Descoperind Muntii Aninei
Articol



Daca ne–am lua dupa altitudine, aproape sigur Muntii Aninei nu s–ar afla in prima jumatate a listei noastre cu inaltimi preferate. Dar daca trecem peste acest fapt minor si descoperim frumusetea zonei, atunci muntii Aninei vor ocupa un loc fruntas pe aceasta lista!



Poate ne vor descuraja distantele mari dintre punctele de atractie maxima sau lipsa cabanelor si a marcajelor, dar, cu siguranta, salbaticia Cheilor Nerei si Carasului, misterioasele pesteri care te asteapta sa le explorezi si, mai ales, ospitalitatea localnicilor te vor face sa uiti toate aceste lucruri si sa savurezi vacanta.

Localizati in partea inferioara a Banatului, Muntii Aninei au fost dintotdeauna cunoscuti pentru bogatiile naturale, iar, in ultimul timp, sint din ce in ce mai cautati pentru peisajele care se dezvaluie la tot pasul. Platosa calcaroasa care acopera aproape in intregime acesti munti a fost sfredelita de ape, rezultind forme interesante.

Lupta dintre ape si calcar a avut ca rezultat minunatele Chei ale Nerei cu turnuri zvelte, cu pereti abrupti sub forma de cleanturi si pinze care strimteaza albia sau care se dau la o parte, facind loc poienilor largi. Din carbonatul de calciu depus din apa au luat nastere spectaculoasele cascade ale Beusnitei si, tot astfel, s–a format si lumea de vis a pesterilor Comarnic, Popovat, Buhui si Plopa, strabatute de riuri subterane. Accesul in zona este usurat de existenta a numeroase sosele si cai ferate care inconjoara muntele sau patrund pina adinc in salbaticie. Numeroasele orase si sate devin extrem de utile din punctul de vedere al aprovizionarii cu toate cele trebuincioase pentru ascensiunea montana, dar, mai ales, cu sfaturi, pe care oamenii locului, foarte prietenosi, le ofera cu generozitate. Sincer, in nici o alta zona, si m–am plimbat mult prin tara, nu am gasit localnici asa binevoitori.

Pentru a parcurge Cheile Carasului, trebuie pornit din Carasova (aproximativ15 km sud de Resita) si urmat malul sting al Carasului. Inca de la inceput, poteca este bine conturata si, dupa numai un sfert de ora, se ajunge la Pestera Liliecilor, lata spre tavan si ingusta la baza, vizibila din poteca, deasupra apei. Pentru a patrunde in pestera formata dintr–o singura galerie lunga de 640 m, trebuie trecuta apa si urcati cei 15 m pina la gura ei. La precipitatii atmosferice bogate, ultima jumatate a pesterii este parcursa de apa care se pierde intr–un aven. La intrare, galeria are zece metri inaltime si tot atita latime, iar, dupa vreo 30 de metri parcursi, se gasesc pe talpa pesterii movilite de guano depuse de coloniile numeroase de lilieci, de unde si numele pesterii. Inaintezi printr–o galerie care devine din ce in ce mai scunda si, dupa 200 de metri parcursi, trecind de citeva coturi, descoperi pe talpa citeva ponoare, prin care se dreneaza apa de infiltratie. In anul 1965 s–a sapat un culoar in nisipul de pe talpa, putindu–se astfel explora si carta inca 200 metri de galerie. Explorarea este dificila din cauza nisipurilor, blocurilor de calcar prabusite si a apei, care, la viituri, poate umple toata galeria, destul de scunda in unele locuri. Tinind cont ca pestera are o dezvoltare generala spre nord–vest fata de intrare, la capatul ei te gasesti deja sub DN 58 Resita – Carasova si deasupra se afla un pachet de calcare gros de peste 110 metri.

Revenind in poteca, drumul continua in amonte. Prin aceste chei, poteca este sapata in stinca in multe locuri. Peretii au aspect salbatic cu pilcuri de vegetatie, in care predomina liliacul salbatic. Nu dupa mult timp, pe partea stinga se zaresc zidurile cetatii Carasovei, cu o lungime de 580 metri, aflata in apropierea pesterii Sub Cetate. Vizitarea acestei pesteri a fost amuzanta, aveam tot timpul impresia ca sintem intr–un joc si fugim sau urmarim pe cineva. Are multe galerii secundare care se unesc cu cea principala, multe treceri prin locuri foarte strimte, peste mici lacuri subterane si, undeva spre capat, o saritoare de aproximativ 13 metri care trebuie escaladata cu un bagaj minim de cunostinte in alpinism subteran, dar cu multa atentie. Explorarea este spectaculoasa, deoarece mereu ai impresia ca acum se termina galeria, cind, de fapt, dupa colt incepe iarasi.

De aici am continuat sa urcam pe Cheile Nerei, in care, daca intri, este bine sa ai doua – trei zile la dispozitie pentru a avea timp sa descoperi cit mai multe dintre frumusetile zonei. Pornind din Sopotul Nou, trecem prin citeva poienite si urmam drumul de caruta care, pe alocuri, ne conduce prin gospodariile oamenilor. Pina in Poiana Meliugului, nu sint dificultati si facem doua ore. De aici trecem Nera pe un pod mobil, trecem pe linga o veche moara de apa si urcam pieptis panta din fata cu numele de panta Culmii Lacului, ajungind intr–o intersectie de trasee numita "La Scaune". De aici putem merge la Lacul Dracului, un loc cu adevarat misterios, un traseu de aproximativ 15 minute. Linga lac se afla pestera cu acelasi nume si un lac mirific, aparut la lumina in urma surparii tavanului pesterii. Culoarea lui albastra–verzuie si lianele care coboara de sus spre luciul nemiscat al apei, alaturi de padurea din apropiere, intregesc un peisaj care isi merita numele.

Revenind "La Scaune", ne continuam drumul pe marcajul cu banda rosie. Traversam mai multe culmi si mergem prin poteca sapata cu truda de mina omului in stinca. Turnuri si pereti alpini la tot pasul si multi pesti in aceste ape unde pescuitul este interzis. In general, parcurgerea cheilor nu este dificila, doar in anumite puncte necesita mai multa atentie. Continuam drumul spre Sasca Romana, unde ajungem in doua ore. Aici gasim pensiuni si magazine.

In cinci zile, in care am parcurs zeci de kilometri, citeva pesteri si trasee alpine, am descoperit locuri minunate si am cunoscut localnici foarte prietenosi si dornici sa ajute. Ca ultim sfat este bine sa va informati asupra transportului in zona, deoarece sint doar citeva autobuze pe zi si distantele dintre obiective relativ mari.



Text Si foto: CAtAlin Munteanu
InfoUtil
Este bine sa veniti cu masina personala si neaparat cu harta si echipament corespunzator. Locurile de campare sint dese si in afara de vipere nu intilnim alte vietuitoare periculoase. Totusi, nu va aventurati in pesterile despre care nu stiti nimic, multe
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona