Castelul Dracula, o vizita de curtoazie
Articol





A trecut Halloween–ul, a trecut si Sf. Andrei, iar, de acum, strigoii, vircolacii, vampirii si alte asemenea creaturi ale noptii ar trebui sa se odihneasca dupa o perioada atit de incarcata. Ca sa aflam daca cel mai cunoscut vampir al tuturor vremurilor mai bintuie sau nu, am plecat spre locul unde stiam, cu siguranta, ca il vom gasi, la el acasa, unde se intoarce in fiecare dimineata, pentru a se retrage in cosciug.



Si, uite asa, ne–am trezit in fata portilor ferecate ale Castelului Dracula din Muntii Birgaului. Acolo sus, in pasul Tihuta, legatura intre trei tari, tarimuri pline de legende si mistere, Transilvania, cu munti ce ascund comori blestemate, Bucovina, cu padurile pline de tot felul de creaturi de legenda si Maramuresul, cu legende si traditii vechi de la facerea lumii, acolo cineva a ridicat, pe la inceputul anilor a80, un castel si

i–a dat numele de Dracula, singurul din lume care poarta numele vampirului. Strabatind Magura, cum mai este cunoscut pasul, aproape de virf ne inconjoara ceata, semn ca eram deja asteptati. Amplasat la altitudinea de 1.116 m, in imediata apropiere a drumului national DN 17, castelul–hotel domina larga panorama a muntilor, nu doar prin pozitionare, ci si prin arhitectura medievala a cladirii si a curtii interioare.

Prindem curaj si intram. Scarile inguste ne conduc catre receptie, unde decoratiunile insiruite pe pereti elimina orice dubii in privinta adevaratului proprietar. Doamna de la receptie ne primeste calduros, gata sa ne indeplineasca dorintele, insa atmosfera aduce cu primirea facuta de personajul principal al romanului lui Bram Stoker. Nu vrem mult, doar sa il vedem pe Conte, daca se poate. O privire fugara asupra noastra, ca si cum am fi analizati daca sintem sau nu vrednici si apoi primim raspunsul ca putem incerca. E oricum decizia noastra daca ne incumetam sa il deranjam.

Adunam tot curajul, cel care ne–a mai ramas, cel putin, si dam din cap in semn ca da, vrem sa–l vedem. De ce nu pronuntaseram cuvintele si ce se intimplase cu vocile noastre, nu prea stiam si nici nu mai aveam timp sa ne dumirim, caci doamna pornise cu pasi linistiti in fata noastra, facindu–ne semn din cap sa o urmam si zdranganind o pereche de chei mari in mina. Deschide portile ce duc catre hotel, dar nu se indreapta catre scarile care duc spre camere, ci coteste brusc si coboara intr–o pivnita intunecata. Ne oprim. Femeia se intoarce cu o privire intrebatoare daca venim sau facem cale intoarsa. O urmam caci, asa cum am fi vrut sa spunem, daca tot am pornit sa–l intilnim pe Dracula, nu aveam sa fugim chiar acum, desi ideea incepea sa para demna de luat in seama. Dupa a doua usa deschisa cu greu si apoi trintita in spatele nostru, am stiut ca era prea tirziu. Nu aveam cum sa ne intoarcem, era bezna in spatele nostru, caci lumina luminarii nu ajungea pina acolo, ci batea mai mult in fata noastra, spre camera de unde se vedea sicriul Contelui Dracula. Om de–al casei si obisnuita cu toanele stapinului, doamna incepe sa ne povesteasca din faptele contelui. Noi faceam pasi mici, indepartindu–ne de cosciugul pe care era intinsa mantia vampirului. Ce s–a intimplat cind aceasta a alunecat spre podeaua veche de lemn? Nu putem spune. Nu de alta dar, oricit de grea ar fi viata si oricit de tentanta ar fi eternitatea, preferam sa raminem oameni si sa pastram tacerea. Noaptea e lunga, iar vampirii zboara tare departe...

La intoarcere, cu acelasi zimbet si caldura, doamna ne intreaba daca vrem sa raminem peste noapte, castelul e mare si are camere destule. Refuzam. Faptul ca usile castelului se inchid pe dinafara, unind peste noapte grota contelui si camerele oaspetilor, este un motiv suficient pentru noi. Nu refuzam insa o masa bogata, servita in restaurantul hotelului, care ne prinde bine caci ne reda un pic puterile pierdute. Plecam imediat, ca nu cumva sa ne prinda noaptea pe acolo si sa iasa contele din locasul sau. Caci, cit timp era lumina afara, parca aveam si noi un pic de curaj si de voce. La plecare, doamna ne face cu mina de la fereastra castelului, ca si cum am fi fost vechi prieteni si ne spune ca ne asteapta sa revenim. Vom reveni, desigur, desi acum spunem, cu toate fermitatea, ca nu mai calcam in veci pragul castelului. Ne inselam, caci asemenea miilor de suflete inaintea noastra, odata prins in vraja Contelui Dracula nu ai cum sa scapi.

In jurul castelului insa oamenii traiesc ca si cum nu ar fi nimic periculos acolo. Copiii din satucul–statiune Piatra Fintinele se bucura de prima zapada serioasa si incearca din rasputeri sa incropeasca un om de zapada, vinzatorii de suveniruri foiesc de zor folii de nailon prin jurul tarabelor, pentru a proteja marfa de ceata apasatoare si amestecata cu zapada ce cuprinsese zona. Doar noi ne invirteam privind mirati pe toata lumea. Unii dintre oamenii de pe aici nu cred, sau asa zic, caci respecta cu sfintenie toate traditiile populare care sint menite a proteja impotriva mortilor "vii". Usturoiul, aghiasma sau apa sfintita, semnul crucii, toate fac parte din normal pentru aceste suflete ce traiesc in umbra vampirului. Semnul crucii ni–l facem si noi si plecam de data asta fara sa ne uitam inapoi.

In aceasta zona, primavara, vara si toamna se pot face drumetii pe vechiul drum al romanilor din Muntii Birgaului, care se desfasoara paralel cu soseaua nationala Bistrita – Vatra Dornei, la nord de aceasta, la cinci km vest de Pasul Birgaului. Lung de 11 km si lat de vreo patru – cinci m, drumul este pavat cu lespezi de piatra, imbinate perfect, avind si opritoare de piatra pe pantele mai inclinate, durata traseului fiind de sapte – opt ore.

Un alt traseu recomandat turistilor este cel care porneste de la Magura Calului, din soseaua nationala Bistrita – Vatra Dornei, de unde se deschide o panorama de larga cuprindere asupra Muntilor Rodnei, Suhard, Calimani, spre si peste Giumalau. O astfel de excursie nu ar trebui sa dureze mai mult de patru – cinci ore.

Si daca tot v–a mai ramas ceva timp, vizitati stinca de la Piatra Fintinele, de unde se desfasoara o frumoasa panorama a muntilor. Accesul nu este dificil, drumul dureaza doua ore, iar, pina la Dealul Zimbrului, considerat punct de belvedere, sint trei sau patru ore de mers.

Pe timp de iarna sint la dispozitia turistilor pirtii si intinse terenuri de schi, babyschi, pirtii pentru saniute, organizindu–se si plimbari cu sanii trase de cai birgovenesti.



Dincolo de legendA



Originea supranumelui

Vlad Tepes s–a nascut in 1431, in cetatea Sighisoara, Transilvania. Tatal sau, Vlad al II–lea Dracul, a fost atras in Ordinul Dragonului cu aproape un an inainte. Ordinul – care poate fi comparat cu Ordinul Maltei sau cu Ordinul Cavalerilor Teutoni – era o societate militaro–religioasa, ale carei baze au fost puse in 1387, de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, mai tirziu Sfint imparat Roman si de cea de–a doua sotie a sa, Barbara Cilli.



Simbolul Ordinului Dragonului

Desenul caracteristic era un Dragon. Principalele scopuri ale unor astfel de ordine fraternale erau protejarea intereselor catolicismului si cruciada contra turcilor otomani. Exista mai multe motive pentru care aceasta societate este relevanta cu referire la Vlad Dracul. In primul rind, explica provenienta numelui Dracul sau dragonul, pentru ca boierii care stiau de incorporarea lui Vlad al II–lea in Ordinul Dragonului au decis

sa–l numeasca Dracul. Draculea ar putea insemna fiul lui Dracul si era frecvent utilizat de Vlad Tepes in corespondenta oficiala. Un al doilea element important al acestui ordin, din care s–a inspirat Bram Stoker pentru a–si crea personajul demonic, era imbracamintea oficiala. O capa neagra peste o haina rosie – ce era purtata doar vinerea pentru a comemora Patimile lui Iisus Hristos.

Un alt nume utilizat, in special de oamenii de rind, era porecla "Tepes", care inseamna cel care trage in teapa, trasul in teapa fiind metoda sa favorita de executie. Chiar si turcii il denumeau Kazikli Bey, insemnind Printul Tepes. Acest nume a fost utilizat pentru prima data intr–o cronica valaha din 1550 si s–a pastrat in istoria romana.



Pe urmele Contelui Dracula

Cei care doresc sa cunoasca ceva mai multe lucruri despre Dracula pot vizita locurile de mare insemnatate pentru viata lui, amintite in istorie sau in lucrarile de fictiune.

l Sus, in Muntii Birgaului, pentru a vedea Castelul lui Dracula.

l In Bistrita, la hotelul Golden Crown, pentru a ne aminti de faimosul caracter al lui Dracula.

l In Sighisoara, se afla cetatea medievala si casa unde a copilarit Dracula si unde turistii pot lua masa. Nu departe de casa se afla locul unde obisnuia sa le aplice pedepsele raufacatorilor.

l La Castelul Bran, locul de vinatoare al lui Vlad Dracul, datind din secolul XIV.

l Ruinele cetatii Poenari, reconstruita de Vlad Dracul.

l In Tirgoviste, capitala tarii in timpul domniei lui Vlad Dracul, pentru a vizita ruinele Palatului Regal si Turnul Chindia.

l Linga Bucuresti, la minastirea Snagov, unde a fost inmormintat Vlad Dracul.

l In Bucuresti se pot vizita ruinele palatului lui Dracula sau Curtea Veche.



Text&foto: Marcella DrAgan
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona