Ceahlaul, muntele vechilor daci
Articol








Statiunea este recomandata pentru odihna, dar si pentru tratamentul nevrozelor, al starilor de slabiciune, anemiei sau pentru refacerea dupa eforturi intelectuale. Iar metoda este una foarte simpla: trebuie doar sa respiri, caci principalul factor de cura este aerul curat, fara praf sau particule alergice si atmosfera ozonata. Deschisa tot timpul anului, statiunea ofera posibilitatea, pe timp de vara, de a face excursii pe Ceahlau, iar, pe timp de iarna, de a practica sporturile specifice.

Prima oprire am facut–o la Salvamont, aflat in aceeasi locatie cu cea a Serviciului de Administrare a Parcului National Ceahlau, si nu pentru ca ne–am fi accidentat, ci tocmai pentru a preveni asemenea evenimente si pentru a plati taxa de intrare in Parcul National Ceahlau, de 7 lei, pret intreg, si 5 lei pentru categoriile care beneficiaza de reduceri. Cladirea cu pricina e chiar la capatul drumului ce strabate statiunea, marcind si punctul de plecare in doua dintre cele sapte trasee turistice care strabat masivul. Luind in considerare sfaturile primite, bazate pe puterile noastre, pornim spre Cabana Dochia, urmind marcajul "cruce rosie". Poteca ce strabate padurea porneste destul de abrupt, ca un semn ca, intr–adevar, muntele acesta trebuie cucerit. Traseul este insa destul de usor, iar atit timp cit urci, pastrind un ritm care sa fie acceptabil pentru tot grupul, poti sa te bucuri de drumetie. Pe linga peisajul care te inconjoara, cel tipic codrilor de rasinoase vechi de sute de ani, mai este un lucru pe care il simti diferit, desi iti ia un pic de vreme ca sa–ti dai seama despre ce este vorba. Este vorba chiar despre marcajul propriu–zis, care este unul dintre cel mai bine realizate marcaje turistice pe care le–am intilnit. In teorie, ar fi imposibil sa te pierzi pe un asemenea traseu, dar, cum muntele ramine munte, iar omul om, orice se poate intimpla, lucru dovedit de faptul ca o simpla ploaie a necesitat interventia echipei de salvamontisti pentru recuperarea de pe trasee a aproape o suta de turisti care intimpinasera probleme, din cauza lipsei de pregatire. Intr–adevar, toata primavara, rangerii si salvamontistii au fost sus pe munte, dupa cum ne spun, ca sa refaca toate traseele si sa monteze cosurile pentru gunoi, indicatoarele, sa repare scarile si balustradele de siguranta, pentru a face excursiile in masiv cit mai sigure. Iar efortul lor se vede la tot pasul.

Dupa vreo doua ore de drum, sau mai multe, in functie de posibilitatile fiecaruia, prin padurea salbatica, unde urma omului este prezenta doar prin marcajele de pe copaci, trecind ripe si piraie, auzi, undeva in dreapta cum urci, ceva vuind. Pare un alt piriu, unul dintre multele care strabat muntele, doar ca acesta pare sa fie mai mare. Cu cit te apropii, iti dai seama ca ai ajuns la Cascada Duruitoarea. Pare mica, la prima vedere, insa, daca mai faci vreo citiva pasi, coloana de apa pare a porni din cer si se arunca spre stinci, parca sa le sparga. Iar daca ai norocul sa ajungi acolo dupa o vreme mai ploioasa, iti dai seama de ce i s–a spus caderii de apa Duruitoarea.

De acolo, de la cascada, urmeaza greul, iar cei care sint fani ai scarilor rulante sau ai lifturilor au sansa sa descopere frumusetea scarilor. Si nu orice fel, ci pe acelea care, uneori, te duc cu genunchii la barbie si care te urca vreo doua sute de metri cam in jumatate de ora. Restul, pina la cabana Dochia, aflata la 1.750 m, ii urci normal, pasind pe radacini de brad vechi de secole, ce tin pamintul sa nu plece la vale, ca prin alte zone ale tarii, sau pe pietre care, uneori, formeaza niste scari domoale, care te duc cu gindul la strabunii ce le–au pus acolo ca sa ridice muntele si ca sa respecte vrerea imparatului. Iar undeva, pe drum, crucea scrijelita in scoarta unui copac ce strajuieste un izvor iti reaminteste ca umbli pe pamint sfint, caci Ceahlaul a fost mereu considerat muntele sacru al Antichitatii, fiind unul dintre stilpii spiritualitatii stravechi, purtind si azi hramul "Schimbarea la fata".

Continuam drumul in tacere, nu neaparat datorita spiritualitatii sau normelor de conduita din cadrul Parcului National Ceahlau, ci mai mult din cauza oboselii care se face simtita incetul cu incetul. Si cind incepi sa te intrebi cam cit mai este pina la cabana, iti apare de dupa o creasta, si te asteapta cu un ceai cald si cu ceva de–ale gurii, care prind atit de bine, de parca te imbie sa nu mai pleci si sa ramii peste noapte. Dar cum noi avem un program de respectat, ne adunam fortele, si mai cu voie, mai fara–de–voie, pornim la drum spre Virful Toaca. Cindva un platou golas care oferea un punct de observatie asupra Moldovei intregi; acum adaposteste statia meteo. Se poate urca si acum in virf, dar cu mare atentie si cu nervi puternici, caci scarile de lemn cu vreo 400 de trepte si cu o vechime de citeva zeci de ani sint rupte, iar calea de acces este acum reprezentata de un jgheab abrupt si ingust, serpuind pe linga scheletul de lemn. Urcusul merita, mai ales in zilele senine in care, dupa cum spun batrinii, se vad, pe linga intreaga Moldova, Bucurestiul, Gurile Dunarii sau chiar Marea Neagra. Poate ei au urcat muntele in alte vremuri, cind aerul chiar era incolor, cum ne mai spuneau pe la scoala, si nu gri, cum il vedem noi acum prin orase.

Schimbam marcajul pe dunga rosie si pornim hotariti catre Cabana Fintinele si, de acolo, inapoi catre Durau. Drumul de intoarcere ne poarta printre stinci ce sint asezate parca pe munte, unele mai aproape de noi, altele mai departe, toate cu nume din legendele masivului. Coborim un pic in viteza, desi nu ne fugareste nimeni, doar ca sistemul nostru de frinare nu este chiar asa de bun, si iar le dam dreptate celor care ne avertizasera sa fim foarte atenti cum coborim, pentru ca este mult mai greu si mai periculos. Dar ajungem cu bine si ne oprim iar la Serviciul Salvamont, sa le spunem ca ne–am intors teferi si nevatamati si sa le multumim. Si se vede pe fata acestor oameni iubitori ai muntelui lumina pe care le–o aduce un turist bucuros si ajuns cu bine la baza traseului. Iti dai seama ca ei sint cei in care dainuie sufletele dacilor care acum vreo doua milenii hoinareau pe aceste carari de munte.



Trasee turistice in Masivul Ceahlau

1. Cabana Izvorul Muntelui – Curmatura Lutu Rosu – Piatra cu Apa – Detunate – Cabana Dochia

Marcaj: "banda albastra"; diferenta de nivel: 953 m; timp de parcurs: trei ore – trei ore si jumatate; locuri de popas: Curmatura Lutu Rosu, Piatra cu Apa; obiective turistice: Piatra cu Apa, Detunate.

2. Cabana Izvorul Muntelui – Curmatura Lutu Rosu – Piriul Izvorul Alb – Stinca Dochiei – Jgheabul cu Hotar – Cabana Dochia

Marcaj: "triunghi albastru"; diferenta de nivel: 980 m; timp de parcurs: trei ore si jumatate– patru ore; obiective turistice: Stinca Dochiei, Stinca Vulturul lui Traian, Stinca Santinela.

3. Cabana Izvorul Muntelui – Poiana Maicilor – Claile lui Miron – Piatra Lata din Ghedeon – Cabana Dochia

Marcaj: "banda rosie"; diferenta de nivel: 950 m; timp de parcurs: patru ore– patru ore si jumatate; obiective turistice: Poiana Maicilor, Turnu lui Butu si Ana, Claile lui Miron, Clipele de Calcar.

4. Statiunea Durau – Cabana Fintinele – Piatra Lata – Cabana Dochia

Marcaj: "banda rosie"; diferenta de nivel: 1.070 m; timp de parcurs: trei ore – trei ore si un sfert; locuri de popas: Stinca Cusma Dorobantului; obiective turistice: Cabana Fintinele, Stinca Cusma Dorobantului, Stinca Panaghia, Vf. Toaca.

5. Statiunea Durau – Poiana Viezuri – Cascada Duruitoarea – Poiana Scaius – Curmatura Piciorul Schiop – Cabana Dochia

Marcaj: "cruce rosie"; diferenta de nivel: 1.020 m; timp de parcurs: trei ore si treizeci de minute – cinci ore; locuri de popas: Poiana Printului, Polita cu Arinis; obiective turistice: Poiana Viezuri, Poiana Scaius, Cascada Duruitoarea.

6. Satul Neagra – Curmatura Varatec – Poiana Maicilor – Claile Lui Miron – Cabana Dochia

Marcaj: "cruce albastra"; diferenta de nivel: 1.250 m; timp de parcurs: sase–sapte ore; obiective turistice: Poiana Maicilor, Turnu lui Butu si Ana, Claile lui Miron, Clipele de Calcar

7. Comuna Bicazul Ardelean, Satul Telec – confluenta Bistrelor, Curmatura la Scaune – Piciorul Schiop

Marcaj: "banda albastra"; diferenta de nivel: 1.225 m; timp de parcurs: sase ore – sase ore si jumatate; obiective turistice: Stinca La Palarie, Gardul Stanilelor, Piatra Lacrimata

Sfaturi utile

l Nu plecati in concediu sau in vacanta la munte fara echipamentul adecvat anotimpului.

l Din rucsac sa nu lipseasca o trusa medicala cu strictul necesar.

l Nu consumati bauturi alcoolice si nu fumati in timpul mersului; acestea diminueaza capacitatea de efort.

l Acordati toata atentia alimentatiei pe munte in sezonul de iarna; se recomanda cu precadere substantele grase si zaharoase, citronadele, bauturile calde si bine indulcite.

l Pe munte, evitati strigatele si orice alte zgomote in zonele unde se pot produce avalanse; la traversarea pantelor prielnice avalanselor, trecerea se face la o distanta de citiva metri unul de altul si se calca exact pe urma lasata de capul coloanei, inaintindu–se in sir indian.

l Inainte de plecare in excursie sau drumetie pe munte, documentati–va (de la cabanieri, padurari, ciobani) asupra itinerarului, situatiei intretinerii marcajelor si asupra prognozei meteo. Notati–va numerele de telefon utile din zona pentru cazuri de necesitate (salvamont, cabane, politie). Nu va aventurati pe poteci nemarcate.

l Studiati traseul, harta, buletinul meteo si plecati devreme in traseu, astfel incit sa ajungeti la cabana inainte de caderea noptii.

l Nu porniti singuri pe munte, ci in grup de minimum trei persoane, dintre care cel putin una sa cunoasca temeinic zona respectiva.

l Alegeti traseul dupa posibilitatile fizice ale celui mai slab pregatit membru al grupului.

l La plecare in traseu, treceti–va numele, adresa si traseul in registrul de trafic salvamont.

l In caz de furtuna sau ploaie cu descarcari electrice, parasiti culmea si nu va adapostiti linga copaci izolati, inalti sau linga stinci.

l In eventualitatea unui accident sau in situatii deosebite, nu intrati in panica si nu actionati in pripa. Evaluati corect sansele de supravietuire.

l Incercati, in limita posibilitatilor, ca macar o persoana din grupul dumneavoastra sa ramina linga cel accidentat.

l La punctele de informare de la Baza Dochia, Baza Durau si Baza Izvorul Muntelui, puteti obtine atit informatii suplimentare, cit si carti, pliante si alte publicatii despre specificul zonei.

l Baza de Interventie Dochia, tel.: 0730 808 813; Baza de Interventie Durau, tel.: 0730 808 814.

Legendele Ceahlaului

Muntele Ceahlau s–a facut din porunca imparateasca, data de imparatul Traian, pentru a apara aceste locuri de navalitorii ce veneau dinspre Rasarit. Fiecare din robii daci capturati in urma victoriei asupra lui Decebal trebuia sa aduca o piatra la temelia acestuia. Multi dintre acestia au murit de epuizare in urma eforturilor, dar au reusit sa duca la indeplinire porunca primita. Imparatul, multumit de cele facute, a cerut ca in virful muntelui sa fie asezata o toaca. Un soldat a primit porunca sa stea de straja si sa bata toaca ori de cite ori vedea navalind vrajmasii, spre a–i vesti pe locuitorii din vale. Aceasta, pina intr–o zi, cind o sageata vrajmasa il rapuse pe soldat si nu mai avu cine bate toaca. De atunci s–au pornit dusmanii pe tara ca roiua...

Poate cea mai invaluita in mister este Stinca Dochiei, despre care se spune ca ar fi fost o ciobanita care, pornita cu oile inspre virful muntelui, ar fi fost surprinsa de o vreme neprielnica. Dupa ce a lepadat cojoacele, a inceput un ger cumplit care a inghetat–o complet, impreuna cu oile sale. Multe variante ale acestei legende circula in zona. Una spune ca Dochia ar fi fost o fata de imparat ce iubea un fecior din zona. Dupa ce acesta s–a insurat cu o alta fata din sat, Dochia ar fi ratacit pe munte 12 zile, la inceputul lunii martie, dupa care s–a aruncat in hauri de pe Stinca ce–i poarta azi numele. De atunci, spune legenda, primele 12 zile ale lunii martie reflecta ratacirile Dochiei.

Legenda Panaghiei este, poate, una dintre cele mai fascinante legende ale Ceahlaului. Se spune ca Panaghia ar fi fost o fata de o frumusete rara, facuta din inima si sufletul lui Dumnezeu. Ursitoarele, ca sa o fereasca de invidia oamenilor, au adapostit–o in pestera pustnicului Ghedeon. Crescind, privirea ei intilni pe cea a Soarelui si acesta se indragosti nebuneste de ea. Atit de mare–i fu dragostea ca Soarele se abatu zile in sir din drumul sau pentru a o mingiia cu razele sale de lumina. Aflind aceasta, Dumnezeu se infurie foarte tare si trimise norii sa acopere stralucirea soarelui, iar Panaghia fu atinsa de un dor nespus, varsind lacrimi amare de suferinta. Dumnezeu, vazindu–i suferinta, o transforma in stana de piatra. Si tot de atunci, mai spune legenda, sufletul si inima ei au ramas vii, cautind permanent imbratisarea razelor soarelui.



Cazare in Masivul Ceahlau

Cabana Fintinele, altitudine: 1.220 m

Posibilitati de cazare: 40 locuri, cu tarife ce variaza in functie de tipul de camera si numarul de locuri. Informatii suplimentare si contact privind locurile disponibile sau rezervari le puteti obtine la tel.: 0744–186360.



Cabana Dochia, altitudine: 1.750 m

Posibilitati de cazare: 100 locuri vara si 70 locuri iarna, cu tarife ce variaza in functie de tipul de camera si numarul de locuri. Informatii suplimentare si contact privind locurile disponibile sau rezervari puteti obtine la tel.: 0723–469271; 0722–235503.



Cabana Izvorul Muntelui, altitudine: 797 m

Posibilitati de cazare: 17 camere cu cite doua paturi (apa curenta), 10 casute cu cite doua paturi (apa curenta). In plus, turistii se mai pot caza intr–un bungalow cu patru camere (total 10 paturi). De asemenea, exista posibilitatea organizarii petrecerilor (in limita a 40 de locuri) intr–un cadru mai restrins. Tarifele variaza in functie de tipul de camera, gradul de confort si numarul de locuri. De aici se mai poate pleca in croaziera pe lacul de acumulare Izvorul Muntelui sau se pot face ture de alpinism escalada pe traseele din zona, cu asistenta din partea Serviciului Salvamont Neamt.



Caile de acces spre cabanele din zona Masivului Ceahlau

Statiile C.F.R. cele mai apropiate:

Bicaz, pe linia Bacau – Piatra–Neamt – Bicaz;

Tirgu Neamt, pe linia Pascani – Tirgu Neamt. Din Tirgu Neamt exista legatura cu autobuzul catre Durau (pe DN 15B);

Statiile de autobuz cele mai apropiate: Bicaz Dodeni si Bicaz–Baraj, pe traseele Piatra–Neamt – Bicaz – Poiana Teiului – Vatra Dornei si Piatra–Neamt – Bicaz – Tulghes – Borsec;

Statia Bicaz–centru, pe traseul Piatra–Neamt – Bicaz – Lacu Rosu – Gheorghieni.

Drum de acces: din Bicaz, pe soseaua care duce la barajul hidrocentralei (DN15) pina la confluenta piriului Izvorul Muntelui cu Bistrita (5 km), apoi pe un drum local modernizat (DJ 155 F) de–a lungul piriului, distanta 12 km, marcaj "banda rosie".

De asemenea, exista curse ce pleaca din autogara Piatra–Neamt pe traseele:

Piatra–Neamt – Bicaz – Durau (plecare la 16.45; 14.30);

Piatra–Neamt – Bicaz – Gheorghieni (plecare la 7.30);

Piatra–Neamt – Bicaz – Vatra Dornei (plecare la 6.00).



Text & foto: Marcella DrAgan
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona