Datini de Faurar
Articol







Luna februarie se afla la raspintia dintre iarna si primavara, in calendarul popular fiind cunoscuta si ca Faurar sau Faur, adica timpul cind se ascuteau uneltele pentru inceputul sezonului agrar. Desi este considerat fratele cel mic al lunilor anului, avind doar 28 sau 29 de zile, exista timp suficient si pentru veselie si sarbatoare, pe 24 februarie, in bine–cunoscuta zi de Dragobete.



Primele zile ale lunii sint legate de pregatirile viticole, ne povesteste Doina Dascalu Isfanoni, cercetator–etnolog la Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucuresti. Deschiderea lunii se face cu sfintul Trifon, sarbatoare crestina, asociata insa cu rituri pagine, legate de sporirea fertilitatii viilor. Sarbatoarea mai poarta si numele de Taiatul Viilor, Arezeanul viilor sau Zarezanul, de la "Trifon Zarezan" (Trifon taietorul, in limba bulgara). Cu ocazia sarbatorii se comemoreaza timpul care a permis recolta din toamna precedenta si se fac ritualuri care sa aduca si in noul an o rodire macar la fel de buna. Barbatii merg in podgorii (dealurile viilor) cu cosuri de mincare, in frunte cu preotul satului. La inceput are loc o slujba de purificare cu agheasma a culturilor viticole si de citire a unui blestem impotriva daunatorilor. Apoi se deschide o sticla care fie a fost adusa special pentru ceremonie, fie a fost ingropata in pamint. Se taie citeva corzi inainte de vreme si butucii taiati se stropesc cu vin. In satele de bulgari din Oltenia, taiatul se face de catre "imparatul" sau "tarul" viilor, ales de sateni. Aceasta ceremonie e urmata de petreceri, la care participa indeobste barbatii. Dupa acest festin, oamenii se intorc la casele lor si mai fac mici petreceri in familie. Masa se umple de diverse bunatati, precum cirnati, sarmale, fripturi, saramura de peste, papanasi, udate cu mult vin, pentru ca belsugul mesei sa provoace, simbolic, si un belsug al viei, in toamna. Prin Banat, tot acum se rostogolea o roata de foc din virful dealului cu vii, pentru purificare.

Alte obiceiuri sint legate de munca cimpului. Intimplator, Faurar, vechiul nume al lunii, este omonim cu vechea denumire a fierarului, la care taranii mergeau pentru a–si ascuti partile metalice ale uneltelor agricole (de exemplu, fierul plugului).

Cind Sfinta Zi de Paste se tine mai devreme, cum se intimpla adesea, luna februarie prilejuieste, la ortodocsi, intrarea in post (lasatul secului) si respectarea obiceiurilor carnavalesti care il insotesc. Chiar si I.L Caragiale scria ca, in luna februarie, "carnavalul este la putere". Cum insa in 2008 Pastele ortodox se sarbatoreste mai tirziu, vom vorbi de lasatul secului ortodox

de–abia in luna martie.

Pentru maghiarii si secuii din Romania, Farsangul este un timp al distractiei, al balurilor, care, desi initial era respectat doar de catolici, ulterior a devenit un obicei si la protestanti. Sfirsitul lunii este marcat, conform traditiei, cu "inmormintarea Farsangului", traditie pentru care este celebra comuna Rimetea din judetul Alba, dar care poate fi intilnita si in satele de pe valea superioara a Muresului.

Cu aceasta ocazie satul se umple de personaje costumate si, uneori, mascate. Costumele sint variate: preoti, clovni, draci, moartea, betivi, fete batrine, cersetori. La fel de diferiti pot fi si oamenii care le poarta, care au insa un lucru in comun: sint toti flacai, fetele neparticipind la deghizare. Veselul alai insoteste un "mire" si o "mireasa", dar si un cosciug, in care sint inmormintate, simbolic, anul trecut si iarna. Unii flacaii fac zgomot si pocnesc din bice pentru a izgoni frigul si spiritele rele din comunitate. Altii fug dupa fete sau dupa turisti sa ii murdareasca cu crema de ghete sau spuma de ras.

Alaiul se opreste din cind in cind pentru a lauda un consatean sau a–l face de ocara, in functie de faptele sale din cursul anului precedent. Participantii trec in revista necazurile si bucuriile anului care a trecut si distrug apoi cosciugul, pentru a alunga frigul si spiritele rele. Daca de–a lungul ceremoniei unii sateni s–au suparat, auzindu–si strigate defectele, in final toata lumea se veseleste, pentru ca se incinge o ultima petrecere inainte de Paste.

Numele de Farsang (sau Fisang) a ajuns sa fie legat de Lasatul Secului si la locuitorii de alte limbi din multietnicul Banat. Anul acesta, bulgarii catolici din Vinga il vor sarbatori tot in februarie, iar romanii si sirbii in luna martie.

Se spune ca de 11 februarie se deschide gura pasarilor, iar cine lucreaza cimpul in aceasta zi va imparti recolta sa cu pasarile, care–i vor minca semanaturile. De aceea, ziua de 11 februarie este sarbatorita, in primul rind, de agricultori. Aceasta sarbatoare este tinuta si pentru ca femeile insarcinate sa nasca copii sanatosi, fara malformatii, lucru valabil si pentru animalele din gospodarie. Cind se nasc pui cu mai multe capete sau picioare se crede ca diavolul s–a corcit cu animalul respectiv si a pus stapinire pe ograda. O credinta din Moldova spune ca cine respecta aceasta zi nu ramine niciodata fara bani.

Pe 24 februarie, se sarbatoreste Dragobetele. Numit si Navalnicul, acesta este fiul babei Dochia si reprezinta simbolul iubirii, al frumusetii fizice, dar si al celei sufletesti. Daca in prezent Dragobetele a fost redesteptat si recunoscut in orice colt al tarii ca o contrapondere a Sfintului Valentin, sarbatoarea este specifica zonei de sud a tarii (Oltenia, Muntenia si partial Dobrogea). Prieteniile care se leaga acum in mod public reprezinta primul pas catre casatorie. Baietii si fetele merg in padure sa culeaga primele flori, iar, la intoarcere, baietii fug dupa fete pentru a le saruta, de unde si expresia "Dragobetele saruta fetele". Tot de Dragobete, femeile considera ca au sansa redefinirii frumusetii lor. Ele se duc dimineata in zori in poieni neumblate, in locuri neatinse, pentru a culege ultimii fulgi de nea, "zapada zinelor". Femeile vor pastra apa peste ani, pentru a se spala cu ea pe fata si sa devina mai frumoase sau sa–si pastreze farmecul. In Ardealul de sud–vest (de pilda, in zona Orastiei) Dragobetelui ii corespunde sarbatoarea Popelnicului. Tinerele merg sa culeaga planta omonima, cu ale carei frunze isi spala parul. Popelnicul se culege dupa un ritual prestabilit: fetele merg pe ascuns, nespalate si nemincate, inca de la sfirsitul noptii. Ele lasa ca ofranda piine si oua sau piine cu sare si culeg planta. Tinerii fac hore in cimp si, daca vremea este frumoasa, merg sa culeaga ghiocei. Pasarile aduna materiale pentru a–si face cuib. Se spune ca daca o pasare nu s–a imperecheat in aceasta zi, acest lucru nu va mai fi posibil si va umbla ciripind din loc in loc pina cind va muri. In alte variante, pasarea va ramine fara pui pina in ziua de Dragobete a anului urmator. Orice lucru pentru casa inceput in aceasta zi va merge bine. Sint scuturate si asezate covoarele si celelalte tesaturi, pentru ca belsugul sa se intoarca. Nu se lucreaza insa decit in casa, pentru a fi ferit de boli.



Legendele lui Trif Nebunul (Sfintul Trif/Sfintul Trifon)

Ziua de 1 februarie este dedicata Sfintului Trif si este cea dintii mare sarbatoare a calendarului pomicol, viticol si agricol, motiv pentru care este celebrata in primul rind in zonele de deal si munte. O legenda din Moldova spune ca Trif era un om caruia ii placea sa cinte si sa petreaca. Intr–o zi, pe cind isi ara ogorul, a trecut pe acolo Maica Domnului, care il ducea prima data pe Iisus la biserica. Crezind ca este alta femeie, Trif a tusit dupa ea. Suparata, Maica Domnului s–a oprit si i–a spus: "Nebunule, fie azi ziua ta si miine va fi a mea!", intorcindu–se apoi din drum. De atunci lui Trif i se spune Trif Nebunul, iar sarbatoarea sa este cu o zi inainte de sarbatoarea Maicii Domnului.

Intr–o alta varianta a legendei, Maica Domnului il intilneste pe Trif pe drum si merg impreuna spre biserica. La un moment dat, acesta, voind s–o ia inainte, calca pe rochia ei si o rupe, iar Fecioara, suparata, ii spune: "Du–te inainte, nebunule, du–te!" De rusine, Trif merge inainte fara sa se mai opreasca din drum. In versiunea bucovineana a legendei, in timp ce Maica Domnului merge cu Iisus la biserica, mai multi oameni, in frunte cu Trif, unul dintre cei mai importanti dregatori ai Ierusalimului, pun la cale un complot pentru a–i omori copilul. Ingerul il apara insa pe Iisus si ii da lui Trif o minte de om nebun. Vazind aceasta, ceilalti se sperie si renunta la planul lor. Dupa ce lui Trif i–a trecut nebunia, a devenit sfint. Dupa un alt tip de legenda, Trif a fost un crestin persecutat de pagini. Incercind sa scape, el s–a prefacut nebun, insa paginii au intarit si mai mult paza.

Fiindu–i mila de el, Dumnezeu a deschis intr–o noapte temnita si i–a permis sa scape. Din acest motiv, oamenii cred ca Trif este un sfint si ca daca nu i–ar respecta sarbatoarea ar innebuni.

In aceasta zi nu se lucreaza, pentru ca via sa nu fie afectata de grindina si pentru ca lupii sa nu manince vitele. Oamenii sarbatoresc ziua lui Trif si de frica sa nu innebuneasca, sa nu devina saraci sau pur si simplu pentru a–i comemora patimile.

Se spune ca Trif i–a pazit pe Maria si pe Iisus de ciinii Sfintului Petru, care, fiind ocupat cu pasunatul vitelor, nu era atent la acestia. Ca rasplata, Sfinta Fecioara l–a facut pe Trif stapin peste omizi, gindaci si insecte. Femeile lipesc cu pamint crapaturile de prin casa, inclusiv vatra sau gura cuptorului, pentru ca sa se lipeasca ochii si gura pasarilor, viermilor sau insectelor daunatoare.

Tot acum se da de pomana o strachina cu malai, pentru ca lacustele sa nu manince porumbul vara urmatoare.

Sfintul Trif este vazut si ca patronul lupilor. Se spune ca un om, mergind la vinatoare, s–a suit intr–un copac si a inceput sa impuste lupi. Dupa ce i s–au terminat gloantele, a vazut un om imbracat in alb care a venit si i–a repartizat fiecarui lup ce trebuie sa manince. Ultimul a sosit un lup schiop si, pentru ca nu mai ramasese nimic, Sfintul Trif, caci despre el era vorba,

i–a spus sa il manince pe omul care se ascunde in copac. Speriat, omul a strigat dupa ajutor. Niste oameni care lucrau in padure au venit si au alungat lupul. Sosind acasa, omul le–a poruncit fiilor sai sa ii faca o lada in care sa il poarte cu ei. Odata, mergind la tirg, in fata unui pod au intilnit in cale un om fugind, care

i–a rugat sa il ascunda de un lup ce il urmarea. Feciorii l–au pus in lada, alaturi de tatal lor. Dupa un timp, vazind ca nu apare nici un lup, au deschis lada, insa din ea a iesit un lup, care il mincase pe tatal lor, caci el ii fusese sortit de Sfintul Trif.



Text: Sever Miu
InfoUtil
Calendar popular



1 Februarie – Sfintul Trifon, numit in popor si Trif Nebunul. Este patron al ginganiilor, dar, totodata, apara viile si livezile de omizi, viermi si gindaci. Primele zile ale lui Faurar prilejuiesc si Zar
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona