Minastirea Curtea–de–Arges – Judetul Arges
Articol



Printre cele mai vechi asezari de care vorbeste istoria noastra se numara si Curtea–de–Arges cu imprejurimile ei. In veacul al XIII–lea, inalta cetate a Poenarilor, cu fortificatiile sale de piatra si putul care o leaga direct cu albia riului de jos, facuse sa ajunga, pina departe, faima acestor locuri; iar pe la jumatatea secolului urmator, Curtea Basarabilor si biserica "Sfintul Nicolae Domnesc" rasfring aceasta faima asupra intregii asezari, adunata, cu timpul, in preajma lor, Curtea–de–Arges de mai tirziu.

Dupa documente si inscriptii, ca si in marturiile sapaturilor arheologice, istoria acestui stravechi tinut voievodal, chiar daca nu consemneaza data precisa cind s–au grupat aici primele centre locuite, face insa dovada ca aceste centre s–au dezvoltat indeajuns de repede, pentru ca, pe la jumatatea secolului al XIV–lea, sa ateste, deopotriva, cu existenta unui Scaun Domnesc si pe aceea a unei insemnate organizari bisericesti. Astfel asociate, puterea statala si cea religioasa impodobesc Valea Argesului cu fapte de arme si locasuri de inchinare care–i pastreaza intacta functia spirituala chiar si cind capitala se muta la Tirgoviste. Dintre monumentele care au fost faurite de–a lungul veacurilor, din cite au impodobit Argesul voievodal, de buna–seama ca biserica inaltata de Neagoe Basarab (1512–1521) este cea mai valoroasa constructie de arta si arhitectura bisericeasca. Motivele care l–au determinat pe evlaviosul domn sa ridice acest sfint locas sint marturisite in slovele pisaniei, ce se afla asezata pe fatada de apus, in partea dreapta a intrarii in pronaos. Asa cum se infatiseaza in prezent, biserica este alcatuita dintr–un pronaos, contopit organic cu constructia propriu–zisa, ai carui stilpi interiori sustin o turla pe mijloc si doua turnulete laterale care incununeaza fatada de apus a bisericii. Acestea din urma, prin podoaba lor exterioara, rasucite ca o mare impletitura din fibre groase de zidarie, la prima vedere dau impresia ca stau sa cada unul asupra celuilalt si ca se insurubeaza in tariile cerului. Restul bisericii si altarul – cu abside care ii implinesc forma de cruce – sustin, de asemenea, o turla inalta, a carei imbinare cu ansamblul se face prin bolti, dind un tot architectonic de o zveltete inegalabila. In fata intrarii se afla un aghiasmatar deschis, sprijinit pe patru coloane, lucrat din marmura in felurite tonuri si desene. Ca si intreaga biserica, si acesta reprezinta o admirabila opera de arta. Vazut dinspre apus, aghiasmatarul cu invelitoarea din plumb si crucea aurita se proiecteaza pe cele12 trepte care urca spre intrarea in sfintul locas si pe rama care o imbraca, asemenea unui portal aplicat. La restaurare, motivele utilizate si modul de cizelare au urmarit sa redea, cit mai apropiat de original, veche decoratie a constructiei lui Neagoe Basarab, decoratie in care elementele din afara fusesera armonizate de arta mesterilor locali, intr–un stil propriu. Iar cit priveste aceasta arta, chiar daca au lucrat alaturi de mesteri straini, privitorului de rind ii apare clar faptul ca localnicii au izbutit nu numai sa egaleze, ci, adesea, sa–si impuna propria lor personalitate, realizind armonii decorative dintre cele mai originale. In registrul de sus, de asemenea, se afla o suita de panouri semicirculare in partea superioara, in centrul carora sint fixate placi decorative si discuri in rozeta, iar ca niste paftale domnesti, la intretaierea arcurilor, se afla alte discuri mai mici, deopotriva de fin realizate. Pe ele sint asezati porumbei, care parca stau gata de zbor. Fiecare poarta in cioc un clopotel. La adierea vintului, acesti clopotei suna lin.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona