Traditii de Undrea si Gerar
Articol










Lunile decembrie si ianuarie stau fata in fata, la hotarul dintre ani, precum Ianus cu cele doua chipuri, celebrat de stramosii nostri romani. Sint doua luni in care speram sa incheiem cu bine un an si sa il incepem pe celalalt cu mai multa sanatate si pace sufleteasca.



Craciunul, Revelionul, Boboteaza prilejuiesc apropierea intre oameni, iar atmosfera acestor sarbatori ne–a inspirat in a va prezenta traditiile romanesti din diverse regiuni, alaturi de obiceiurile unor etnii cu care am convietuit de secole. Si pentru cei care vor sa cunoasca traditiile pe viu am pregatit o lista de locuri unde sa innopteze.

Numele popular al lunii decembrie (Undrea sau Andrea) vine de la Sfintul Andrei (30 noiembrie). La sase zile dupa Sfintul Andrei si la cinci dupa cea mai mare sarbatoare laica a tarii (1 Decembrie), majoritatea romanilor au un nou motiv de bucurie –Sfintul Nicolae.

Pentru cei mici, aceasta zi nu poate fi separata de traditia ghetutelor, de origine catolica, si practicata, initial, la oras. Unul dintre cadourile cele mai cunoscute este nuielusa, destinata copiilor care nu au fost ascultatori. In satul Budacu de Sus din judetul Bistrita, exista obiceiul impodobirii nuieluselor de catre femei.

Craciunul cu traditiile care–l marcheaza sau il preced ocupa un loc special pentru romani. O traditie anterioara zilei de Craciun este Ignatul pe 20 decembrie. Precum povesteste si Creanga in "Amintiri din copilarie", si azi copiii se urca pe porcul pirlit, oparit si invelit, numai ca acum momentul este imortalizat cu aparatul foto sau telefonul mobil. Pomana porcului e un alt obicei din aceasta perioada, care inca se mai pastreaza.



Maria, Mos Craciun si... Jezuska

In ajunul Craciunului, incepe colindatul. Daca, in general, colindatul este asociat cu copiii si tinerii, in anumite zone, precum in Maramures, cei care colinda sint adultii, ale caror grupuri devin din ce in ce mai numeroase, pe masura ce li se alatura si gazdele caselor vizitate. Tot in Maramures, dar si in alte parti, se mai practica mersul cu "Viflaimul", o piesa de teatru popular, pe care o joaca tinerii.

In unele legende, Mos Craciun apare ca un cioban pagin, care refuza s–o primeasca pe Fecioara Maria. El ii taie miinile nevestei sale, Craciuneasa, care o adapostise in ascuns. Fecioara Maria ii lipeste miinile la loc sotiei, iar minunea il uimeste

intr–atit pe cioban, incit se converteste la crestinism. De bucurie ca sotia i–a fost vindecata, Craciun aprinde un foc din cioturi de brad in curte, joaca hora cu slugile si imparte lapte, brinza si smintina Mariei si pruncului sau.

Fireste, imaginea actuala a mosului costumat in rosu este importata din Occident. Tot un imprumut occidental pare a fi si bradul de Craciun, desi acest conifer are o semnificatie speciala pentru romani, fiind considerat pom al vietii si fiind folosit si la alte sarbatori. In unele locuri, pina in ziua de azi nu se impodobeste bradul, ca, de pilda, prin satele judetului Tulcea. La populatiile vorbitoare de maghiara din Ardeal (unguri, secui), cadourile pot fi aduse si de Jezuska – pruncul Iisus – sau de angyalka (un ingeras).

Ajunul de Craciun aduce si o prajitura preparata special "Scutecele domnului" (numita in functie de regiune si Turta cu Julfa, pelincuta sau Camasa lui Iisus), umpluta cu nuca sau cu cinepa bine pisata.

In Romania, Craciunul e asociat cu familia, care se stringe din toate colturile tarii sau ale lumii in jurul mesei de sarbatoare. Sarmalele, cirnatii, friptura de porc (toate udate cu vin) sint nelipsite de pe masa fiecaruia, insa modul lor de preparare sau de servire difera de la o regiune la alta. In Oltenia, de exemplu, sarmalele se maninca o data cu piftia. In Moldova, sarmalele sint mai laborioase. De la foile de varza oparite cu bors se foloseste doar virful, iar la carnea tocata de doua ori se adauga miez de piine muiat in lapte, sare, piper, uneori si oua batute. Nu vom divulga toata reteta, dar, pentru a va trezi curiozitatea, vom aminti ca in ceaun se adauga si felii de rosii, de ardei gras si de muschi si ca sarmalele se pot fierbe si in vin.



Kurban Bairam

Unii locuitori ai Romaniei au prilejul sa se bucure si de o importanta sarbatoare a musulmanilor, aflati indeobste in comunitatile turce si tatare din Dobrogea, a caror Sarbatoare a Sacrificiului (Kurban Bairam) cade anul acesta pe 20 decembrie. Dupa rugaciunea din zorii zilei de la geamie, familiile care isi permit sacrifica un berbec, iar carnea e daruita nevoiasilor si rudelor care nu au taiat batal. Micii musulmani merg cu un soi de "colind" si primesc dulciuri si fructe, dupa ce saruta mina gazdelor. Tot in semn de respect, copiii obisnuiesc sa isi viziteze parintii in prima zi din cele patru cit dureaza Kurban Bairamul. Bairamul este o ocazie pentru credinciosi sa indeplineasca unul dintre cei patru stilpi ai islamului – pelerinajul la Mecca.



Intimpinarea noului an

In saptamina dintre Craciun si Anul Nou, cetele din flacai de la sate se pregatesc de "urat". In Ajunul Anului Nou ei vor aparea cu diverse personaje mascate precum "ursii", "cerbul" (Bucovina), "capra" (Moldova), "Brezaia" (Muntenia), "Turca" (Transilvania).

O mare parte din aceste ritualuri simbolizeaza moartea si renasterea naturii, in concordanta cu reinnoirea ordinii cosmice, intruchipate de Anul Nou. Astfel, ursul si cerbul din joc mor si renasc. In plus, capra (si tapul) simbolizeaza fertilitatea, dupa cum arata un vechi colind moldovenesc: "Unde capra (...) tropoteste/oarzele–nfloreste"

Impodobirea costumelor e un prilej de manifestare a imaginatiei populare. Asfel, trupul Caprei poate fi confectionat din blana adevarata, ca in Vrancea sau Mehedinti, dar si

dintr–o tesatura peste care se cos stergare si batiste brodate (Suceava), bete cu margele (Bacau), cordele din pinza sau hirtie colorata (Neamt, Giurgiu). Cit despre cap, pe linga falca de jos, mobila, el atrage atentia prin coarne (adevarate sau nu) si prin tot ce se pune intre ele: flori artificiale, margele, ciucuri, oglinzi.

Din traditiile legate de fertilitatea agrara nu trebuie uitat plugusorul si "fratele" sau mai mare, plugul (plugul mare, plugul flacailor). Plugusorul se spune inca din dimineata zilei de 31 decembrie, iar dupa ce se intuneca apar flacaii cu plugul mare. In acord de fluier si buhai, ei recita celebrul poem ritual ce prezinta munca la cimp mitologizata, apoi trag o brazda in curtea casei, pentru ca urarile de fertilitate sa se implineasca. Plugul este tras de cai sau de boi si impodobit cu unul sau mai multi brazi (in Ialomita, de exemplu) sau poate fi acoperit de un schelet de lemn de doi–trei metri inaltime, acoperit cu tesaturi decorative (in Giurgiu).

Prin plasarea sa la cumpana anilor, ziua de 31 decembrie este un moment propice pentru ca tinerii sa–si afle ursita pe anul urmator, prin obiceiul "vergelului". Este vorba de scoaterea unor inele sau a altor obiecte dintr–un vas cu apa sau de sub niste strachini, cu ajutorul unor bete numite "vergele". Acestea pot fi confectionate sau improvizate de la razboiul de tesut. Gazda va extrage inelele si/sau celelalte obiecte cu ajutorul vergelelor si le va interpreta pe fiecare. Daca se pun doar inele, atunci gazda scoate cite doua la intimplare, iar baiatul si fata care le–au pus vor forma un cuplu. Alteori, in ulcior sau sub strachini se mai pun si un ban, un pieptan, o foarfeca si o piatra. In functie de obiectul extras, vergelatorul va ghici ca alesul sau aleasa e bogat(a) – in cazul in care alege banul sau ca e supla – trasa ca prin inel. Piatra e semn rau, ea arata ca persoana va ramine nemaritata si in anul care vine. Indiferent de noroc sau ghinion, toti petrec apoi.

Un obicei care se mai pastreaza inca, considerat folositor pentru agricultori, este calendarul de ceapa. Se rup 12 foi de ceapa mare si se numesc dupa lunile anului si se toarna sare in fiecare. Pe 1 ianuarie, in functie de lichidul lasat de sarea topita in fiecare foaie, se va ghici vremea in fiecare dintre cele 12 luni. Daca in prima zi a lui Gerar (ianuarie) va fi frig si un cer senin, oamenii vor fi sanatosi, iar chiciura de pe pomi arata ca anul va aduce poame multe.

Revelionul vine cu bucuriile sale, inclusiv culinare, cum ar fi toba, cirnatii sau caltabosii (in Moldova, chisca). Apoi, in prima zi a anului, e din nou timpul pentru o urare. Este vorba, desigur, de sorcova, confectionata pe vremuri din ramurile care erau puse la inmugurit de Sf. Andrei. Uratorii sint urmati de copii care arunca seminte in casa spre belsugul ei, copii care poarta numele de semanatori in traditia populara.



Craciunul de dupa Revelion

Daca pentru majoritatea populatiei Craciunul se sarbatoreste pe 25 decembrie, pentru alti crestini el vine pe 7 ianuarie. Este vorba de credinciosii de rit vechi (lipoveni), de romanii de stil vechi, dar si de sirbi si ucraineni, toti celebrind Nasterea Domnului dupa calendarului iulian. In Maramures, in seara de Ajun (6 Ianuarie) ucrainenii care respecta traditia nu maninca toata ziua, iar cind apar stelele se aprinde o luminare si familia se infrupta din noua feluri de mincare de post. Copiii merg si ei la urat, iar casa e decorata cu crengi de brad. La sirbii din Banat, tot de Ajun, se aprinde stejarul in curtea bisericilor, ceremonia fiind numita "bandjak". Dupa slujba, fiecare credincios se duce acasa cu crengute de stejar si cu paie. Crengutele sint simbolul puterii si tariei, iar paiele amintesc de staulul in care s–a nascut Mintuitorul. Sirbii care respecta traditia le vor presara in curte si in casa si nu vor matura timp de trei zile.

De Craciun, sirbii maninca, printre altele, o placinta de dovleac in care se pune un ban. Cel care il va gasi va avea noroc tot anul. In ceea ce priveste masa lipovenilor, ea se umple de bucate de soi precum "jarcovia" (un fel de mincare de castraveti murati cu carne), "holodet" (un soi de piftie) si multe prajituri.



Boboteaza, Sfintul Ion

si, din nou, Revelionul

Pe 6 ianuarie este si Boboteaza pentru majoritatea ortodocsilor, cei de rit nou. In memoria clipei in care Sfintul Ioan l–a botezat pe Mintuitor, se arunca crucea in riuri, mare sau in lacuri, pentru ca apa lor sa fie sfintita. Cei care se arunca dupa cruce urmeaza, astfel, un ritual de purificare.

Dupa ce preotul sfinteste apa si credinciosii iau aghiazma, are loc un obicei curios – botezatul cailor (Moldova, Dobrogea si Oltenia). Dupa purificarea armasarilor are loc si o intrecere, in care se vor evidentia cei mai buni calareti ai satului, dar si cei mai buni crescatori de cai.

Pe 7 ianuarie se sarbatoreste Sfintul Ion. In Bucovina, se pun la portile sarbatoritilor brazi impodobiti, iar in judetul Sibiu, la Talmacel, se practica "Udatul Ionilor", intr–o procesiune somptuoasa. Se crede, astfel, ca noul an va fi mai bun. Dar daca pentru dumneavoastra acesta a venit prea devreme, puteti

sa–l mai incepeti o data, alaturi de lipoveni, sirbi sau ucraineni, care sarbatoresc Anul Nou in noaptea dintre 13 si 14 ianuarie.



Bogatia traditiilor

din Teleorman

Judetul Teleorman este cunoscut pentru frumusetea si bogatia traditiilor specifice zonei, obiceiurile de iarna pastrindu–se intacte si in zilele noastre. Acestea incep la 24 decembrie si se termina la 7 ianuarie, marcind trecerea de la anul vechi la cel nou. "Colindatul" se desfasoara, mai intii, in seara si noaptea dinspre 24 decembrie, fiind cunoscut si sub numele de "Mos Ajun". La casele cu fete de maritat, flacaii erau cinstiti cu vin, iar fetele ofereau "colacul lui Mos Ajun" unuia dintre flacai, ceilalti colindatori primind colindeti, covrigi si nuci. Colindatorii urau gazdelor sanatate, belsug si voie buna. Colindatul se desfasoara apoi, in dupa–amiaza si seara zilei de 31 decembrie, de Anul Nou. Copiii si tinerii, in cete mici, umblau pe la case cu "Badica Traian", cu "Buhaiul" si cu "Steaua mascata". Ei cinta colinde la ferestre. Inainte de revarsatul zorilor, copiii merg cu "Sorcova", confectionata dintr–o creanga de pom inmugurit sau busuioc. O manifestare specifica unor sate teleormanene este cea cunoscuta sub numele de "Cloapetele", care se practica si in seara de Anul Nou, cind baietii de scoala, in cete de cite doi–trei, trosnesc din bice si suna din clopote in fata caselor. "Plugusorul" este un alt obicei care a imbracat, in timp, forme complexe, spectaculoase. Tot in seara de Anul Nou, in timp ce satul era rascolit de colinde, tinerii umblau pe la case pentru "Pusul caciulilor", "Invirtirea inelului", "Insemnatul oilor". In contextul obiceiurilor de iarna se inscriu si cele de tip spectacular, practicate atit de Craciun, cit si de Anul Nou. Este vorba, in primul rind, de spectacolele cu masti de animale si pasari: "Capra ", "Ursul", "Calutul", "Barza". De o factura asemanatoare este si "Vasilica", cu care se umbla de Anul Nou. La Boboteaza, pe 7 ianuarie, se desfasoara "Iordanitul", initial o practica cu caracter religios, astazi doar un pretext de apropiere intre fete si flacai.



Obiceiurile de iarna,

la loc de cinste in Calarasi

Obiceiurile de iarna incep in satele calarasene din Ajunul Craciunului si tin pina la Lasatul secului pentru postul Pastelui. Chiar daca nu toate aceste obiceiuri au un caracter religios, unele fiind preluate din fondul folcloric traco–getic, ele au fost concentrate de–a lungul veacurilor in preajma unor sarbatori crestine, atunci cind romanii gaseau timpul necesar pentru datini si obiceiuri. Colindele sint cele mai importante obiceiuri care se practica si azi in zona etnoculturala a Dunarii de Jos si a bratului Borcea, incepind din ajunul Craciunului si pina in ziua de Anul Nou. Din categoria acestora amintim: colindele de Mos Ajun, colindele de Craciun, Steaua, Irozii, Brezaia, Plugusorul, Vasilca, Sorcova. La colindat participa tot satul traditional, desi efectiv colinda doar copiii si flacaii in cete, barbatii, pina la o anumita virsta, mai nou si fetele, rar de tot femeile. Gazda casei colindate este intrebata intotdeauna daca primeste colinde. Celor care nu primesc colinda li se fac strigaturi batjocoritoare. Se colinda la usa sau la fereastra, iar apoi, la cererea gospodarului, se intra in casa, unde se cinta "colinda cea mare". Steaua, Irozii si Vasilca se cinta totdeauna numai in casa. Colindatorii sint rasplatiti cu daruri traditionale. Boboteaza si Iordanul, ca sarbatori traditionale legate de ciclul Anului nou crestin, au atit o tematica religioasa, cit si una laica. De Boboteaza, in satele de pe Dunare si Borcea se petrece sfintirea apelor si a crucii, care, dupa terminarea procesiunii religioase, este aruncata in apa, numerosi tineri

intrecindu–se apoi sa o recupereze. Cel care reuseste sa se reintoarca cu crucea este cinstit de intreaga comunitate sateasca. Sfirsitul procesiunii de Boboteaza este marcat de o parada a celor mai frumosi cai din sat. A doua zi, de sarbatoarea Sf. Ion, exista obiceiul ca flacaii sa umble prin sat cu iordanitul. In ziua de Sf. Ioan, baietii din sat organizeaza o petrecere populara, punind la bataie banii adunati cu ocazia colindelor pentru cumpararea bauturii necesare. Fiecare flacau invita o fata la casa unde are loc petrecerea. Fetele aduc mincarea, iar dupa ce maninca si beau, feciorii si fetele se pun la joc, lautarii invitati intrecindu–se in a interpreta cintece populare romanesti.



Calendar popular



l 6 decembrie – Sfintul Ierarh Nicolae

l 24 decembrie – Ajunul Craciunului

l 25 decembrie –Nasterea Domnului (Craciunul)

l 27 decembrie –Sfintul Apostol Stefan

l 30 decembrie – Ajunul Anului Nou (ajunul Sfintului Vasile, ingropatul anului vechi).

l 1 ianuarie – Sfintul Vasile cel Mare, Anul Nou.

l 5 ianuarie – Ajunul Bobotezei – se tine post si se maninca griu fiert cu miere si nuca, placinte cu varza sau ceapa, bors.

l 6 ianuarie – Botezul Domnului (Boboteaza, Iordanul) – preotul umbla cu Iordanul, iar copiii cu "Chiraleisa", facind zgomot cu talangi si recitind versuri pentru a ura belsug.

l 7 ianuarie –Sfintul Ioan Botezatorul

l 13–14 ianuarie – Anul Nou (calendarul iulian)



Text: Sever Miu
InfoUtil
Pensiunea "Calborean" din Talmacel

Adresa: str. Talmacut, nr. 131, sat Talmacel

Tel.: (0)269.556.809



Pensiunea "Casa Tobo" – 3 margarete

Pensiunea este situata in localitatea Baia d
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona