La patru mii de picioare deasupra omenirii
Articol
Umbrit de brazi inalti, vara, si adincit in taceri albe, iarna, Paltinisul n-a fost ales intimplator de Noica pentru a-si desavirsi aici devenirea intru fiinta". Fiindca In Ardealul plin de dealuri,/ Printre brazi crescuti piezis/ Intre vremuri fara maluri/ Sus, la locul Paltinis/ Ca o perla prinsa-n scoica/ Unui ceas intimplator/ Isi petrece domnul Noica/ Umbletu-i netrecator... (Andrei Plesu). Si daca, dimineata la ora 9,00 sau seara, faci turul Paltinisului pe cararea asfaltata, poti gindi ca macar pasesti alaturi de umbra lui Noica, daca nu ti-a fost dat ca o clipa cel putin sa duci carnetul de note" la catedra" de la Scoala de la Paltinis". In cartea sa Jurnalul de la Paltinis", Gabriel Liiceanu nota: In 1975, scurta vreme dupa pensionarea sa, Constantin Noica a inchiriat o camaruta mizera de opt metri patrati intr-o cabana dintr-o statiune din preajma Sibiului, numita Paltinis, situata la 1400 m altitudine si la 330 km de Bucuresti, si s-a mutat acolo. Din acel moment a inceput partea cea mai spectaculoasa a aventurii noastre. De cum aveam citeva zile libere, ne repezeam, cei trei-patru elevi ai lui, la Paltinis si, in izolarea totala a muntelui, la patru mii de picioare deasupra omenirii", cum ii placea lui Noica sa spuna, in plimbari care durau ore si, in orele serii, in camaruta incalzita cu lemne, aveau loc cele mai fascinante discutii la care am luat parte vreodata, cele mai pasionante infruntari de idei, se faceau cele mai subtile, aprige si prietenesti observatii pe marginea textelor proprii, supuse judecatii celorlalti. Dar cultura nu era aici un simplu exercitiu de scoala, nu viza faptul de a deveni culti", ci reprezenta o formare si o transformare din adinc, era Bildung, paideia, nastere a eului, a individualitatii, a gindirii autonome, care se smulgea din lumea imbecializarii fortate si planificate. Ceea ce scolile si universitatile nu putusera face, facuse de unul singur un om. Alaturi de opera lui Noica, Jurnalul de la Paltinis crea o legenda. Si legenda asta a inceput sa functioneze, sa patrunda in viata. Mii de tineri pe an, din toate colturile tarii, luau drumul Paltinisului pentru a gasi, cu ajutorul antrenorului de spirite", o solutie de viata. Uneori, in camera sa (o schimbase intre timp cu una de marime normala) se aflau si cite zece persoane si nimeni nu pleca nemarcat de pe urma acestei intilniri. In orice caz, toti aflau ca exista un mod de a fi nespalat" si in ordinea spiritului, nu numai a trupului, si ca pentru orice om cultura nu este o podoaba intimplatoare, ci insusi mediul sau de existenta, asa cum este apa pentru pesti si aerul pentru pasari.... Si tot aici Liiceanu adauga: Paltinisul l-am descoperit si de asta data ca pe un <>": este o senzatie unica, de intimitate in spirit, aceea pe care o am ori de cite ori la sosire apuc drumul catre camaruta-mansardata a vilei 23. Pe Noica il descopar de fiecare data treptat, mai intii prin fereastra luminata, ingropata in acoperisul de sindrila, prin merele din geam sau prin cheia lasata pe dinafara in usa. In camera este intotdeauna cald si miroase a tutun de pipa...". Astazi camera este muzeu, si vizitind-o cu sobrietate, e imposibil sa scapi ispitei de a-ti spune ca aici a trait, a gindit si a scris pentru generatiile de miine poate cel mai important filozof al nostru: Constantin Noica. Si cit de adinc este acest miine... Mai ales ca, vorba lui, s-au citit carti si la lumina felinarului.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona