Finlanda, tara zapezilor din miazanoapte
Articol







Text: LAURA PECIE



Pentru toti cei care vor sa descopere in timpul vacantei o alta lume, si nu doar sa bifeze pe lista o noua destinatie, Finlanda este locul perfect. O tara care te cucereste de cum ai trecut granita si care o sa–ti ofere amintiri greu de uitat.



Intors in tara dupa cinci ani in care a reprezentat Romania in calitate de ambasador, Neagu Udroiu povesteste, in cea mai recenta carte a sa, "Zapezi din miazanoapte", totul despre experienta sa in Finlanda. Mai mult decit un jurnal de calatorie, o incursiune in lumea finlandeza, un ghid de supravietuire, dar si unul turistic, o mica enciclopedie de impresii despre tinutul inghetat, acest volum scris de Excelenta Sa, Neagu Udroiu, ar trebui considerat "lectura obligatorie". Mai mult decit atit, pentru prima data, veti patrunde in interiorul vietii unui ambasador, gasind la final un compendiu al insemnarilor zilnice pe care autorul le–a facut in timpul mandatului sau in Finlanda. Vom incerca, in continuare, sa va trezim, daca nu interesul, cel putin curiozitatea, redind citeva pasaje din cartea "Zapezi din miazanoapte". Daca va vom convinge sa cititi tot volumul sau chiar sa porniti in propria dvs. aventura finlandeza, atunci scopul nostru a fost atins.



Locuri cu povesti



Hanko

"Iti sare in ochi pe harta de cum te uiti. Ca si cum marea ar accepta sa se dea in laturi pentru a permite uscatului o proba de virtuozitate, facind loc unui brat telescopic, pumn inmanusat tavalit in spuza albastra a valurilor. Pot considera ca ma aflu pe riviera finlandeza. Litoralul ce refuza conditia de mal intimplator lipsit de atractie si utilitate. Un amestec triumfalist de rasfat geografic si evenimente, de avansuri si cedari, de ascensiuni si caderi, de reluari si zvicniri recuperatorii. Cit vezi cu ochii, marea in clipele sale de multumire interioara, de odihna oferita ca stare alotropica necesara in bataia soarelui de toamna. Ati inteles, Hanko reprezinta portia de lunga vara fierbinte a unei tari intregi. Orasul dateaza din 1874 si este locuit de finlandezi si suedezi in proportie aproape egala. Cam 90 de insulite privesc cu efortul de a intelege evenimentele ce le dau ocol. Cel mai greu de descifrat ramine, probabil, explozia litorala a verii, cind celor nici 10.000 de localnici li se adauga regimente intregi de vizitatori, in cautarea plajelor si scaldatului, prin ele, a soarelui, a sanatatii. "



Hameenlina

"Sigur ca am sa ajung si la cetate, cind spun Hameenlina asta inteleg – imprejmuirea de piatra cu ziduri si turnuri, cu ferestre abia ghicite, cu taceri prelungite, cu bruma pe ochi si tainite nestiute. Pina la cetate drumul este scurt. Orasel maricel, cu blocuri de locuinte plantate in ecosezul stradal, unde citeva biserici isi fac semn de la distanta. Gospodariile de lemn salvate de razboaie si incendii isi fac loc mai ales spre oglinda lacurilor. N–ai cum sa–ti dai seama ca orasul a trecut de 365 de ani. Invitatiile de a sosi in zona au alte motivatii: orasul parcurilor, o localitate pentru familie.

Gasesti cu greu localitatea de unde sa lipseasca strazi fara asemenea nume: Mannerheim, Kivi, Lonnrot, Sibelius. Nu face exceptie Hameenlina. Nici n–ar fi putut. Argumentul? Aici s–a nascut, la 8 decembrie 1856, compozitorul. Casuta de lemn cu trei incaperi, antreu in relief si putine ferestre, de culoarea pepenelui galben, si–a conservat linistea si dreptul la existenta sub ferestrele blocurilor albe si incendiate de zgomotul nervos al frinelor. Fala – contemporana – a orasului, numele compozitorului ademeneste vizitatori si fixeaza sentimentele melomanilor. Concerte diverse au loc cit este anul de mare. "

Iisalmi

"Vrei nu vrei, trebuie sa–i ajungi in preajma, daca te decizi sa urci mai repede din capitala spre Cercul Arctic. Iti sta in drum, precum Ploiestiul catre Valea Prahovei. Asa si pare – un han de posta: innoptezi dupa oboselile zilei si te lansezi in zori pe directia dorita. Indiferent dincotro vii, indiferent unde vrei sa te duci.

Vreme de decenii, Iisalmi si–a cautat locul sub soare, oplosind paduri si lacuri. Chiar si ceva, nu multi, locuitori. Are acum in registre 23.000 de suflete. Cum o duc? Probabil, bine. Din ce? Lucrind in industrie. Un apendix, compensatoriu in lipsa de altceva, mi se pare chiar "locanta" din marginea orasului, aproape de port si in drumul pescarilor obositi de asteptari secetoase ori de norocul epuizant. Este cel mai mic restaurant cunoscut pe planeta. Cel putin asa ni se spune. O singura masa, ocrotita de vinturi si ploi. In fata intrarii, pe prispa, doua bancute, ca intr–o sala de asteptare. In interior, e de asteptat, iau loc indragostitii, poate sot si sotie, ajunsi la nunta de aur.

O dunga verde traverseaza orasul de la nord la sud. Alee pietonala martaluita cit vezi cu ochii de copaci. Face si ea parte din peisaj."



Rauma

"In intinderile nordului european, Rauma inseamna o raritate. Ca si cum clopotul timpului s–ar fi decis sa se transforme intr–unul din fibra de sticla, proteguitor si incasabil, iar cel din turla bisericii si, odata cu el, si toate ceasurile de pretutindeni sa incremeneasca.

O proba de rezistenta la vamile timpului. O planeta luata in stapinire de mesteri lemnari pentru a–i administra infatisarea si ritmurile de poveste. Acolo, in extremitatea nordica, in punctul cel mai avansat se afla biserica. Dispre si catre ea si–au gasit cursul dungile prelungite ale ulitelor. As putea considera partea centrala drept coordonata unde

si–a instalat bataile ritmate inima cea de toate zilele."



Cite ceva si despre capitala, Helsinki

"Esplanadi – promenada ce isi permite orice oricind are necesarul timp de reflectie. Helsinki si l–a gasit. Nu stiu daca dorul de Champs Elyses ori de Uten den Linden a strecurat in aceasta parte de oras dunga de verdeata coboritoare dinspre Bulevard pentru a se opri in chiar buza golfului, patronat de pescarusi mereu agitati, de zumzetul pietei alimentare si de Havis Amanda, tinara domnita, mindra si suava ca o garofita, plutitoare peste oameni si lucruri.

Havis Amanda este mascota orasului Helsinki, plasmuita pe malurile Senei. A realizat–o in atelierul sau parizian Ville Vallgren, la sugestia pictorului Albert Edelfelt. Juna copila, sirena, iese din valuri plesnind de sanatate si de bucuria vietii pe chip, cu bratul sting pe umar, cu capul intors.

Primaria joaca rolul hanului de la rascruce. De unde ai veni, dai de ea. A fost insurubata temeinic intr–un sistem de referinta inconfundabil: Piata Senatului, Piata Comerciala si cele doua strazi paralele – Katerinkatu, respectiv, Sofiankatu. Acolo, la parter, privindu–se ochi in ochi cu alba cupola a Catedralei Luterane, modesta cofetarie poarta un nume special: Engel. Este mina pusa de providenta sa organizeze lucrurile astfel, sa le organizeze si articuleze in sistem.

Cartierul primariei s–a dorit centru comercial si de socializare. Asta a si ramas. Pentru a se situa in linia ambitiilor tarului, preferatul sau, Engel, a luat totul la mina, recoafind, aranjind, supervizind."



Ce–ar mai fi interesant de stiut

"Finlanda isi permite luxul de a avea doua limbi oficiale. Cutuma? Povara istorica? Frustrari perpetuate si rascumparate astfel prin vreme? Pe strazile din Helsinki te crezi in zona de granita, in teritoriu prezidat de autoritate bicefala, cu grija de a–l pregati pe calator, indiferent din ce parte s–ar ivi, sa se vadeasca in stare sa patrunda in geografia invecinata. Denumiri bilingve, indicatii de traseu in finlandeza si suedeza.

Finlandezul se multumeste cu locuinte deloc aratoase si cheltuie negresit mult mai putin decit americanul de rind. In Finlanda se cheltuie mult pentru stiinta de carte, considerindu–se o tara cu traditie in ceea ce priveste invatamintul universitar.

Comercializarea bunurilor de consum imediat se face printr–o vasta retea de magazine, variind de la chioscurile stradale si pravalii satesti la tipul hyper si supermarket. Magazinele iau in consideratie atit pe consumatorul obisnuit, cumparatorul cu sacosa, cit si pe familistul venit o data pe saptamina sa–si umple portbagajul, cele mai multe fiind amplasate in puncte usor accesibile, de regula in apropierea sau in perimetrul centrelor administrative.

Cind ajungi intr–un loc, strada te edifica asupra standardelor auto atinse. Te uiti la marcile de masina, la infatisarea autoturismelor, la starea drumurilor si te lamuresti. Ei bine, Finlanda nu sta deloc rau."
InfoUtil
Limitele teritoriale

Finlanda este impartita in 12 provincii, fiecare administrata de un guvernator ales de catre presedinte. Provinciile se numesc Ahvenanmaa, Hame, Keski–Suomi, Kuopio, Kzmi, Lappi, Mikkeli, Oulu, Pohjois–Karjala
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona