Gura PortiTei
Articol








Litoralul romanesc ascunde multe frumuseti, descoperite, locuite sau salbatice si incarcate de o liniste naturala. Se intinde pe o suprafata de 245 de km cu plaje largi si nisip fin, cu maluri line pe care valurile se sparg incet. Orice turist poate sa-si gaseasca aici confortul unui concediu placut. Pentru cei care s-au saturat insa de aglomeratia plajelor si zgomotul discotecilor, exista un loc uitat de lume, linistit, unde marea e extraordinar de curata si albastra. Frumusetea aceasta pe care ne-a dat-o natura se numeste Gura Portitei.



Pe marginea estica a litoralului, in apropierea Deltei, se afla Gura Portitei. Este scaldata pe de-o parte de Lacul Razim- Sinoe, iar pe cealalta de apele Marii Negre. O fisie de pamint ce se intinde pe o suprafata de citiva kilometri sta la dispozitia oricarui turist ce vrea s-o descopere. Locuita din vechi timpuri de lipoveni, Portita a fost atestata in 1710, dar mindria locului o reprezinta primul sat de vacanta din Romania construit aici. Satul de vacanta Eden este clasificat la categoria trei stele si dotat cu 160 de locuri de cazare. Acestea se adreseaza tuturor gusturilor. Pentru cei care prefera confortul absolut, exista un complex de 15 vile cotate cu trei stele, cu toate dotarile corespunzatoare. Pe plaja sint amplasate 77 de casute de lemn cu cite doua paturi, deservite de doua grupuri sanitare comune, avind fiecare dusuri cu apa calda si rece curenta, toate acestea la standarde europene. Preturile sint accesibile, mai ales daca tinem cont de faptul ca intregul complex se afla amplasat intr-o pustietate de inceput de lume. Poate e greu de crezut ca in mijlocul apelor, pe aceasta "insula" departe de realitatea cotidiana, civilizatia domneste ca la ea acasa. Cind am auzit prima data de Portita si de plaja minunata de acolo, imi imaginam un loc pustiu unde singurii locuitori sint pescarusii si broastele-testoase dobrogene. Am calatorit din statiune in statiune, ba chiar ma gandeam sa testez si litoralul bulgar, asta pina am ajuns in Portita.

Pentru ca vremea caniculara cucerise Bucurestiul cu o forta parca mai mare decit in anii trecuti, am hotarit sa cuceresc si eu litoralul. La fel ca mine gindisera si alte sute de "turisti" care incepusera deja sa aglomereze autostrada. Ma gindeam numai cum sa ajung inaintea lor si sa-mi pastrez un loc pe plaja, numai al meu, pe care sa-l stapinesc tot weekendul. Incercind sa aleg statiunea norocoasa in care ma voi relaxa departe de orice inseamna serviciu, am descoperit Gura Portitei. O cautare pe internet mi-a fost indeajuns pentru a ma convinge. Locul acesta intruchipa tot ce imi dorisem: era departe de agitatie si de masele de oameni stresati si cel mai important, era la mare. Ideea de a pleca pe litoral imi venise in cursul diminetii, iar spre a doua jumatate a zilei deja aveam bagajele facute. Usor-usor s-au lasat corupti si alti prieteni, atrasi fiind de briza racoroasa a marii. Am plecat in toiul noptii, veseli si entuziasti, desi aveam de parcurs un drum destul de lung. Trenul a fost varianta pentru care am optat noi, dar spre Portita se poate ajunge si cu masina pina in ultimul punct al pamintului, inainte ca acesta sa se contopeasca cu apa, adica in Jurilovca. Nici nu stiam bine numele garilor pe care aveam sa le cunoastem pe parcurs, dar ne salva o harta mototolita si pierduta printre hainele din rucsac. Am calatorit citeva ore pina sa ajungem la prima oprire, gara din Medgidia. Scaldata de lumina plapinda a soarelui de la ora sapte, gara era plina de oameni si bineinteles de nelipsitii ciini. Adio tren rapid cu canapelele moi, bine ai venit trenule personal! Doar o ora a trebuit sa asteptam personalul batrin care ducea spre Tulcea. De aici mai aveam citeva statii pina in Ceamurlia de Jos, loc in care ne desparteam de calea-ferata pentru a merge mai departe cu masina sau in caz de ghinion maxim, pe jos. Dupa o ora si jumatate de somn de voie alaturi de vecinii de compartiment, ne-am dat jos in mijlocul cimpului unde ne intimpina o casuta pe care scria alb pe fond albastru, Ceamurlia de Jos. Ce? Unde? Aici?



Satul Ceamurlia

Panica de moment ne-a cuprins la vederea pustietatii din jurul nostru. Credeam ca am gresit drumul sau ca trenul a deraiat pe o ruta necunoscuta. Noroc insa cu citiva sateni dornici sa ne ajute. Ceamurlia, localitatea de legatura intre noi si Jurilovca, se afla la citiva km departare de gara. Resemnati cu faptul ca aveam sa parcurgem tot drumul pina in sat, am pornit agale pe ulita pietruita. Dupa nici 500 de metri, pe care oricum ii strabatuseram cu viteza melcului a oprit in dreptul nostru o caruta. Obisnuiti cu bunatatea oamenilor simpli, nici nu am mai asteptat intrebarea "Unde mergeti?" si ne-am suit in caruta. Pana in Ceamurlia am trait un sentiment foarte interesant, parca eram personaje din operele lui Liviu Rebreanu sau Marin Preda. Sateanul nostru ne-a lasat in centru, linga caminul cultural de unde urma sa luam autobuzul sau ocazia. La nici zece minute, vazindu-ne turisti rataciti, a oprit o masina. Ne-a dus pina in Jurilovca, localitate aflata la 20 de km de Ceamurlia. Oamenii de aici, lipoveni respectabili, traiesc din bogatiile apelor din imprejurimi, activitatea de baza fiind pescuitul. La capitolul turism, satenii s-au adaptat repede, valorificindu-si frumusetile naturale.



Ultimul popas, Jurilovca

In vecinatatea portului de unde trebuia sa luam vaporasul pina in Portita se afla o fabrica de conserve. Pe cei care ajung aici ii sfatuiesc sa isi faca ceva aprovizionari. Poti cumpara conserve si peste la preturi foarte mici si de o calitate extraordinara. Oricum, ultimele provizii trebuie facute in Jurilovca pentru ca, odata ajunsi pe malul celalalt, preturile la orice fel de produs sint foarte mari. In port barcutele stateau ancorate asteptindu-si clientii. Un drum pina in Portita costa 25 lei cu vaporul sau cu o barca rapida. Astfel poti petrece pe lac intre 10 minute si o ora, dar indiferent ce varianta ai alege nu te vei plictisi. Dupa ce leganatul vaporului s-a oprit, in fata noastra se intindea stralucitoare statiunea. De cind am pus piciorul pe ponton m-a surprins intr-un mod placut linistea pe care o degaja acest loc. Barcilor care nu mai puteau fi folosite li s-a gasit repede o intrebuintare, fiind transformate in niste ghivece imense cu flori multicolore. Oamenii putini se plimbau printre casutele cu ziduri desenate. Mici terase si restaurante se afisau in fata noastra inainte de a ajunge pe plaja, cu diferite oferte. Undeva, in spate, se vedea marea albastra si lina. Imediat ce iesi din complex si parasesti plaja plina de umbrelute, se intinde plaja corturilor. Aici isi pot monta corturile toti cei care prefera acest mod de cazare. Nimeni nu te intreaba nimic, poti folosi la fel de bine dusurile si toaletele din complex, poti face focul si chiar poti incerca sa pescuiesti, chiar daca nu te consideri un om norocos. Primul lucru pe care l-am facut dupa ce ne-am montat corturile a fost sa testam apa. Malul marii nu este abrupt, pe masura ce inaintezi, apa capata adincime. Dupa o baie binemeritata am pornit in cercetarea imprejurimilor. Intre cele doua diguri se intinde complexul Eden.



Mare, soare

si pescarusi

Plaja dintre ele este amenajata si dispune de pitoresti umbrelute de stuf. In mijlocul complexului se afla o insula foarte frumos amenajata, cu casute imprejmuite de flori. De pe malul insulei, seara, pescarii isi incearca norocul la peste. In partea stinga a satului de vacanta se afla o rezervatie in care nu ai voie sa campezi. Trei zile cit am stat noi acolo, am avut ce face si nu ne-am plictisit. In dupa-amiezele toride poti lenevi sub o umbreluta, iar seara te intimpina sa o petreci la o terasa, si in rest plimbari si baie in mare cit cuprinde. Locul acesta este atit de minunat pentru ca are puterea de a te desprinde de orice inseamna stres. Dar, din pacate, fiecare fericire are si un final, iar noi a trebuit sa ne facem bagajele, pentru ca in Bucuresti incepusera sa arda lucrurile atit la figurat, cit si la propriu, din cauza caniculei. Am lasat in urma plaja, umbrelutele, complexul si am ajuns parca mai tristi pe ponton. Ne-am incarcat bagajele pe o barca rapida si dupa o plimbare grozava am debarcat in Jurilovca. Plimbarea a meritat toti banii si macar pentru asta m-as mai intoarce macar o data la Portita. In Jurilovca lucrurile aratau la fel cum le lasaseram, numai noi eram bronzati si plini de nisip. Si cu siguranta mai relaxati decit veniseram. Intoarcerea pare intotdeauna mai scurta, iar pe drum incep incet-incet sa te invadeze oboseala si grijile. Bucurestiul l-am gasit treaz, in mijlocul noptii cufundat in acelasi miros de asfalt incins si de carburant, cu oameni agitati si plictisiti. Chiar daca ne-am intors la toate lucrurile de care fugiseram la inceput, am simtit ca macar acum avem puterea sa le infruntam altfel.



Text & foto: Ariana Vassopol
InfoUtil
AcceS

CFR: Bucuresti - Medgidia

Medgidia - Ceamurlia de Jos

Auto

Bucuresti - Constanta

Constanta - Jurilovca
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona