Cu sufletul impacat
Articol




Este cunoscut faptul ca banatenii sint oameni care, duminica de duminica, isi fac timp sa se opreasca la biserica. Sint oameni cu frica de Dumnezeu, caracteristica transmisa si ctitorilor minastirilor, si bisericilor din zona. Totusi, exista si o minastire de suflet in regiune, cea de la Sag–Timiseni.



Vorbim despre o manastire aflata la doar 14 kilometri de Timisoara, care atrage prin frumos si prin inedit, dar care, pina de curind, putea fi vizitata doar de catre femei. Este locul ideal unde sa–ti petreci zilele libere in cautarea linistii sufletesti.

Povestea noastra incepe intr–o simbata, dis–de–dimineata. Ne–am luat inima in dinti si, desi vremea nu era tocmai placuta, am hotarit sa le vizitam pe maicute. Ne–am prefacut ca nu am mai vizitat niciodata in acest locas de cult si am incercat sa–l descoperim. Ceea ce te surprinde initial sint liniile de cale ferata care te opresc foarte des din drum. Noi am avut ghinionul (sau norocul) de a sta 30 de minute dupa un tren, ceea ce ne–a lasat doar optiunea de a cerceta cu privirea sesul din fata noastra, in cautarea minastirii. Nu mica ne–a fost mirarea sa descoperim, in schimb, o padure circulara, destul de dificil de traversat, in incercarea de a ajunge la cele 25 de maici de la Sag–Timiseni. Am fost nevoiti sa ne lasam autovehiculul in locurile de parcare rudimentar create de catre acestea si sa o luam agale printre copaci. In fata ne–a aparut o priveliste frumoasa: o alee "pazita" la margini de copaci inalti si puternici. Iti dai seama cu usurinta ca te indrepti spre Casa lui Dumnezeu, pentru ca, plimbindu–te prin padure, vei avea ocazia sa observi destule cruci, mai vechi si mai noi, din lemn, piatra sau chiar din neon.

Prima maicuta care ne–a iesit in cale se indeletnicea cu activitati ce tin de viata obstii. O doamna gros imbracata, aflata la pascut cu vacile manastirii, ne–a salutat linistit. Uimitor este cum, in timp ce isi duc la indeplinire atributiile laice, continua sa isi indrepte gindurile spre Dumnezeu. Intr–o mina tinea un baston, iar in cealalta o carte de rugaciuni.

Odata ajuns la poarta de lemn, masiva si impresionanta, din fata manastirii, vei observa ca nu esti singurul care ai venit sa te rogi sau sa descoperi frumusetea locului. Multi turisti, de diverse etnii, vin aici, din aceleasi motive. De aceea, daca vrei sa ajungi la minastire pe 29 august, cind are loc hramul "Taierii capului Sfintului Ioan Botezatorul", este bine sa pleci spre Sag–Timiseni la primele ore ale diminetii, altfel risti sa ajungi in acelasi timp cu multimea de vizitatori.

Este bine de stiut ca, dupa regulile locului si ale provinciei, traditia spune ca, daca te afli pentru prima data la manastire, este frumos sa o cauti pe stareta. Nu trebuie sa eziti, caci maica stareta va sta cu placere de vorba cu tine. Nu ne–am abatut de la acest obicei si am descoperit o doamna imbracata destul de subtire in comparatie cu noi (afara erau cu putin peste zero grade). Insa, am observat ca linga minastire este mai cald si ca nici chiar trenurile care trec prin preajma nu se aud. Ni s–a spus ca "raspunzatoare" de aceste fenomene este padurea.

Cum orice loc are si o istorie, primul lucru pe care il vei afla de la maica stareta Filofteia Babeti este ca manastirea de maici de la Sag–Timiseni este ctitoria mitropolului Vasile Lazarescu din anul 1944. A fost inzestrata, prin osteneala exarhului minastirilor din Banat din aceea vreme, Iustinian Dalea, cu cladiri corespunzatoare pentru atelierele de tesatorie si cu cele trebuincioase bunei gospodariri. Interesant este ca, la ora actuala, in interiorul Minastirii Sag–Timiseni exista trei biserici, deci s–ar putea tine trei slujbe in acelasi timp. Biserica noua

s–a construit in 1968, iar sfintirea locasului s–a facut la 29 august 1972. S–a mai construit o cladire moderna in care exista trapeza, chilii, ateliere de croitorie si de pictura a icoanelor. In 2003 a inceput construirea unei biserici mai incapatoare si a unui nou corp de chilii.

Vei mai afla ca, de citiva ani buni, in minastire nu au mai sosit maici noi, toate fiind trecute de prima tinerete. Regimul comunist le–a pus la mari incercari, pe atunci dorindu–se inchiderea minastirii. Motivul? Era prea aproape de Timisoara si de granita, astfel incit cu usurinta ar fi putut fi puse la cale planuri de combatere a "conducerii". Maicile nu au tinut cont de hotarirea regimului, iar activitatea lor a continuat. Acest amanunt s–a aflat si, in curind, au venit utilajele pentru a o darima. Insa, datorita padurii ce ocroteste minastirea, nu au putut trece. Minastirea a fost desfiintata doar in acte si, dupa 1990, a fost reorganizata prin staruinta mitropolitului Nicolae Corneanu.

Se poate spune si ca minastirea este un locas al florilor. La fiecare geam, la fiecare usa, in fiecare loc pe care il vei privi, vei descoperi o gramada de ghivece cu flori. Epoca moderna a ajuns si aici, iar de asta beneficiaza credinciosii care, in fiecare zi, sosesc cu multe autocare. Toate corpurile de cladire au geamuri termopan, iar biserica mijlocie are si aer conditionat.

Minastirea Sag–Timiseni nu se poate compara cu vreo minastire din regiunea Moldovei caci, pina la urma, are mai putin de 100 de ani de istorie. Insa, bunatatea oamenilor, usurinta cu care ajungi la minastire, peisajul si tipicul cladirilor te pot convinge sa mai stai in zona. Chiar si peste noapte. Spun acest lucru, intrucit din fonduri alocate de la buget, Arhiepiscopia Timisoarei, si fundatii din strainatate, au pus umar la umar si au ridicat, pentru turisti, o cladire unde se poate innopta in conditii bune, fara nici o plata. Iar masa traditionala bisericeasca iti este oferita cu placere de catre maicute.

Dupa ce ai fost la Sag, este greu de crezut ca nu vei mai reveni in acest colt de lume. Nu se stie niciodata cu ce scop insa este bine de stiut ca aici iti poti face si nunta. Fara nici o cheltuiala, deoarece, de multi ani, maicutele se bucura de asemenea momente.



A sosit momentul sa lasam in urma minastirea de la Sag–Timiseni. Hotarim sa plecam spre casele noastre. Trecind din nou prin padure, observam o maicuta. Are in brate un maldar de haine. A fost sa le spele, la piriul de linga locas. Cele 25 de maici traiesc din munca pamintului si din ceea ce le dau animalele pe care le ingrijesc. Zimbim, nu o data, ci de doua ori, caci mai stam inca o jumatate de ora la bariera. Am intilnit inca un tren de marfa.



Text: Ernst Gerhald; Foto: Alexandru Hreniuc
InfoUtil
l Acces rutier: DN 59 Timisoara, spre sud – comuna Sag (14 km)

l Acces CFR: Timisoara – Resita
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona