Marrakech, orasul suprem
Articol

















Reteta de calatorie: Maroc

Ingrediente: Marea Mediterana, desertul Sahara, Oceanul Atlantic, Muntii Atlas

Condimente: oaze paradiziace, plantatii nesfirsite de palmieri si trandafiri, paduri seculare de cedri

Preparare: pasaport valabil sase luni, bilet de avion, revista "Vacante & calatorii"

Se serveste in orice anotimp.



Diversitatea derutanta a Marocului il transforma intr–o tara privilegiata turistic. Exista aici o varietate aproape infinita de peisaje: fermecatoarea regiune mediteraneeana, desertul arid, oazele racoroase, inaltimile golase ale muntilor Atlas, apele turcoaz ale Oceanului Atlantic. Daca mai adaugam si citeva nume precum Marrakech, Fes, Rabat, Mekenes, a caror rezonanta tulburatoare a traversat mileniul, nu ne ramine decit sa pornim la drum. Si asta si facem. Incepem acum o calatorie in timp si spatiu in nordul Africii, poposind, pentru inceput in Marrakech, cel mai stralucitor oras imperial marocan, cel care a dat, de altfel, si numele tarii.

"Orasul suprem", Marrakech, a fost comparat de multe ori cu un foc de artificii. Prin bogatia sa culturala, marea dragoste a lui Churchill, care spunea ca acesta este cel mai fermecator loc din lume, reprezinta o surpriza pentru orice turist. De ce? Pentru ca este altfel Vi se pare prea putin? Atunci sa detaliez: zece secole de istorie si cultura, marcate prin vestigii impresionante, muzee, palate, moschei, gradini. E destul? Aici se intrepatrund lumea araba, islamul si Africa, cu traditiile lor stricte, dar si cu ospitalitatea calda si toleranta, autentica. Tot aici, la poalele muntilor, printre nesfirsite paduri de palmieri si plantatii de trandafiri, incep sa se vada dunele aurii ale desertului. Si, in plus, in Marrakech o sa gasiti una dintre cele mai rafinate bucatarii din lume!

V–am convins, nu–i asa? Si asta fara sa pomenesc despre marfurile pe care le puteti cumpara: artizanatul de exceptie, covoarele executate prin metode "ancestrale", broderiile si brocarturile, alamurile, bijuteriile si chiar si produsele din piele.

Marrakech vine din limba berberilor si inseamna "asezarea lui Dumnezeu". Ar trebui minimum trei zile pentru a vizita obiectivele importante si pentru a face, intr–adevar, cunostinta cu acest loc; eu am ramas o saptamina aici si tot nu am epuizat oferta cetatii.

Am inceput explorarea orasului cu cartierul vechi, care apartine patrimoniului mondial, fiind, din anul 1985, monument UNESCO. Fondata in secolul al XI–lea, Medina se intinde pe 600 de hectare si e un spatiu aproape halucinant. Nu stiu ce ar trebui sa spun mai intii ca reprezinta esenta Marrakech–ului Aveam senzatia ca pasesc intr–un loc unde timpul a incetat sa existe sau

s–a blocat undeva pe la 1700. Stradutele inguste si peretii roz–caramizii ai caselor ma arunca in trecutul indepartat. Claxonul isteric al unui jeep decapotabil ma scoate din visare. Un magarus incarcat cu saci i–a blocat calea si nimic nu–l misca. Ochii blinzi ai patrupedului cerceteaza GPS–ul masinii. Trei barbati, imbracati in djalabi albe, imping cu icnete animalul, care, mai de mila, mai de sila, elibereaza drumul. Medina, acest spatiu cu totul insolit, e zugravita in tuse puternice, zgomotele, mirosurile, culorile, lumina, toate solicitindu–ti simturile la maximum.

Recunosc de la departare silueta supla si indrazneata a minaretului Kutubia, care, de la inaltimea de 70 de metri, domina marea piata a orasului. Moscheea "librarilor" a fost inaugurata in 1158, de Sultanul Abdelmoumen Al Mouahidi si se numeste asa pentru ca de jur–imprejurul ei se aflau numeroase magazine care vindeau manuscrise. Minaretul a fost terminat mai tirziu, la sfirsitul domniei lui Iacob de Mansour (1184 – 1199), nepotul marelui rege si a devenit, de atunci, simbolul orasului. De opt secole, credinciosii si vizitatorii admira linia sobra si, paradoxal, bogatia decorativa a minaretului, aceasta perla a artei hispano–maure, care are fiecare fata diferit ornamentata.

Inima Medinei, piata Djemaa el Fna, este zona unde se intilneau negustorii de peste mari si tari pentru a schimba marfurile si produsele. Piata, cel mai aglomerat loc din Africa, are de toate pentru toti, ba chiar mai mult decit atit. Atmosfera e ametitoare, dezordinea totala. Tarabe incarcate cu fel de fel de produse, de la amulete magice si ierburi vindecatoare pina la dvd–uri cu ultimele jocuri pe calculator, gratare uriase pe care se scurge seul cirnatilor si frigaruilor, cosuri cu serpi si imblinzitorii acestora care, pentru un euro, sint gata

sa–ti faca o demonstratie, inghititori de flacari, de cutite si mai ales de... saorma, vinzatori de apa cu palarii colorate si mari cit roata carului, femei care fac tatuaje cu hena, ce mai, un delir general! Pe vremuri, Djemaa el Fna era cunoscuta sub numele de "piata raposatilor", pentru ca sultanul ordonase ca aici sa fie expuse capetele executatilor Am petrecut mai multe dupa–amieze in aceasta pestrita scena africana, a carei animatie nu se stinge niciodata.

Calatoria mea a continuat cu o plimbare prin gradinile Majorelle, opera pictorului francez care le–a dat si numele. Gradinile, o capodopera botanica, au fost deschise publicului in 1947. Aici se afla esente rare, aduse din cele patru colturi ale lumii si, pentru ca ne aflam la portile desertului, acest parc e o mindrie marocana. Si daca tot sintem la acest capitol, va recomand si circuitul "padurii" de palmieri, care ocupa o suprafata de peste 10.000 de hectare. Arborii nu au fost plantati, ci au crescut in mod natural. Apusul soarelui si lumina magnifica filtrata printre frunzele franjurate sint o experienta care nu poate fi ratata. Nu uitati aparatul de fotografiat!

Sfirsitul saptaminii petrecute in Maroc l–am dedicat artei si muzeelor din Marrakech. Mai intii m–am catarat pe ruinele palatului Badii. Palatul a fost construit intre 1578 si 1603. Pentru inaltarea lui au fost folosite cele mai nobile materiale, precum aurul, onixul, fildesul african si marmura de Carrara. Pentru aceasta din urma s–a platit greutatea similara in zahar! In epoca, palatul era numit "miracolul lumii musulmane". Din pacate, sultanul care a urmat la tron, gelos pe opera inaintasului sau, a distrus palatul si a purtat materialele pretioase la Mekenes, unde a construit un alt edificiu; astazi, ruinele Badii adapostesc cuiburi de berze. In timp ce ma cataram pe zidurile vechi, am remarcat lumina stranie. Aerul era incarcat de praf si atmosfera a devenit brusc inspaimintatoare, berzele tipau, vintul s–a intetit si, din senin, a inceput o furtuna de nisip. Nu e nevoie sa ajungeti in desert ca sa experimentati acest fenomen ciudat. In citeva secunde m–am simtit ca si cum eram la o sedinta de acupunctura. Catapultate din toate directiile, mii de boabe fine de nisip ma intepau si imi intrau in ochi. M–am adapostit, mi–am verificat aparatul de fotografiat si, dupa o ora de asteptare, s–a facut iar soare. Din fericire, exista mai multe palate marocane care sint perfect conservate. Printre acestea, palatul Bahia, apartinind marelui vizir Si Moussa si castelul Dar Si Said, astazi muzeu de arta marocana.



Scurt istoric

Situat la poalele muntilor Haut Atlas, Marrakech–ul reprezinta poarta de intrare in desert. Aceasta pozitie strategica i–a atras pe berberi si arabi. Orasul a fost fondat in 1070, de catre suveranul Youssef Ben Tachfine, care facea parte din dinastia Almoravizilor, calugarii razboinici din Sahara. Marrakech se dezvolta rapid si devine un centru comercial si cultural important.

In 1147, orasul este cucerit de Almohadezi, care incearca sa stearga urmele lasate de predecesorii lor si

sa–si lase o puternica amprenta asupra orasului. Se construiesc palate, gradini si moschei. Minaretul Koutoubia li se datoreaza. Asezarea infloreste mai ales in urma comertului cu Spania, Orientul si Africa.

Dinastia merinida, venita la putere in 1296, muta capitala la Fes si Marrakech–ul ajunge in miinile triburilor rivale, care se revolta impotriva sultanului. Declinul orasului se prelungeste pina in secolul al XVI–lea, cind dinastia Saadiana (1510– 1659) se instaleaza la Marrakech. Renasterea orasului i se datoreaza lui Ahmed al Mansour, supranumit "Stralucitorul", datorita bogatiilor enorme si mai ales cantitatilor de aur pe care le obtinuse in urma comertului cu Africa de Nord. Sub coroana lui, Marrakech–ul devine centrul unei explozii artistice, al carei rafinament maxim se observa in edificiile pastrate – printre acestea, Palatul Badii, din care astazi au mai ramas doar zidurile.

La sfirsitul secolului al XIX–lea, sultanul Hassan I incepe vaste operatiuni de restaurare a zidurilor orasului si unul dintre vizirii sai ridica palatul Bahia.

In timpul protectoratului francez (1912–1956), orasul cunoaste o mare inflorire, pastrindu–si in acelasi timp aspectul istoric. Actualul rege al Marocului, Mohamed al VI–lea, a venit la putere in 1999 si duce o politica de resturare a monumentelor istorice.

Si o informatie de ultima ora: aproape trei milioane de turisti vor vizita in acest an orasul. De ce sa nu va aflati printre ei?



Bucataria marocana

Specialistii in gastronomie spun ca bucataria marocana se afla in primele trei din lume, dupa cea franceza si italiana si la egalitatea cu cea chinezeasca. Exista citeva preparate unice in lume, inventate aici, cum ar fi cuscusul si tajinele sau patiseria pe baza de migdale si miere, feluri care s–au raspindit in nordul Africii. In rest, tipice sint supele suculente, salatele racoritoare si delicioasele retete pe baza de peste. Marocanii sint mindri de bucataria lor si au dreptate: specialitatile sint rafinate si vizitatorii le apreciaza din plin. Localnicii folosesc un numar mare de condimente, dar fara ca rezultatul acestora sa fie un gust excesiv de picant. Mincarurile nu exceleaza in chilly, precum in stilul asiatic unde, daca nu te arde cerul gurii, nu ti se umfla buzele si nu–ti dau si lacrimile se cheama ca nu ai mincat traditional.

Felul cel mai des intilnit, practic nelipsit de pe mesele marocanilor il constituie cuscusul, o mincare din carne, legume si acompaniat de semoul, o faina de griu in care se pot adauga stafide si naut. Alt fel principal, Tajina, reprezinta o tocana dulce, din carne de miel (care uneori se mai face si din pui) cu migdale, masline verzi, prune, stafide si nuci. Frigaruile care au stat citeva zile la marinat sint un alt fel foarte des intilnit pe mesele marocanilor.

Pastilla reprezinta punctul culminant in arta culinara marocana. Este formata din nenumarate foi fine si crocante, umplute, de obicei, cu carne de porumbel, amestecata cu oua si migdale, toate inabusite in zahar candel si sofran. Pastilla se face si la desert si atunci umplutura se face din lapte si vanilie.

La marile petreceri se prepara si un mechoui, un miel copt in intregime la protap. Prezenta in toate sarbatorile traditionale, harira este o supa foarte hranitoare, care nu poate lipsi de la nici unul dintre momentele solemne; este o mincare cu o semnificatie sociala deosebita.

Ceaiul de menta – poate nu va vine sa credeti, dar aceasta bautura, practic nationala, a fost introdusa in secolul al XIX–lea de catre englezi. Exista un adevarat ritual in servirea acestei bauturi. Ceaiul trebuie turnat in cesti de la o inaltime cit mai mare si este o adevarata arta, iar paharele trebuie umplute doar pina la jumatate. Un pahar de ceai nu se refuza niciodata.

Iata si desertul marocan care a fost "alaturi" de mine pe tot parcursul calatoriei. Simplu si delicios. Uitati pentru un timp de diete, cure de slabire, colesterol si alte concepte inventate de lumea moderna: Dar Moulay Boubker (se face cu piersica, para sau grepfrut): fructul decojit se fierbe timp de zece minute intr–o oala in care se pune un pahar mare de suc de portocale. Se adauga o lingura de miere si una de scortisoara. Se scoate piersica, para sau grepfrutul, se asteapta sa se raceasca si apoi se baga la frigider. Cind se raceste, se orneaza cu siropul in care a fiert, amestecat cu migdale coapte si tocate.

Incursiunea culinara incheie calatoria prin primul oras imperial din Maroc. Urmeaza o expeditie in nordul tarii, pe malul oceanului, prin Essaouira si Rabat, spre punctul terminus, orasul Fes.



Text & foto: Dana CeuSescu
InfoUtil
Nu exista zbor direct Bucuresti – Marrakech. Varianta cea mai convenabila este prin Paris. Daca mergeti pe cont propriu, un bilet de avion costa intre 200 si 400 de euro, in functie de oferta, la care se adauga inca aproximativ 300 de euro pina la P
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona