Peisajul montan
Articol










Cine a fost la munte si nu a facut macar o fotografie? Cu un telefon cu camera incorporata sau cu un aparat de mii de dolari, toti fotografiem cind ajungem pe cararile muntilor insa ochiul din spatele vizorului si priceperea fotografului sint cele care, in final, vor realiza o imagine reusita sau una banala.



Ce fotografiem?

Un munte intreg? O cabana? Un drumet care urca anevoios? Este prima intrebare pe care ar trebui sa ne–o punem inainte de a duce aparatul la ochi. Principala greseala pe care o fac majoritatea fotografilor amatori este faptul ca incearca sa cuprinda cit mai mult in cadru. Intrebati–va, de fiecare data cind vedeti ceva ce va zgindare simtul vazului, ce anume vedeti. De ce este frumos? Are o cromatica deosebita, o textura interesanta, forme sugestive si bine definite? Apoi eliminati din cadru tot ce ar putea distrage atentia de la subiectul ales.

Nu uitati niciodata cind fotografiati ca vedeti o imagine tridimensionala ce va deveni, dupa declansare, una bidimensionala. Incercati, asadar, sa va imaginati cum va arata muntele din fata voastra tiparit pe hirtie sau afisat pe ecranul monitorului. Acest exercitiu este destul de dificil, dar va avea rezultate pe masura.



Da ale compozitiei

Nu sint adeptul respectarii cu strictete a regulilor de compozitie, desi anumite lucruri trebuie respectate pentru a obtine o scena echilibrata, armonioasa, care sa nu deranjeze ochiul. Fotografia de peisaj montan este speciala din acest punct de vedere, deoarece sint foarte multe forme, iar lumina poate cadea haotic. Cautati simplitatea. Scenele simple plac mai mult ochiului. Folositi formele pentru a conduce ochiul catre punctul de interes. Transformati, imaginar, cadrul in linii si puncte, desenati in minte conturul formelor. Nu uitati sa luati in calcul forma si consistenta umbrelor si a zonelor luminate (acestea in cazul fotografiei de peisaj montan sint destul de complexe). Pentru a crea senzatia de tridimensional, invatati sa folositi planurile pentru a da adincime fotografiei. Un element in prim–plan va scala imaginea in adincime. O floare, o stinca sau un turist pot fi folosite in planul apropiat pentru a crea senzatia de profunzime. Intotdeauna planurile apropiate apar mai saturate decit cele din fundal. Cu cit un plan este mai departat, cu atit acea zona va fi mai desaturata.



Lumina

Esentiala pentru obtinerea unei fotografii de exceptie, lumina este cea care, de fapt, creeaza imaginea. Bineinteles ca in cazul fotografiei de peisaj montan singura sursa de lumina este soarele. Poate fi totusi si luna, dar fotografia de noapte o vom aborda intr–un alt tutorial.

Intensitatea si unghiul din care cade lumina sint principalii factori ce influenteaza scena. Cea mai buna lumina este atunci cind soarele este jos, adica dimineata si seara, atunci lumina este mai slaba in intensitate, lucru care duce la un contrast redus intre zonele luminate si umbre. Astfel putem obtine o fotografie cu detalii si in zonele luminate si in cele din umbra. Cromatica este, de asemenea, influentata de intensitatea luminii. Imaginea rezultata va fi mult mai "calda" (tonuri de galben–oranj), chiar "fierbinte" atunci cind soarele abia a rasarit sau inainte de apus.

Unghiul din care lumineaza soarele este, de asemenea, important. Cind acesta este jos, umbrele vor fi mult mai lungi si mult mai interesante, imaginea va capata o textura mult mai profunda. Evitati sa fotografiati cu soarele in spate, atunci umbrele vor fi aproape inexistente, rezultind astfel o fotografie plata, fara textura si detalii. Fotografiati, asadar, cind lumina cade din lateral sau in contralumina.

Lumina difuza – atunci cind cerul este acoperit de un plafon de nori – este o lumina excelenta, daca nu dorim sa introducem si cerul in cadru. Acesta din urma va iesi alb. Se poate folosi un filtru gradual, pentru a compensa contrastul dintre cer si pamint.



Da ale tehnicii

In general, atunci cind fotografiem peisaj montan, dorim sa obtinem o imagine clara din prim–plan pina in fundal. Asta presupune utilizarea unei deschideri a diafragmei, cit mai mica, pentru a obtine o profunzime de cimp cit mai mare. Acest lucru va duce la un timp de expunere mult mai mare, riscind astfel sa ne trezim cu o fotografie miscata. Pentru a evita acest lucru, folosirea trepiedului este cea mai buna solutie. Mai exista posibilitatea folosirii unui ISO mai mare, dar atunci imaginea rezultata va avea granulatie mare.



Sfaturi practice

l o geanta impermeabila pentru a va proteja aparatul in caz de vreme rea;

l filtrul de polarizare va intensifica culorile si va reduce reflexiile;

l este de preferat un trepied usor, daca stiti ca aveti mult de urcat; cele mai grele ofera, in schimb, o stabilitate mult mai buna;

l daca aveti spatiu destul pe cardul de memorie, trageti mai multe cadre cu expuneri diferite (puteti folosi functia bracketing, daca aparatul va permite);

l odihniti–va la prinz si fotografiati dimineata si seara;

l echipati–va corespunzator pentru munte.





Text & foto: Orlando RoSu
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona