Siriu - Un weekend neaSteptat
Articol






Am ajuns in Brasov in ideea de a-mi petrece un weekend prin oras impreuna cu niste prieteni. Dar niciodata planul de acasa nu se potriveste cu cel din tirg. Cum am ajuns, mi s-a propus o mica excursie, un pic mai departe de Brasov, si anume la Siriu. Un loc linistit in care "merita sa iti incarci bateriile", acesta a fost sloganul folosit de prietenii mei pentru a ma convinge sa vin cu ei. Mi-a suris ideea de a merge intr-un loc nou si astfel ne-am imbarcat in masina si, la drum!





Am lasat Brasovul in urma, cu oarecare curiozitate pentru aceasta localitate, situata chiar la granita dintre Ardeal si Regat.



Primul lucru care m-a surprins in mod foarte placut a fost calitatea drumului, bine asfaltat, fara portiuni "surpriza", unde sa te temi pentru viata si pentru masina ta. Astfel am putut sa ne bucuram pe deplin de peisajele care incepeau sa se deschida in fata noastra. Drumul serpuieste la propriu de la o localitate la cealalta, trecind prin Prejmer, apoi Teliu, Intorsura Buzaului, Sita Buzaului, Zabratau, pentru ca in sfirsit, la 75 km de Brasov, sa ajungem in Siriu.



Batrina vama austro-ungara



Pina sa ajungem in Siriu, ne-am oprit in locul ce a fost odata vama Imperiului Austro-ungar, o cladire cu insemnatate istorica. Trecerea timpului, impreuna cu lipsa interesului, a lasat semne adinci. Cladirea, odata insemnata pentru comertul intre cele doua teritorii, a fost neglijata in ultimele decenii. Daca nu ar fi fost prietenii mei care sa imi spuna ce a fost acolo, nimic nu mi-ar fi atras atentia. Poate doar imaginea unei case, odata frumoasa, singuratica si parasita. Am aflat totusi, din discutiile cu localnicii, ca ar exista ceva planuri de renovare si, de asemenea, de dezvoltare a locului respectiv. Dar nimic concret.



Atentie, cad pietre!



Am lasat vechea vama in urma si am continuat drumul spre Siriu. Nu dupa mult timp, s-a deschis in fata privirilor noastre un peisaj care-l impresioneaza chiar si pe cel mai circotas calator.

Din peretele abrupt ce se inalta in stinga drumului ies amenintator, ca niste colti, bucati de stinca. Aici este singura zona unde tebuie sa fim precauti, deoarece de citeva ori s-a intimplat ca bucati de stinca sa se desprinda si sa se rostogoleasca pe carosabil. Asa ca pentru a va opri sa admirati peisajul, incercati sa trageti masina cit mai departe de peretele stincos.

Si chiar daca pare putin periculos, merita sa va opriti citeva minute pentru a admira panorama ce se deschide in partea dreapta, valea in care s-a format lacul Siriu.

Barajul este unul din punctele reprezentative ale localitatii. Daca te opresti si ai curiozitatea sa citesti panoul informativ poti afla datele exacte despre acesta. Are o inaltime de 122 m, lungimea coronamentului este de 570 m, si este construit intre masivul Siriu si masivul Podul Calului cu structura din roca, steril si miez de argila. Lacul are o capacitate de aproximativ 155 milioane mc, si are o lungime impresionanta de 11,5 km.

Cum ajungi linga baraj, este pacat sa nu faci o pauza, chiar daca drumul nu este foarte lung si nici obositor. Pe marginea drumului este si un mic popas, unde te poti racori. Pe partea stinga este Izvorul Pascului, sursa de apa proaspata pentru calatori. Chiar si localnicii prefera sa parcurga 2 km si sa se aprovizioneze de aici, decit sa consume apa "venita pe teava" - dupa spusele celor citiva sateni care stateau linistiti la rind ca sa isi umple bidoanele.

Aerul curat, imaginea lacului lenes intins intre cei doi masivi muntosi, a satenilor ce se sfatuiesc la gura unui izvor si a padurilor formeaza un tot armonios, un spatiu in care merita sa iti petreci citeva zile.

Cum am intrat in localitate, am remarcat un indicator: spre stinga, "Cabana 14 Scaune" la numai 5 km de baraj, unde gasesti, pe linga cazare si masa si, cel mai important, linistea mult cautata. Nu departe de cabana se afla un alt loc ce merita a fi vazut, Cascada Pruncea. Aici te rupi de timp si parca nici spatiul nu mai are aceleasi dimensiuni. Mai ales daca alegeti sa vedeti si lacul cu doua nume, Lacul Vulturilor sau Lacul fara Fund, fiecare nume fiind legat de o legenda.

1. Lacul Vulturilor i se spune, deoarece se crede ca aici vin vulturii pe timp de primavara pentru a bea apa ca sa intinereasca si sa isi invete puii sa zboare.

2. Lacul fara Fund, este legat de o alta legenda care spune ca un cioban si-a aruncat bita in apa lacului, dupa care si-a parasit meleagurile natale. Dupa un an de peregrinari, el isi gaseste ciomagul in apele Dunarii. Mistuit de dorul mioarelor si de locurile mult indragite, se intoarce acasa.

Odata ajunsa aici, nu am putut sa nu ma las impresionata de aceste legende si totodata de salbaticia locului, care iti creeaza senzatia ca nimeni si nimic din lumea reala nu te poate atinge.

Ulterior am aflat de la cineva din sat ca in zona respectiva sint si capre negre, fiind singura zona din Muntii Buzaului unde pot fi intilnite. Din pacate, nu am avut sansa de a le surprinde, dar, cine stie, poate data viitoare voi avea mai mult noroc.

Timpul nu ne-a fost cel mai bun prieten in acea zi. Incet-incet, nori cenusii au fost adusi de vint si astfel am fost nevoiti sa ne intoarcem la masina cu parere de rau ca nu am avut mai mult timp sa cercetam locurile.

Dar tristetea aceasta ne-a fost rasplatita cind am ajuns in sat, la familia care ne astepta. Ne-au primit cu zimbetul tipic romanesc, ce exprima veselia omului simplu, capabil sa lase grijile deoparte si sa se bucure de oaspeti. Nu a durat mult si mamaliga s-a rasturnat pe masa, alaturi de o ciorba de stir (pina atunci nu incercasem asa ceva). Bineinteles ca nu au lipsit laptele acru, brinza si ouale, dupa care linistea de dupa masa. Un moment magic, de care noi ne bucuram prea rar, cind lumea se aduna sa bea un pahar de vin si sa povesteasca.



"Cit e Siriul de mare"



Asa am aflat de un festival de muzica populara numit "Cit e Siriul de mare". Acesta are loc in fiecare an, in prima duminica dupa sarbatoarea Sfintei Maria. Localnicii sint foarte mindri de aceasta manifestare culturala care transforma malurile Siriului intr-un loc al bunei disopozitii. Festivalul este cunoscut si prin faptul ca Siriul este locul natal al unui cunoscut interpret de muzica populara, Benone Sinulescu. Oameni din toata tara se aduna aici pentru a se bucura de muzica populara si de mincarea buna, totul intr-un spatiu minunat.

Un alt obiectiv cu care se lauda localnicii din zona este Muzeul Chihlimbarului. Aflat intr-o comuna din apropiere, Coltea, muzeul e la numai citiva km de Siriu. Muzeul din Coltea este special pentru faptul ca a fost construit de localnici, chiar in locul de unde se extragea chihlimbarul. Aici se poate admira o colectie deosebita de "pietre" de diferite culori si in diferite stadii - de la forma pe care o are chihlimbarul abia extras pina la forma finala pe care cu totii o cunoastem. In acea casa taraneasca, simpla, sint expuse si diferite documente care descriu procedeele de extragere si prelucrare a chihlimbarului.

Cu cit discutia se indrepta in aceasta directie, si cu cit aflam si de alte locuri pe care merita sa le vizitezi, cu atit imi parea si mai rau ca vizita noastra prin acele locuri nu se putea prelungi.



Vedere de sus



A doua zi, am ales sa facem o drumetie prin apropiere, undeva de unde sa putem admira asezarea Siriului. Astfel, cum s-a luminat de ziua, dupa nelipsitul ritual al cafelei la care nu renunt niciodata, i-am urnit pe cei doi prieteni spre o culme de deal ce se ivea mai sus de celelalte si promitea o priveliste frumoasa. Drumul nu a fost prea dificil, si dupa aproximativ 50 de minute de urcat, eram pe acea culme golasa. La picioarele noastre se intindea linistit Siriul, strajuit de peretele barajului. Priveam crestele impadurite si finetele ce se leganau in adierea vintului. Din sat se auzeau oamenii pregatindu-se pentru o noua zi de munca sau de odihna. Toate acestea la un loc m-au facut sa ma gindesc serios la o vacanta de citeva zile in care sa am timp suficient sa vizitez totul si sa ma bucur de ospitalitatea localnicilor.

Astfel, cu bateriile incarcate pentru o noua saptamina de munca, ne-am luat la revedere de la peisaj, si ne-am intors in sat. Nu dupa mult timp eram in masina, pe drumul de intoarcere. Nimeni nu mai spunea nimic. Fiecare isi facea ordine in ginduri, petrecindu-si inca o data privirea peste crestele copacilor, peste coline si peste intinderea apei.

Am facut un ultim popas la Izvorul Pascului, de unde am luat apa si pentru acasa, am lasat barajul in urma, vechea vama si ca totul sa se incheie cu zimbetul pe buze, la un moment dat, dupa o curba destul de strinsa, am fost surprinsi de trei "indivizi", trei magarusi, care nu stiu cum si de ce stateau nemiscati in mijlocul drumului. Nu clinteau, nu clipeau, nu voiau sa se miste de acolo si sa ne faca loc sa trecem mai departe. Abia dupa ce le-am facut o fotografie, magarusii din poveste au inceput sa fie mai intelegatori si ne-au facut loc de trecere, ca si cum asta ar fi asteptat. Mi-am facut datoria de a imortaliza momentul si am pornit mai departe, pe drumul serpuitor, cu gindul ca data viitoare, o sa am mai mult timp pentru a vedea tot ce este de vazut...



Text & foto: Alexandra Stanchi
InfoUtil
Cai de acces

Cu masina, pe DN 10 Buzau - Brasov la jumatatea distantei dintre cele doua orase resedinte de judet (80 Km).

Cazare

Cabana Siriu, situata in apropierea barajului (aproximativ
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona