Traditiile lui Brumarel
Articol






Luna octombrie sau Brumarel, in traditia populara, pentru ca incepe sa cada bruma, anunta venirea sezonului rece, iar lucrarile din aceasta perioada sint axate in jurul pregatirilor pentru iarna.

Traditiile si credintele dedicate acestei perioade sint, in mare parte, concentrate in jurul celor doua mari sarbatori religioase: Sfinta Parascheva, pe 14 octombrie, dar, mai ales, Sfintul Dumitru, pe 26 octombrie.

In traditia populara, Sinmedru, ritualul care deschide al doilea sezon pastoral, iernatul, se desfasoara de–a lungul a doua saptamini, incepind din 14 octombrie si incheindu–se in 27 octombrie, zile care se suprapun cu sarbatori religioase precum Sf. Parascheva si Sf. Dumitru. Odata cu ziua de 14 octombrie, numita de popor Vinerea Mare, se deschide un ciclu de 12 vineri de peste an care prefateaza sarbatori importante, in general praguri ale timpului. In traditia romaneasca, Vinerea Mare este o reprezentare mitica, identificata in Panteonul roman cu Zeita Venera, initial protectoare a vegetatiei si fertilitatii. Biserica ortodoxa a suprapus zilei de celebrare a acestei zeitati pe cea a Cuvioasei Parascheva, care este numita de popor Vinerea Mare, dupa modelul Fecioarei Maria, cunoscuta sub denumirea de Sfinta Maria Mare. Ea este invocata de femeile lipsite de rod, pentru tamaduirea bolilor, casatoria fetelor, nasterea usoara a copiilor. In zonele pastorale in care la Vinerea Mare se slobozesc berbecii in turmele de oi pentru imperechere, ziua este numita si Napustitul Berbecilor sau Nunta Oilor.

Vinerea Mare sau Sfinta Paraschiva a preluat si functia zeitei de hotar intre vara si iarna pastorala. In aceasta perioada se deschideau tarinele pentru pasunatul devalmas, se intensificau pregatirile pentru pornirea turmelor la iernat, activitate intilnita inca in Cimpia Romana, Baltile si Delta Dunarii, Cimpia Tisei. Pe atunci se angajau ciobanii pentru noul sezon pastoral, se slobozeau berbecii in turmele de oi, se deschideau vestitele tirguri unde se valorificau produsele pastorale si altele. La incheierea ciclului, pe 27 octombrie, in unele zone ale tarii se serbeaza o sfinta Parascheva care, impreuna cu cea de pe data de 14 octombrie, formeaza o sarbatoare dubla numita Vinerelele. Aceste zile sint, de fapt, si hotarele timpului consacrat ritualurilor specifice inceputului de an sau de anotimp pastoral cu punctul culminant de Sinmedru. In calendarul popular, Sinmedru este un zeu romanesc, patron al iernii pastorale, care a preluat numele si data de celebrare a Sfintului Dumitru, marele mucenic de la Tesalonic (26 octombrie) din calendarul ortodox. Povestile in care apare Sinmedru tin de doua civilizatii distincte, cea pastorala si cea agrara, insa, de cele mai multe ori, Sinmedru este un cioban, nedezlipit de turma pe care o paste "intr–un mijloc de codru, necalcat de picior omenesc" si care moare la stina oilor. Impreuna cu Singiorzul, Sinmedru imparte anul pastoral in doua anotimpuri, vara intre 23 aprilie si 26 octombrie, cu miez al timpului la Sintilie pe 20 iulie si iarna, intre 26 octombrie si 23 aprilie, cu miez al timpului la Sinpetru de Iarna, pe 16 ianuarie. In opozitie cu Singiorzul, care incuie iarna si infrunzeste codrul, Sinmedru incuie vara si desfrunzeste codrul. O dovada pentru originea pastorala este durata de sase luni a intelegerilor si socotelilor realizate, la fel de lungi ca si principalul sezon al crescatorilor de animale, si anume varatul, care era deschis de Singiorz si inchis la Sinmedru. Iar prin zicala "La Singiorz se incaiera ciinii,/La Sinmedru se bat stapinii!", oamenii au transpus faptele de zi cu zi, si anume faptul ca primavara, cind se formeaza turmele, se incaiera ciinii, pentru ca nu se cunosc, iar toamna, cind se impart oile, se bat stapinii, pentru ca nu se respecta contractele incheiate la Singiorz. Respectarea angajamentelor luate are o importanta deosebita in lumea satului, iar aceasta se vede si prin faptul ca nu doar oameni, ci si sfintii realizeaza asemenea intelegeri. Astfel, asa cum a stabilit cu Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru trebuie sa desfrunzeasca padurea si sa–i adune pe toti la sarbatoarea recoltei, la focul lui Sinmedru, caci de acum iarna este deja descuiata, iar vremea incepe a se strica.

Unele traditii, credinte si superstitii populare sint legate de serbarea lui Sinmedru, intilnit si sub denumirea de Simedru, multe dintre acestea fiind legate de cultul mortilor, pe linga cele inchinate pastoritului. Sinmedru, intilnit si ca Mosii de Toamna, Mosii cei Mari sau Mosii lui Sinmedru, este, in calendarul popular, una dintre cele mai importante simbete ale mortilor, iar ofrandele care se dau acum pentru sufletele lor, griu fiert, colaci, unt, untura, lapte, brinza, fructe sint legate de indeletnicirile celor care le fac. In multe zone, precum in cea din tinutul Almajului, sint rostite formule de invocare a spiritelor mortilor, prin care li se cerea acestora, in schimbul pomenilor date, ajutor, belsug si spor in casa: "Voi mosi–stramosi / Sa–mi fiti tot voiosi, / Sa–mi dati spor in casa, / Mult pe masa, / Cu mult ajutor / in cimpul cu flori."

Mosii sunt serbari dedicate stra–Mosilor, sufletelor mortilor si, nu intimplator, ele au loc in zilele asa–zise "de cumpana" ale anotimpurilor cum ar fi solstitii si echinoctii. Vechi credinte populare spun ca stramosii mitici controleaza si patroneaza atit ciclurile naturii, cit si activitatile sezoniere ale oamenilor. In aceste perioade de rascruce ale anului, granita dintre lumea viilor si cea a mortilor este foarte usor de trecut, duhurile mortilor intorcindu–se pe pamint, in locurile de bastina. Iar cum nu se stie daca acestea sint binevoitoare sau nu, sint realizate o serie de ceremonii, in care li se aduc ofrande pentru a–i imbuna si a le cistiga bunavointa stramosilor si pentru a asigura in anul urmator recolte bogate. Obiceiul este inca pastrat, chiar daca, uneori, doar sub forma de pomana de Mosi, acum doar la vreo patru sau cinci, din cei aproape 20 care erau marcati in trecut.

De asemenea, fiind o zi de rascruce, si in functie de ocupatia de baza a taranilor din zona, sint mentionate si utilizate diferite metode de a prezice cum va fi vremea pentru anul urmator. Un asemenea exemplu este dat de culoarea oii, care raspunde la anumite gesturi ritualice ale pastorului, care difera de la o regiune la alta. Uneori, ciobanii pindesc toata noaptea unde dorm oile si, daca dimineata se va scula intii o oaie alba si va pleca inspre sud, iarna va fi grea, iar daca se va scula o oaie neagra si va pleca spre nord, iarna va fi usoara. Alteori, ciobanii intind pe jos un cojoc sau arunca un topor intre oi. Daca pe cojoc sau linga topor se asaza o oaie neagra, va fi vreme buna, daca este o mioara alba, vreme rea.

Alte metode presupuneau citirea si interpretarea vremii din ziua de Sinmedru sau din intreaga luna. Astfel, daca frunzele pomilor se ingalbenesc si cad repede, este semn ca anul ce urmeaza va fi roditor, daca ploua mult in octombrie, va fi vint puternic in decembrie, iar daca e multa bruma sau chiar zapada in aceasta luna, in ianuarie va fi timp frumos. Noaptea de Sinmedru le spunea batrinilor cum va fi iarna, in functie de cum se arata luna, daca era plina si neacoperita de nori, era semn de iarna blinda si buna pentru culturi, daca, dimpotriva, luna nu era plina si ploua, urma o iarna lunga si incarcata cu nameti. Traditia populara impune si respectarea unor ritualuri menite sa asigure vremuri mai bune si belsug atit in gospodarie, cit si in viata personala. Astfel, se tunde coama cailor tineri, de pina in trei ani, ca sa aiba par frumos, iar, in Oltenia, celui care pazeste cu sfintenie aceasta sarbatoare ii vor fi ferite vitele de stricaciunea lupilor, iar oamenii vor fi feriti de boli si lovituri. Tot pentru protectia impotriva lupilor, de Sf. Dumitru nu se piaptana. In Bucovina, usturoiul trebuie semanat pina la Sinmedru. Daca–l semeni dupa aceea, poti sa ai mari pagube, ajungind pina la moartea copiilor, cum se mai crede prin unele zone ale Moldovei. Daca pui totusi citiva catei in pamint, amagesti spiritele si poti sa semeni si dupa Sinmedru.





Sarbatorile traditionale ale lunii octombrie sint:

1 octombrie: Sf. Procoava;

14 octombrie: Sf. Parascheva;

18 octombrie: Lucinul sau Sf. Luca;

25 octombrie: Ajunul lui Sinmedru sau Mosii de Toamna;

26 octombrie: Sinmedru sau Sf. Dumitru.



1 octombrie: Sf. Procoava este cel care acopera iarna pamintul cu zapada. Fetele se roaga la acest sfint si pentru a le acoperi capul cu par bogat, placindu–le astfel mai mult flacailor si maritindu–se mai repede. Schimbarea statutului civil atrage dupa sine si obligatia tinerelor femei de a–si acoperi capul cu o basma.

4 octombrie: Importanta sarbatoare religioasa, aceasta zi marcheaza inceputul pregatirii turmelor pentru iernat si deschiderea unor tirguri, unde se valorifica produsele pastorale. De Sf. Parascheva se posteste si nu se lucreaza, existind pericolul aparitiei unor boli.

18 octombrie: Lucinul este cel care protejeaza haitele de lupi in aceasta perioada a anului. Oamenii respecta aceasta sarbatoare de frica lupilor.

25 octombrie: Ajunul Sfintului Dumitru este o sarbatoare dedicata, in primul rind, mortilor, pentru care se face pomana. In unele locuri se aprinde un foc mare, focul lui Sinmedru, iar despre tinerii care reusesc sa sara peste el se spune ca se vor casatori in anul urmator. Cind focul e aproape stins, fiecare participant ia un taciune pe care il arunca in livada sa, pentru ca pomii sa fie roditori in viitor. Tot atunci, femeile in virsta daruiesc mere, nuci si colaci.

26 octombrie: Daca Sf. Gheorghe stapineste peste prima parte a anului, Sf. Dumitru este stapinul jumatatii friguroase. In aceasta zi se incheie socotelile pentru intelegerile facute cu sase luni in urma.





Povestirile de Sinmedru

Intr–o poveste culeasa din zona Muscelului, Sinmedru se metamorfozeaza in porc, adica in stravechea reprezentare mitica a spiritului griului. In poveste se spune ca un unchias si o matusa, neavind copii, au plecat intr–o buna zi, unul intr–o parte, celalalt in alta parte, in speranta ca vor gasi un suflet pe care sa–l creasca. Mersul pe jos nu a fost in zadar pentru ca unchiasul a gasit un purcel. Cind imparatul care domnea in acea tara a dorit sa–si marite fata, nici un fecior n–a izbutit s–o ia, intrucit probele ce trebuiau sa le treaca depaseau puterile lor. Singurul care a trecut de toate incercarile a fost purcelul unchesului. Facind pe placul imparatului, purcelul se casatoreste cu fata acestuia. Noapte de noapte purcelul lepada pielea si devenea un flacau frumos, precum soarele. Dar, intr–o noapte, nevasta–sa

i–a aruncat pielea in jaratic. Suparat din cale–afara, flacaul i–a spus ca el este Sinmedru si ca va pleca in lume, iar ea sa–l caute pina l–o gasi, caci numai atunci va putea naste copilul. Se zice ca l–a gasit dupa noua ani si de atunci au trait impreuna pina la moarte.



Focul lui Sinmedru

Ceremonialul cuprinde moartea violenta a zeului imbatrinit la sfirsit de an prin taierea unui arbore din padure, urmata imediat de renasterea acestuia prin incinerarea trupului neinsufletit, reprezentat de butucul sau trunchiul copacului, in noaptea de 25 spre 26 octombrie. Baietii cu virste cuprinse intre 7 si 14 ani incep pregatirile cu sprijinul si supravegherea discreta a flacailor. Cu doua – trei saptamini inainte de aprinderea focului, ei aduc din padure o mare cantitate de cetini de brad, aleg si amenajeaza locul unde se va aprinde Focul lui Sinmedru. In dupa–amiaza zilei de 25 octombrie, cetele de copii, insotite de cite doi sau trei feciori, merg in padure, aleg pomul care va fi incinerat, il doboara, il curata de crengi si il aduc pe locul unde se va aprinde rugul funerar. Trupul neinsufletit al zeului, numit par, fixat in pozitie verticala si imbracat cu cetina verde, se numeste Focul lui Sinmedru, iar, uneori, este la fel de inalt precum turla bisericii din sat. O alta tehnica de amenajare a rugului este capra construita din trei lemne lungi, adunate la virf si prinse cu stinghii, imbracata, asemenea parului, in haina de sarbatoare din cetina de brad. La lasarea serii, in liniste si cuprinsi de emotii, copiii aprind Focul. Cind rugul incepe sa lumineze cerul, copiii izbucnesc in strigate de bucurie, adresind invitatia la cea mai mare sarbatoare a anului: "Hai la Focul lui Sinmedru!". In jurul rugurilor se aduna copii, tineri si batrini, participind cu totii la taina renasterii zeului, prin ritul funerar de incinerare. Ca la o inmormintare obisnuita, femeile impart covrigi, fructe si bautura, iar, in timp ce trupul divin este mistuit de flacari, cei prezenti beau, maninca, glumesc, cinta si joaca. Un moment asteptat cu mare interes este renasterea divinitatii adorate, care corespunde cu prabusirea parului sau caprei rugului funerar, iar directia in care cad taciunii aprinsi sau parti ale trupului divin va indica care dintre feciorii si fetele din sat urmeaza sa se casatoreasca in noul an. De asemenea, peste foc sareau copiii pentru a fi feriti de boli tot anul, dar si tinerii care doreau sa se casatoreasca mai repede. La plecare, participantii iau cenusa, carbuni aprinsi si alte resturi ale rugului funerar pentru a fertiliza gradinile si livezile. Cu unele deosebiri locale, obiceiul aprinderii Focului lui Sinmedru se practica in mai multe localitati din nordul judetelor Arges, Dimbovita si Vilcea, dar si in unele zone montane si submontane din Muntenia, Oltenia si Moldova.



Muncile lui Brumarel

Fiind, in acelasi timp, ultima luna dinaintea sosirii zapezilor, este si ultima sansa de a termina treburile specifice, cunoscute ca Muncile lui Brumarel si impartite dupa zonele de activitate astfel: in batatura, se repara acoperisul casei, se dreg celelalte stricaciuni; se macina faina pentru iarna intreaga; se pun in pivnita, pe gratare si in nisip patrunjel, morcovi, telina, sfecla, iar in paie bostani; ai grija ca acum fierb vinurile; trec vitele la nutret uscat, se duc doua–trei scroafe la vier.

In gradina de legume, se seamana salata de iarna; se scot cartofii si napii ramasi.

In livada, se termina culesul poamelor si strinsul simburilor; se sapa in jurul pomilor, se curata de muschi si de crengi uscate; poti incepe stramutatul pomilor tineri.

In stupina, se feresc stupii de umezeala si de vinturile reci.

In vie, se continua culesul strugurilor; se taie hameiul si se ingroapa.

In cimp, se culege porumbul, apoi tot ce a mai ramas nestrins: tutun, cinepa tomnatica, napi, cartofi, curechi; se continua semanaturile cu secara; se termina de arat miristile pentru semanaturile de primavara.

In padure, se culege ghinda pentru ingrasatul porcilor si saminta de brad pentru plantari noi; se vineaza mistreti.



Meniu traditional



Tochitura moldoveneasca

350 g slanina afumata, 500 g pulpa porc, 500 g cirnati afumati, trei–patru linguri untura sau ulei, patru cepe, zece catei usturoi, sare si piper dupa gust.

Se pune untura in ceaun pentru topit sau uleiul se incinge, se adauga slanina si pulpa de porc taiate bucatele si se lasa citeva minute, pina ce slanina incepe a se topi. Se adauga apa cit sa le cuprinda si se lasa in continuare la fiert. Dupa 30 de minute se adauga si cirnatii taiati bucatele si costita afumata. Daca apa scade, se mai adauga si se lasa la fiert, pina ce se evapora si ramine doar uleiul in ceaun, iar carnea ramine rumena. La sfirsit se taie ceapa pestisori si usturoiul feliute si se adauga in ceaun si se mai lasa zece minute.

Acesta tochitura se maninca cu mamaliga de cartofi, care se prepara foarte usor: se pun la fiert cam 500 g cartofi ca pentru piure. Cind au fiert, se paseaza in ceaun, se adauga sare, se da focul mai mic si se adauga faina de porumb de preferat grisata, in ploaie, se amesteca mereu, pina se ia de pe culiser. Se adauga o lingura de unt pentru fragezime. In Bucovina, peste tochitura se pune brinza de oi sau burduf, alaturi mamaliga de cartofi si, bineinteles, o cana mare de lapte acru.



Ciorba de raci

Racii nu sint altceva decit ardeii rosii uscati, denumiti astfel in Oltenia. Pentru ca sa fie gustoasa ciorba de raci, este bine sa se foloseasca ardei care nu este iute, din care se scot semintele. La tara, ardeiul este insirat pe o ata sau pe o sfoara si este pus la uscat la soare, folosindu–se la nevoie. Numarul ardeilor folositi la ciorba de raci va fi in functie de numarul persoanelor invitate la masa. Dupa ce s–au scos semintele, se pun ardeii (racii) la inmuiat. Se toaca marunt doua – trei cepe si se rastoarna intr–un castron. Peste ceapa tocata marunt, se toarna una – doua linguri de faina. Separat, se pune apa la fiert. Dupa ce apa a fiert, se rastoarna peste ceapa si faina, amestecindu–se incontinuu, imediat si foarte repede, pentru a nu se forma cocoloase. Cine doreste poate folosi in plus bulion de rosii. Se obtine o compozitie cu care se va umple fiecare rac (ardei) in parte. In oala pregatita pentru ciorba de raci, se pune la fiert zeama de varza, in care se arunca morcovi, leustean, patrunjel, telina, toate taiate marunt. Racii umpluti se asaza in oala si se fierb la foc potrivit, avind grija ca acestia sa nu sece.



Vila Ally – 2 margarete

Vila Ally se afla in statiunea balneoclimaterica Baile Olanesti – Vilcea si este una dintre putinele vile care va ofera confortul unui hotel. Se intinde pe trei niveluri si contine trei apartamente, patru camere duble dotate cu tv color (retea de cablu), apa calda si caldura nonstop, cabinet medical pentru masaj, sala de mese, bucatarii complet utilate, curte cu terase si foisor, gratar, fintina arteziana, parcare.

Contact: 0250.73.17.16; 0748.36.01.86; 0250.73.17.16.



Pensiunea Constantinescu – 2 margarete

Pe valea Lotrului, la numai citiva kilometri de statiunea Voineasa, la Valea Macesului, va asteapta pensiunea Constantinescu. Fie ca doriti sa petreceti doar un week–end departe de agitatia marilor orase sau o vacanta de o saptamina, pensiunea va va pune la dispozitie tot confortul necesar. Cele sase camere duble sint amenajate cu gust si nu veti duce, pentru citeva zile, dorul patului de acasa. Pensiunea dispune de o sala de mese si un foisor, ideal pentru petrecerea unei seri linga focul de tabara.

Contact: 0250.73.17.16; 0748.36.01.86; 0250.73.17.16.



Pensiunea Alpin – 2 margarete

Ultima localitate inainte de a urca muntele Paduchiosu, aflata intre muntii Leaota si Bucegi – localitatea Moroieni, este o comuna daruita cu multa naturalete si oameni ospitalieri. Pensiunea poate oferi loc pentru intilniri de afaceri, masa de ping–pong, terasa, acces cu automobilul, salon rustic pentru servit masa, doua bucatarii la dispozitia turistilor.

Contact: 0245 210 709, 0727317435; 0245 210 709





Pensiunea Cristina – 2 margarete

Pensiunea este asezata intr–un peisaj pitoresc, cu multa liniste, la 12 km distanta de Piatra Neamt si 28 km de Tirgu Neamt.

Contact: 0233.234.204, 0722.608.431.



Pensiunea Paleu

Pensiune tip conac, construita in stil traditional, situata la 8 km distanta fata de intrarea in Cheile Bicazului si 15 km distanta fata de Lacul Rosu. Are sufragerie, terase, curte mare, parcare, gratar. Ofera mincare gustoasa, produse din gospodaria proprie. Dispune de doua camere duble, fiecare cu baie, trei camere cu cite trei locuri si baie si de un apartament cu o baie. Foisor, leagan, teren de minifotbal.

Contact: 0233.234.204, 0722.608.431.



Pensiunea "La Butoaie" – 2 margarete

Pensiune cu farmec, cu loc de plecare spre urmele Castrului Roman, locul unde

s–a descoperit Closca cu Puii de Aur. Are crama particulara, se pot face degustari din productia proprie, gratar in aer liber, veranda si bucatarie la dispozitia turistilor.

Contact: 0238.451.255.



Text: Marcella DrAgan
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona