Insula Kos
Articol






La fel de nerabdatoare ca un copil in prima lui zi de scoala, n-am mai asteptat ca vacanta sa-si intre in drepturi pe deplin si am pornit la drum, in descoperirea unor tarimuri indepartate, necunoscute si nemaiauzite.



Voiam cu o nemasurata dorinta sa ajung undeva unde nici unul din cunoscutii mei nu mai ajunsese, de unde sa ma intorc cu un nou bagaj de cunostinte si de amintiri frumoase, dar fara sa fiu nevoita sa cheltuiesc toate economiile familiei. Si uite-asa am inceput sa studiez harta Europei, pe cit de variata pe atit de inaccesibila din unele puncte de vedere, in cautarea unei destinatii noi si in cele din urma am gasit - Insula Kos.



De data asta am plecat fara sa cercetez citusi de putin istoria locurilor pe care urma sa le vizitez, constienta de placerea descoperirii la fata locului. N-am luat cu mine decit un bagaj (ca de obicei, prea mare) si pofta de calatorie ce nu-mi dadea pace de citeva luni incoace. Stiam ca am de calatorit trei nopti si doua zile, dar asta parca mi-a ridicat si mai mult adrenalina; fiind adepta calatoriilor "pe pamint", am preferat un drum cu trenul in defavoarea zborului care mi-ar fi usurat cu mult bagajul de imagini vizuale adunate in acest rastimp. Ajunsa in Atena dupa doua nopti si doua zile de calatorit cu trenul (ce-i drept la cuseta) am intilnit o cunostinta veche, fatarnica si deloc prietenoasa - canicula. Nu imi era deloc dor de ea si nici nu m-am asteptat sa o reintilnesc tocmai atunci, in iunie, dar am jucat si eu, la rindul meu, rolul de incapatinata nepasatoare si n-am lasat-o sa ma domine citusi de putin. Norocul meu a fost ca "ultima noapte de calatorie, intiia noapte pe vapor", m-a racorit atit de tare incit mai ca as fi preferat temperaturile ridicate din capitala Greciei.

Desi multi spun ca prima impresie conteaza, pentru mine a fost una complet falsa. La ora 5 dimineata, insula parea pustie, fara urma de localnic sau turist si vremea nu foarte placuta ma facea sa regret ca am ales o insula ca destinatie de vacanta. Ce aparente inselatoare... Dupa numai citeva ore, aglomeratia de pe stradutele mici si inguste, atit de caracteristice Greciei, forfota multimii si ospitalitatea localnicilor m-au cucerit definitiv. Ciudat este ca nici dupa ce m-am obisnuit cu imprejurimile, cu privelistile si cu oamenii, aceste sentimente de exaltare a simturilor n-au disparut. Ba chiar m-au insotit pe toata perioada sederii mele acolo.

Cu toate ca pare o destinatie rupta de lume, prin simplul motiv ca este o insula, o saptamina nu mi-a fost indeajuns pentru a ma plictisi sau de a simti acel curat iz de monotonie. Si nici oamenii care isi duc zilele pe acele meleaguri nu par afectati de acest fenomen, fie ca sint pescari, proprietari de pensiuni sau simpli oameni care discuta. Spun asta pentru ca exista multi oameni in acea zona care nu fac altceva decit sa se intinda la lungi si interminabile discutii cu prietenii, tolaniti in fotoliile cafenelelor de la malul marii, cit e ziua de lunga. Si nu o zi-doua, ci in fiecare zi. Daca asta poate parea plictisitor este numai pentru ca sinteti straini de acel peisaj care te fura si te tine strins in bratele relaxarii. Eu m-am lasat pentru o dimineata intreaga prinsa in aceasta capcana, iar cind, parca beteaga, am reusit sa evadez, m-am indreptat stingace spre una dintre stradutele inguste ce alcatuiesc planul urbanistic al localitatii. Si din acea straduta am dat in alta si apoi in altele, fara a sti incotro ma indrept, si cu puternica dorinta de a nu ma opri.

Cladirile imaculate, cu balconase furate parca din "Romeo si Julieta", la parterul carora sute de buticuri se adapostesc, te invita sa le vizitezi. Prietenoase si, mai ales, primitoare, toate iti fac cu ochiul, iar simpla plimbare printre zidurile lor se aseamana cu o drumetie printr-o padure deasa, cu carari inguste.

Pentru amatoarele de shopping, e un loc potrivit in care vor fi ferite de imbulzeala si duritatea marilor orase, dar vor gasi lucruri frumoase si accesibile ca pret. Incepind cu magazinele de suveniruri, obiecte decorative si terminind cu imbracaminte si incalatminte de calitate superioara, veti gasi aici o alta modalitate de relaxare - cea prin shopping.

Negresit, dupa o plimbare lunga prin statiune, stomacul nostru ne transmite la inceput, discret, ca mai apoi din ce in ce mai stringent semnale ca ar trebui sa ne oprim sa mincam ceva bun. Fiind o gurmanda convinsa, va pot asigura ca n-ar putea exista un loc mai potrivit pentru a servi masa. Bucataria greceasca se intrece in delicatese si in mincaruri atit de gustoase, incit incepi sa te intrebi daca a minca n-ar trebui sa devina un scop in viata. Pentru cei care apreciaza pestele si fructele de mare, acestia pot fi siguri ca aici au rezervata propria lor bucata de rai. Homari, scoici, creveti, languste, salate de alge si alte minunatii ale naturii pot fi servite aici la preturi acceptabile avind in vedere calitatea lor si maiestria bucatarilor. Maslinele, brinza feta, tzatzichi-ul va vor demonstra si ele, daca mai era cazul, ca nicaieri in lume nu le veti gasi mai bine pregatite si mai savuroase.





De ce Kos?



Insula Kos este a treia insula ca marime din arhipelagul Dodecadelor, dupa Rhodos si Karpathos. Dodecanese in limba greaca provine din dodeka (doisprezece) si nisia (insule) ceea ce ne da de inteles ca are nu mai putin de 12 insule locuite.

Capitala insulei se numeste tot Kos si este localizata in golful din extremitatea nord-estica, fiind un orasel de marime medie, dar in acelasi timp centrul administrativ al insulei.



Pe linga frumoase plaje cu nisip fin, insula e bogata in monumente si amintiri ale trecutului glorios, fiind astfel o destinatie atragatoare nu numai in comparatie cu celelalte insule grecesti, ci chiar cu alte destinatii cunoscute din lumea intreaga.

Kos are de oferit si multe alte atractii pe linga soarele si marea atit de rivnite in vacanta, ceea ce o face ideala pentru excursii sau tabere scolare, pentru turism rural, terapeutic, religios sau chiar sportiv.



Hipocrate

- emblema insulei



Hipocrate s-a nascut in jurul anului 460 i.Hr. in insula Kos. A devenit celebru, fiind considerat parintele medicinei, dar si cel mai mare fizician al acelor timpuri.

Pe insula sa natala se gaseste si un copac vestit ca fiind cel mai batrin din Europa si care se spune ca i-ar fi tinut umbra marelui savant in momentele sale de cugetare.



Text & foto: Iulia Blanaru
InfoUtil
Localitati cuprinse in traseu

Unde ne cazam?



Atlantis Hotel

Un modern complex de vacanta, unde vei avea la dispozitie toate serviciile unui hotel de lux. Situat la 25 kilometri d
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona