Suceava, cetatea de scaun a Moldovei
Articol





Text & foto: Irina Cristian



Ziduri groase, menite sa apere. Ferestre micute, incastrate in peretele de piatra. Turnurile de aparare rotunde, solide exprima o mare stabilitate. Santul ce inconjoara cetatea pare sa dezveleasca din pamintul Moldovei un colos de piatra infipt acolo pentru vecie. Cetatea Sucevei, peste care au trecut vreo patru secole tumultuoase, vegheaza tacuta orasul modern din vale, deasupra caruia se ridica vreo macara sau vreo turla de biserica, sigura pe ea, tacuta si sobra.



E simbata dimineata, o zi de toamna aburita si calduta. Dupa ce vizitez Muzeul Stiintelor Naturale in asteptarea soarelui care intirzia in spatele norilor, ma informez de la muzeograf cum pot ajunge la cetate si pornesc. Strabat o padurice pustie la ora aceea, asezind grabita, pas dupa pas, pe o alee pietruita de–a lungul careia curge repede un piriias.

Urc scarile de piatra si scarile metalice spre dealul Cetatii si cind, sus, se deschide padurea si cred ca am ajuns, anticipind privelistea unor ziduri coplesitoare, vad cum rasare, deasupra copacilor, proiectata pe cerul pufos, statuia lui Stefan, calare, cu sceptrul in mina dreapta.

Soclul inalt de vreo zece metri are la poale scene de lupta in basorelief; imi las capul pe spate si privesc cu atentie statuia; de jur–imprejur sint bancute si flori si ma gindesc ce inspirat e acest loc pentru un popas linistit. Insa, imi lasa impresia ca nu este frecventat; la citiva metri mai jos incepe hatisul padurii. In continuare, aleea asfaltata se opreste intr–un gard. Remarc, scrisa cu vopsea pe un copac, indicatia "Spre cetate"; pornesc spre stinga, pe potecuta dintre copaci, ma strecor pe linga gardul Muzeului Satului Bucovinean, mai urc citeva trepte si iata–ma sus, in fata Terasei "Cetate", fara clienti la acea ora matinala. In stinga, un sir de copaci inalti, dincolo de care un soare tomnatic scalda blind zidurile galbene, masive, desupra carora se ridica turnul principal. Platesc taxele si intru pe o alee circulara, ce ocoleste cetatea prin dreapta, trec podul de lemn si piatra si, iata–ma, sub portalul de la intrare, linga "camera de garda", pasind curioasa intr–o alta lume.

Pentru ca, desi incercata de razboaie, asaltata de nenumarate ostiri de–a lungul unei istorii zbuciumate, batrina cetate pastreaza in interiorul zidurilor o mare pace. Ajuns acolo, ai un sentiment de izolare de restul lumii si te patrunde linistea.

Ratacesc prin labirintul de piatra cu ziduri groase de pina la doi metri timp de doua ore. De–a lungul "firului alb" ce marcheaza nivelul de unde s–a inceput reconstituirea zidurilor trec dintr–o incapere "retezata" (acoperisurile lipsesc, in cea mai mare parte) in alta, din "inchisoare" in baia de aburi, din camerele soldatilor urc pe scari spiralate pe o platforma de unde vad in zare orasul modern; cobor si trec pragul "Capelei". La un cat superior, in "paraclis", se afla singura "prezenta" umana ce arunca o ancora peste timpuri, in perioada de glorie a Cetatii: icoana Sfintului Voievod Stefan cel Mare, tinind in mina pravila cu mesajul "Mai presus de tihna noastra sta datoria sfinta de a apara fiinta si neatirnarea Tarii Noastre".

Mesaj pe care putini il citesc, poate si mai putini mediteaza asupra intelesului lui. Se zice ca Stefan a gasit o "tara de lemn" si a lasat o tara de piatra, fortificind sistemul de aparare al Moldovei.

Cetatea Sucevei a fost mentionata documentar pentru prima data in 10 februarie 1388, fiind ridicata de Petru I Musatin (1375 – 1391), intemeietorul unei dinastii ce a ocupat scaunul Moldovei vreme de trei veacuri (Magazin Istoric, nr. 11/1974) si a pus bazele unui puternic sistem de defensiva organizat pe cetati din piatra (Suceava, Neamt) si din lemn (Roman); planurile cetatilor (romboidal la Scheia, rectangular la Suceava si Neamt) au sugerat ideea ca domnitorul a adus arhitecti si mesteri straini, care au adaptat la conditiile locale experiente si planuri diferite de cele ale fortificatiilor traditionale.

Initial, constructia avea un plan rectangular, cu latura de sud de 36 metri si cea de est de 40 metri. La capetele si mijlocul fiecarei laturi se gaseau turnurile de aparare, de forma patrata, cu latura de circa patru metri. In interior, existau incaperi pentru soldati, camere pentru domnitor si familia sa, depozite de alimente si munitii. Initial, zidul exterior era de numai 1–1,15 metri grosime, dar, chiar si asa, in conditiile tehnicii de lupta ale acelei vremi, cetatea era o veritabila fortareata. In plus, pe trei dintre laturi, domnitorul a sapat un sant de aparare de dimensiuni demne de retinut: 18 metri latime si o adincime ce depasea 8,5 metri.

Totusi, dupa un secol, datorita evolutie tehnicii militare, Stefan cel Mare a fost nevoit sa imbunatateasca sistemul defensiv al fortaretei. Zidul de numai un metru grosime o facea extrem de vulnerabila in fata artileriei. La Roman, Stefan reconstruise din temelii fortificatia, insa aici, la Suceava, datorita iminentei expeditii a lui Mahomed al II–lea (din 1476), lucrurile s–au petrecut altfel. Graba de a intari fortificatiile a facut ca voievodul sa se multumeasca doar cu ridicarea unei a doua pinze de ziduri care sa protejeze laturile mai expuse: est si sud.

Turnurile de aparare nu erau insa semicirculare, ca la Roman, ci patrate si acest lucru s–a dovedit, in timpul asediului, putin prielnic unei aparari eficiente. De asemenea, zidul exterior de 1,45 m, construit in graba, era totusi insuficient de rezistent; astfel ca, dupa respingerea atacului din 1476, Cetatea Sucevei a redevenit un mare santier. Zidul exterior a fost dublat cu un altul mai gros, de circa 2,5 metri, astfel ca, in final, pinza exterioara de ziduri masura circa 3,5 metri. Bastioanele patrate au fost "imbracate" in bastioane semicirculare de dimensiuni impresionante, ceea ce permitea asediatilor sa foloseasca, la rindul lor, mult mai eficient artileria. De asemenea, pe laturile de est, vest si sud, s–a sapat ori s–a creat artificial, prin ridicarea unul val de pamint, un sant de aparare superior ca dimensiuni celui initial: circa 30 metri latime (fata de 18m ) si peste 10 metri adincime, iar platoul din fata cetatii a fost inaltat cu pamintul excavat din sant. Descoperirea a sute de ghiulele care in loc sa loveasca zidurile s–au oprit in malul de pamint a dovedit eficacitatea acestei masuri.



Toate aceste date au iesit la iveala dupa 1951, cind Cetatea a devenit, la initiativa Academiei Romane, primul santier–scoala pentru formarea viitorilor specialisti in domeniul arheologiei Evului Mediu.



Astfel, Cetatea Sucevei devenea cea mai puternica din sistemul defensiv al Moldovei, cistigindu–si faima de "neinvinsa".

In 1491 este asediata timp de 21 de zile de armatele principelui Ioan Albert, iar rezistenta ei ii obliga pe asediatori sa ia drumul de intoarcere spre Polonia.

In 1504, Stefan isi traieste aici ultimele zile.



Anii trec. La fel se perinda si domnii la Curtea Sucevei. Neinvinsa timp de zeci de ani, in 1538, portile cetatii se deschid in fata ostirilor turcesti ale lui Soliman Magnificul, cind marea boierime il tradeaza pe Petru Rares.

Alexandru Lapusneanu muta, in 1564, capitala de la Suceava la Iasi, astfel ca importanta cetatii scade treptat.

La 27 mai 1600, portile cetatii se dechid, iar Mihai Viteazul intra in Suceava ca domn al celor trei principate romane unite: Ardealul, Tara Romaneasca si Moldova.

Deoarece, pe la 1673, in cetate se adapostisera osti polone, la porunca turcilor, Dumitrascu Cantacuzino umple cetatea cu lemne si ii da foc. Acest lucru se intimpla in 1675. Marele cutremur de la sfirsitul secolului al XVII–lea a ruinat definitiv fortareata, aceasta cazind in uitare vreme de aproape 200 de ani; in 1904, la sarbatorirea a 400 de ani de la moartea domnitorului Stefan cel Mare, vechea Suceava era in ruina, germanul Wickenhauser descriind–o deosebit de plastic: "Vezi acolo, pe malul Sucevei, jeleste o regina parasita. Stralucirea purpurei ei a palit, cununa de aur de pe fruntea ei zace farimata la picioare. In tacere si supunere isi jeleste zilele tineretii, plinge timpurile cind regii ii faceau curte! Asa e Suceava. Citi principi n–au tabarit in jurul ei, citi n–au umblat sa–i cistige, cu armata mare, gratia! Citi regi si imparati n–au incercat sa–i cistige inima! Cit singe a inrosit zidurile ei pentru a o pastra sau cistiga!".

Rezistind unor vremuri aprige, ciuntita, darimata, arsa, reconstruita, tradata si recistigata, intarita si imbogatita de cei pe care i–a aparat, cetatea Sucevei, cea mai puternica cetate a Moldovei, n–a putut sa reziste insa timpului si indiferentei. A oprit in loc ostile dusmane, dar n–a putut opri timpul. Patru secole si–au trecut anii, unul dupa altul, prin zidurile batrine incarcate de istorie si s–au dus inainte; turistii vin si pleaca, nu zabovesc mai mult de o jumatate de ora, unii se minuneaza de "cita munca" e ingropata aici, altii trec in graba si atit; doar cite un cuplu de indragostiti, asezati pe vreun zid sub crengile stejarilor seculari, priveste in vale; cetatea ramine; cu incaperile decapitate si cu tablite care explica ce utilitati au avut cindva. Incerc sa–mi imaginez viata ce a pulsat intre zidurile acestea, oamenii, graiul, vesmintele, sunetele, lumina, dar nu reusesc.

Si ma gindesc ca, fara niste imagini, fara un ghid, fara niste personaje care sa reproduca ceva din atmosfera trecuta, batrinele ziduri pe care iedera se incapatineaza sa urce ramin totusi niste ruine. Ruinele Cetatii de Scaun a Sucevei.
InfoUtil
Obiective turistice in Suceava

Cetatea de scaun

Adresa: Str. Cetatii

Telefon: + 40 (0)743 950.415

Taxe intrare: 2 RON intrare; 5 RON taxa foto; 8 RON taxa video



Curtea domnea
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona