Slanic– Moldova, perla ascunsa a Moldovei
Articol











Drumul pina in Slanic–Moldova e destul de anevoios, mai ales daca trebuie sa il faci cu trenul. Intre legaturi prin garile patriei si ore petrecute pe peroane, alaturi de cateii care se bucura de o coaja de piine, ajungi la Saline sau Tirgu Ocna – Salina, denumiri sub care este cunoscuta statia CFR.



De acolo pleaca, cam o data pe ora, in functie de vreme, un autobuz spre Slanic. E unul dintre acelea care, acum vreo 20 de ani, ne ducea in vacanta spre satele ascunse prin munti, pe unde ne erau bunicii. Are tapiteria mai veche, unele scaune scirtiie, iar domnul sofer e om bun si mai opreste intre statii sa lase pe cineva in fata portii sau mai cumpara o piine la unul sau altul de prin sat. De altfel, aceasta este atmosfera care te inconjoara dintr–odata, cea a vacantelor la bunici. Devii curios, mai ales daca ai ajuns aici dintr–un oras mai mare. Oare cum o fi statiunea?

Chiar dupa plecare, nu mult dupa iesirea din Tg.–Ocna, dai de intersectia cu drumul ce vine dinspre Miercurea Ciuc, marcata de o troita noua, de pe la sfirsitul anilor 90. Cotind spre stinga, dai de drumul ce duce spre Slanic si, nu prea departe, un monument alb iti ureaza bun–venit in localitate. Daca te astepti sa vezi, dupa urmatoarea curba, o multime de hoteluri si vile, te inseli, caci Slanicul serpuieste aproape 20 km de–a lungul piriului ce–i da numele. In vale, chiar cum intri in localitate, sint case, multe case, aliniate de o parte si de alta fie a apei, fie a soselei, asezari mai vechi sau mai noi, dar toate pline de flori intr–o sumedenie de culori. Cele mai rasarite, cum spun localnicii, si cu un pic de curte, cit sa intorci o masina, primesc oaspeti. Pe unele le recunosti dupa firme si dupa margarete, de la una pina la trei sau chiar patru, la altele ajungi urmind o sageata de lemn, pe care scrie "Ofer cazare". Un pic mai sus, cum te apropii de statiune, apar blocurile, cladiri cu doua sau trei niveluri, care adapostesc, impreuna cu casele din vale, vreo 5.000 de suflete, cit numara localitatea. Autobuzul opreste 40 de minute mai tirziu, chiar unde incepe statiunea, la intersectia principalelor strazi care strabat partea turistica a orasului. Una duce spre hotelurile si complexurile de vile, cealalta spre izvoare.

De altfel, izvoarele sint cele care au dat renumele statiunii, Slanic Moldova fiind cunoscuta pentru apele sale carbonatate, bicarbonatate, usor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice si oligominerale. Suferintele pe care le alina sau vindeca aceste ape sint la fel de numeroase, iar calitatile izvoarelor minerale descoperite in anul 1801 au fost confirmate prin medaliile obtinute la expozitiile internationale de la Paris, Viena sau Frankfurt/Main, fiind comparate de specialistii din domeniu cu cele de la Karlovy Vary, Vichy si Aix–les–Bains. Certificate in 1852, cind au fost efectuate primele teste chimice, ele au stat la baza ridicarii statiunii, unde apar primele instalatii balneare in 1877.

Secretul acestor minunate caracteristici se ascunde in pamint si in geologia locului. O lista cu toate rocile si mineralele care se afla sub solul statiunii ar semana cu o adevarata lectie, tocmai de aceea o varianta scurta ar fi binevenita. Apele ploilor si cele provenite din topirea zapezilor de pe muntele Pufu si Piciorul Dobrului, care flancheaza valea Slanicului, se scurg prin straturile de gresie si sisturi, aducind o mare varietate de saruri imbogatite cu dioxidul de carbon emanat prin crapaturile scoartei terestre si provenit din mofetele din zona lantului eruptiv al Carpatilor Rasariteni. Fundul vaii da nastere la peste 20 de izvoare minerale de o parte si de alta a piriului, raspindite pe o distanta de circa 2 kilometri, de la confluenta Slanicului cu Slanicelul, la o altitudine de 550 m, pina la confluenta Slanicului cu piriiasul Scarisoara. Grupate cite trei sau patru sau izolate la vreo 50 sau chiar 150 m unele de altele, majoritatea sint situate pe malul drept al apei.

Pare greu de crezut, dar fiecare dintre ele are o compozitie diferita, actiuni diferite, exercitate atit prin factorul chimic, cit si prin cel fizic, precum radioactivitate, temperatura sau osmoza, dar si proprietati si actiuni specifice in cazul intrebuintarii in cure interne. O serie de izvoare, precum cele de la Cascada, care contin, intr–o proportie remarcabila, hidrogenul sulfurat sau siliciul au valoare terapeutica deosebita in tratarea bolilor otorinolaringologice si a unor afectiuni bronhopulmonare. Vorbind de cura interna cu aceste ape, sint recomandate izvoarele nr. 1, nr. 8 si 8 bis, aflate in acelasi pavilion, si izvoarele nr. 1 bis, nr. 3 si nr. 10, aflate intr–un alt pavilion. Pentru tratamentul extern, exista instalatii pentru bai calde in cada cu apa minerala, pentru terapie respiratorie cu aerosoli si inhalatii, electroterapie si hidroterapie, bazine pentru kinetoterapie, mofete si facilitati pentru tratamentul anumitor boli vasculare periferice. Alte afectiuni in care ajuta curele interne efectuate aici sint cuprinse in sfera tulburarilor digestive, boli hepatobiliare, boli metabolice si nutritionale sau boli ale rinichiului si cailor urinare. Curele externe cu apele minerale de la Slanic Moldova ajuta la tratamentul bolilor reumatismale degenerative, al celor cardiovasculare si respiratorii, al tulburarilor endocrine si ginecologice.

Insa apa nu este singurul beneficiu al sederii pentru citeva zile in zona. Iti dai seama de acest lucru incercind sa ajungi la izvoare, cind, pe la mijlocul drumului, simti ca nu mai respiri chiar atit de bine. Nu este oboseala, ci, pur si simplu, efectul aerului din zona, un aer pur, bogat in aerosoli rasinosi, in ioni negativi de oxigen, datorita circulatiei maselor de aer ozonat si vegetatiei abundente. Padurea coboara pina la marginea statiunii, orasul capatind, astfel, un nou renume, cel de statiune climaterica. Iar daca pe drumul catre oras ai venit cu trenul, iti dai seama ca nu e o pierdere chiar asa de mare faptul ca ai lasat masina acasa. Aici nu ai nevoie de ea. Ai nevoie insa de o haina mai groasa, caci este cam racoare, chiar si pe timp de vara, din cauza pozitionarii intr–o depresiune adinca, care da zonei un climat specific de tranzitie, intre cel de dealuri si cel subalpin, cu veri nu prea calduroase si ierni blinde, fara crivat, un vint crincen dinspre est, care, odata simtit, iti ramine vesnic intiparit in minte si oase.

La prima impresie, aici nu ai prea multe posibilitati de distractie, daca intelegi distractia prin cluburi, discoteci sau alte asemenea. Insa slanicul nu este statiunea jocurilor de lumini si a zgomotelor puternice, ci, mai degraba, a jocurilor de flori si a ciripitului de pasarele. O atmosfera de liniste perfecta si viata traita la viteza redusa, lucru intilnit aici la tot pasul, orasul fiind un loc destinat relaxarii. Iar cel mai bun exemplu este parcul, care pastreaza aerul statiunilor din secolele trecute, semanind cu gradinile palatelor franceze. Imagine intregita si de cladirea Cazinoului, emblema arhitectonica a statiunii, pentru ridicarea careia s–a folosit piatra din carierele de pe valea Slanicului, fiind angajati ca mesteri renumitii constructori–zidari italieni. Si celelalte cladiri, ridicate in aceeasi perioada de la sfirsitul anilor 1800, cind se realizeaza sistematizarea statiunii, precum hotelul "Racovita" al carui nume este dat dupa cel al domnitorului, imbina stilul baroc cu elemente de veche arhitectura romaneasca. O simpla plimbare iti arata toate edificiile, care se intind de–a lungul parcului si urca spre capatul statiunii. Tot in partea de sus a parcului este bisericuta, care atrage turistii in fiecare duminica. Locasul a fost inaltat de Mihalache Spiridon la inceputul anilor 1800, atunci cind a ridicat in jurul ei si citeva odai pentru gazduirea oaspetilor.

Vorbind de oaspetii gazduiti in Slanic, multi dintre ei fac zi de zi drumul care ii duce catre un loc care, desi nu este "in inima naturii", ofera unul dintre cele mai bune tratamente pentru afectiuni respiratorii. Aflata la nici 20 km de Slanic, partea turistica a minei de sare de la Tg. Ocna este, practic, cel mai mare sanatoriu subteran din Europa, cu un microclimat specific de salina. Acolo se ajunge cu autobuzul, acelasi cu care am urcat pina in Slanic. La gara, unde are statia finala, un indicator iti arata, pe linga directie, si faptul ca pina la intrarea in salina sint vreo mie de metri. O plimbare de un sfert de ora te aduce in fata intrarii de la Mina Trotus, iar ca sa ajungi pina la baza de agrement trebuie sa mergi cu mijloacele de transport ale minei, care coboara in grota de sare vreo 240 de metri, urmind un traseu in spirala lung de 3 km. Doar partea de inceput, chiar de la intrare, este dreapta si ingusta, creindu–ti sentimentul ca autobuzul va lovi peretii galeriei. Aceasta se largeste apoi, ajungind un drum cu doua benzi, pe care pot circula lejer cele doua vehicule care fac naveta intre suprafata si orizontul IX, unde se afla salina. Sanatoriul, cum mai este denumita, include o baza de tratament moderna, unde te poti relaxa, poti face putina miscare pentru a ajuta in tratarea afectiunilor respiratorii sau te poti reculege in locasul sfint al bisericii ortodoxe "Sfinta Varvara" si poti invata citeva lucruri noi in Muzeul Sarii, aflat tot in salina. In ceea ce priveste miscarea, dotarea de aici include terenuri de sport, de la baschet la minifotbal, tenis de cimp sau masa si spatii de joaca pentru copii cu leagane, masinute electrice si alte asemenea atractii pentru cei mai mici vizitatori. Cei mari se pot bucura, pe linga bunatatile oferite de bufet si terasa, si de vederea lacului cu apa sarata si a cascadei, de magazinul de suveniruri si poti beneficia de serviciile oferite de cabinetul medical si spatiul pentru gimnastica, unde tratamentul este realizat in prezenta personalului de specialitate, un profesor de educatie fizica si un asistent medical.

Chiar si sanatos, sa petreci citeva ore in grota de sare, respirind un aer pe care nu il poti gasi in alte locuri si incercind sa gasesti diferitele puncte de interes sau chiar iesirea, se dovedeste a fi o experienta interesanta. Totul e imens si e facut din sare, asa cum era de asteptat, de altfel, intr–o culoare ciudata, cu nuante de alb cristal si gri, ce formeaza valuri imense de–a lungul peretilor si tavanului. Iesirea din salina, cu un continuu viraj spre stinga de aceasta data, te arunca, practic, in lumina cruda de afara si intr–o mare zgomotoasa de

oameni care se indreapta spre masini, tren si casa.



Text & foto: Marcella DrAgan
InfoUtil
n Localizare

Pe riul Slanic, un afluent al Trotusului, la poalele Muntilor Nemira din Carpatii Orientali, la altitudinea de 530 m, intr–o vale inconjurata de paduri de fagi si brazi si la o distanta de 84 km sud–vest de municipiul
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona