Curtea domneasca – Judetul Bacau
Articol



Resedinta lui Alexandru, fiu al lui Stefan cel Mare, in perioada 1481–1496, Curtea Domneasca de la Bacau a reprezentat, in aceasta perioada, centrul administrativ, de control si de organizare al Tarii de Jos. Caracterul itinerant al domniilor a determinat in Moldova, la fel ca in Tara Romaneasca, aparitia unor curti domnesti temporare. Aici poposea domnul in anumite imprejurari politice sau pentru a participa la judecati. Unele dintre aceste curti au servit si drept resedinta a urmasului la tron. Acesta este, de altfel, si cazul curtii de la Bacau, unde un fiu al domnului Stefan isi indeplinea obligatiile de coregent, calitate ce reiese din inscriptia de pe Tetraevanghelul scris din porunca lui, la 1491, pentru biserica Precista din Bacau. In ceea ce priveste Curtea domneasca, documentele timpului nu ofera nici descrieri ale acesteia, nici nu stabilesc momentul constituirii ei ori pe cel in care a fost distrusa. Prima mentiune documentara dateaza abia din 20 aprilie 1491, cind Stefan inchina minastirii Tazlau un sat "ascultator de curtile de la Bacau". Cit despre decaderea Curtii de la Bacau, singura marturie este jurnalul venetianului Marcus Bandini, care, trecind, in 1646, prin Bacau, amintea existenta, in partea de miazazi a orasului, a unui "palat" aflat in ruine. Precaritatea izvoarelor scrise a fost suplinita intr–o anumita masura de rezultatele sapaturilor arheologice, efectuate incepind cu 1967 in zona vechii Curti domnesti, respectiv in jurul Bisericii Precista, singura ramasa in picioare din fostul complex arhitectonic de la Bacau. Cercetarile arheologice au fost incepute in 1967–1968 de catre Iulian Antonescu, fiind continuate intre anii 1970 si 1974, 1984 si 1986, de Alexandru Artimon si Ioan Mitrea, cei care au publicat integral rezultatele sapaturilor.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona