschizindu-se un jgheab extrem de ingust si de abrupt, Hornul de la Lanturi. Denumita " La Lanturi", aceasta este prima din cele noua portiuni asigurate cu cablu metalic. Va trebui sa avem mare grija la prize, rocile fiind foarte instabile, de asemenea un pericol pentru cei care urca in spatele nostru fiind dislocarea pietrelor ce se pot pravali la vale. Totul pare desprins de pe un alt tarim, hornurile inguste, caprele negre, grohotisurile, florile-de-colt, imensitatea peretilor verticali si rapiditatea cu care intram si iesim din nori fara voia noastra ne fac sa ne simtim, deopotriva, stapinii lumii, dar si niste marionete in miinile hazardului, insignifianti pe linga maretia si perfectiunea naturii. Cablurile se succed si, in curind, ne simtim mai obosite miinile decit picioarele.



La Lanturi

Al patrulea cablu, personal imi pare cel mai dificil, desi este probabil cel mai scurt, deoarece in stinga avem un gol imens de citeva zeci, poate chiar o suta de metri si trebuie sa iesim foarte mult spre exterior pentru a ocoli un tanc ce ne iese in cale, orice priza prost facuta putindu-ne fi fatala. Dupa cel de-al optulea lant, ne putem relaxa putin si ne permitem sa scrutam departarile, in care putem admira intr-o zi senina Muntii Iezer, iar, in plan secund, culmile Muntilor Fagaras. Inainte de a iesi in creasta mai avem de trecut un ultim cablu metalic, apoi ne gasim in traseul de creasta in locul numit Saua Grindului (2.150 m).

Desi peisajul ar trebui sa fie unul colosal, o ceata deasa ne-a invaluit dinspre partea sudica, lasindu-ne vizibilitate maximum 20 de metri. Ajungem imediat si La Om, cel mai inalt punct din masiv si, ca prin farmec, ceata se risipeste, lasindu-ne sa admiram departarile de pe acoperisul Craiului. Spre vest, se vedea doar Iezerul, Fagarasul fiind in totalitate sub stapinirea norilor. Spre est, prapad... nori mai negri cum nu vazuseram niciodata in viata luau sub asuprire Bucegii si zona Bran - Moeciu. Pornim destul de ingrijorati pe creasta spre Virful Ascutit de frica nu atit a ploii, cit a descarcarilor electrice. Drumul de creasta, marcat cu punct rosu, este foarte accidentat, urcusurile si coborisurile succedindu-se mai ales in zona centrala a traseului intre Virful Sbirii si Virful Timbalul Mic (2.231 m), pe care ajungem dupa un urcus sustinut. Inca nu cazuse nici un strop de ploaie, desi eram sub o permanenta amenintare, momentele de relaxare fiindu-ne de fiecare data, retezate de catre tunetele infundate ce zguduiau Bucegii.



Lumea vazuta de pe Vf. Ascutit

Iata-ne ajunsi la Vf. Ascutit, la patru ore dupa ce am patruns in traseul de creasta.

N-am zabovit nici doua minute, pentru ca a inceput o ploaie foarte deasa, care ne-a udat pina la piele in citeva minute. Spre Cabana Curmatura se coboara pe triunghi albastru in circa o ora, traseul fiind accesibil vara si neavind decit un singur cablu in apropierea crestei, lipsit de dificultate. Din pacate, odata ajunsi la cabana, am aflat ca fusese o zi neagra, din cauza vremii nefavorabile, patru turisti decedasera in Bucegi si alti doi fusesera electrocutati de un fulger in Fagaras. Am realizat inca o data cit de vulnerabili si de expusi sintem in fata capriciilor naturii.

Cabana Curmatura este asezata la o altitudine de 1.470 m, la poalele Turnului, intr-o zona pitoreasca inconjurata de paduri de molid, cu vedere spre creasta sudica. Are 82 de locuri (66 iarna) in camere cu doua-trei paturi sau la priciuri, cu preturi variind intre 15 si 20 de lei, bufet si locuri de campare linga cabana.



La final de drum

Ultima portiune a traseului este lipsita de dificultati si coboara de la Cabana Curmatura, prin Poiana Zanoaga pina la Fintina lui Botorog, in circa o ora pe banda galbena. Din Poiana Zanoaga putem admira in toata splendoarea ei Creasta Sudica, dar si Bucegii care ne par la o aruncatura de bat. De la Fintina intr-o ora se ajunge la statia CFR Zarnesti, trecind pe linga Cabana Gura Riului.

Exact cum spune si un spot publicitar: "O calatorie este intotdeauna o experienta de viata", iar amintirile si lucrurile cu adevarat valoroase ne provin tocmai din astfel de experiente care ne imbogatesc si ne sint pavaza imbatrinirii fizice si spirituale.



Text & foto: Alexandru Voinescu





Cazare

Cabana Plaiul Foii - 40 de locuri

Adresa: Zarnesti, Plaiul Foii

Telefon: 0723.035.702

Alpin- Ranch 32 locuri
Adresa: Str. Pinului, Nr.13 Zarnesti, Judetul Brasov
Date - GPS N 45.57'90 E 25.34'41
Telefon : 0745493757 Nimat Constantin
www.alpin-ranch.com
alpinranch@gmail.com Pensiunea Piatra Craiului - 22 locuri

Adresa: Zarnesti, Sub Bortila

Tel./fax: 0268.220.723; 0754.036.211

Pensiunea Adler - 11 locuri

Adresa: Zarnesti

Telefon: 0745.018.160; 0268.222.944

Cabana Casa Padurarului - 14 locuri

Adresa: Magura, nr. 18A

Telefon: 0744.343.779

Refugiile Diana, Spirla, Grind, Vf. Ascutit, Saua Funduri
InfoUtil
Cai de acces

Cai-ferate: O linie locala este singura care asigura accesul catre masiv, ea plecind din Brasov si ajungind in Zarnesti via Risnov. Are o lungime de 27 de km.

Cai aeriene: De la Aeroportul Inte
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona