O duminica alba, o gasca nebuna dupa adrenalina
Articol







Text&foto: Andrei PIrciog



"Hai Andrei, trezeste–te! E deja 5:30!". Aud vocea prietenei printre vise. Deschid ochii si zimbesc: azi e zi de pirtie! Ce mai conteaza ca e o duminica numai buna pentru dormit pina tirziu.



Ne echipam repede, luam rucsacurile gata facute si parasim camera, blocul, strada, orasul, cimpia. Sintem cinci in masina, cu placile printre noi, cu portbagajul plin de rucsacuri, legaturi si buti. In boxe se aude o melodie faina, iar afara e deja zapada. In citeva ore sintem pe Valea Prahovei. Daca te trezesti de dimineata si pleci repede, ai sanse sa eviti traficul de la iesirea din Bucuresti. La ora cind orice turist obisnuit se trezeste si scoate capul pe geam sa vada daca a mai nins sau nu, noi sintem in Busteni. Ne adunam in parcare la Fulg de Nea o mica gasca, gasca WTF, baieti si fete, din Bucuresti, Rimnicul Sarat, Tulcea, Piatra–Neamt, mai mult boarderi decit schiori, dar toti buni prieteni. Frumoasa priveliste, sa vezi un grup de 20 de tineri care, cu putini bani, au venit la munte sa se bucure de viata. In ritmuri de Guano Apes punem legaturile pe placi, Marcu mai surprinde citeva cadre cu camera video, ca doar e fain sa avem amintiri la batrinete si, pe la 10:00 sintem toti pregatiti. Sus, la telescaun!

Avem printre noi si incepatori, adica viitori rideri care, acum, incearca pentru prima data senzatia de a fi pe pirtie. Predealul e un loc bun unde poti sa incepi sa inveti sa te dai. O optiune este pirtia Clabucet Sosire. Acolo am pus si eu prima data placa in picioare. Recunosc ca, de cele mai multe ori, este foarte aglomerat in zona aceea a pirtiei si, tot de multe ori, este foarte multa gheata acolo. Un alt loc bun este, pe varianta, pirtia Varianta. Acum ca nu mai merge teleschiul e si mai liber decit de obicei. Panta lina si zapada de buna calitate ofera conditii propice pentru a invata sa stapinesti placa sau schiurile. Insa aici, cum spuneam si mai devreme, nu mai merge teleschiul, deci, dupa fiecare coborire, trebuie sa iei placa in mina si sa urci incet. Iar daca nici aici nu esti multumit, draga cititorule incepator pe pirtie, mai ai o posibilitate. Pirtia Cocosul este cea mai usoara din Predeal. Poti sa urci cu telescaunul si cum ajungi sus, faci stinga. Tot de la telescaun, de sus, poti sa faci dreapta, iar dupa ce admiri minunata priveliste a muntilor Bucegi poti sa mai exersezi un pic pe o mica zona cu panta redusa. Nu mult insa, apoi pirtia se divide si ambele variante devin abrupte si, deci, periculoase pentru un novice. Pe incepatorii nostri, trei la numar, i–am dus pe portiunea aceasta descrisa mai sus. Imediat linga telescaun, in partea dreapta, in fata Bucegilor, aveau sa si invete sa si admire peisajul atunci cind se vor fi plictisit. Intr–adevar, si aici e cam aglomerat, dar nu i–am lasat singuri. Marcu si Boby sint monitori de snowboard si ii invata bine. Ca sa faci asta trebuie sa fii foarte rabdator, sa stii sa explici si sa iti placa. Totodata, experienta pe placa isi spune cuvintul. Au ei tehnicile lor prin care fac intr–o zi dintr–un necunoscator un mic boarder. In timp ce ei le arata nou–venitilor cum e cu echilibrul pe pirtie, noi incepem sa facem bulgari. Cind eram mic faceam la fel: cum era zapada, faceam trei bulgari si gata omul de zapada. Acum nu mai sintem mici, acum facem kicker, adica o rampa din zapada, la care sar oamenii cu schiurile, placa ori alte mijloace. Bineinteles ca si noi sintem amatori atit in ale snowboardingului, cit si in ale constructiilor din zapada si noi facem asta doar in timpul liber si din pura placere. Insa, incercam mereu sa invatam, sa incercam trick–uri noi, sa fim mai buni. De aceea, anul acesta ne–am propus sa facem kickere mai mari, mai inalte, mai late, mai serioase, sa nu mai sarim la mogildete de zapada si la kickere. Cum zicea Boby, cel mai bun snowboarder dintre noi, "daca nu intri cu viteza si pe o rampa mare, nu ai nicio sansa sa scoti ceva fain". Cu alte cuvinte, trebuie sa iti invingi teama si sa ai tupeu sa sari. Asadar, bulgare cu bulgare se iveste dintre troiene o constructie alba, menita sa faca oamenii sa zboare cu viteza. Din experienta noastra am constatat ca daca vrem sa intram tare si sa nu simtim ca ne ducem pe spate sau sa ne afundam in rampa brusc, trebuie sa avem in vedere citeva lucruri: trebuie sa ai de unde sa iti iei suficient avint; trebuie ca inainte de rampa sa fie citiva metri de plat, ca sa te poti aseza bine pentru saritura; poate cel mai important lucru este forma kicker–ului. Daca este curbat, te arunca in sus si pici pe spate, daca nu esti atent, daca este drept si lat e bun pentru rotatii. Nu in ultimul rind, aterizarea trebuie sa fie buna. Una in panta iti preia mult din soc, pe cind la o aterizare in plat iti fortezi foarte tare genunchii, asta daca nu patesti altceva mai grav. Kickerul nostru e perfect: pornesti de undeva de linga telescaun, apoi treci prin portiunea de plat unde te pregatesti psihic pentru rampa dreapta si lata ce te arunca lin catre o patura groasa, alba. Aterizarea este pe o panta abrupta si cu un strat generos de pow sau powder, adica zapada pufoasa. Deci nu conta cum aterizam, pe placa sau pe spate. Dupa o vreme, am realizat ca e putin dificil sa aterizezi intr–un metru de pow. E distractiv oricum sa te rostogolesti putin dupa fiecare aterizare. Apoi urmeaza citeva clipe neplacute, cind realizezi ca ai zapada peste tot, si sub tricou, si in pantaloni, si pe fata.

E important ca fiecare sesiune de sarituri sa inceapa cu o incalzire. Desi pregatirea rampei, modelarea ei cu lopata, rostogolirea bulgarilor presupun un pic de miscare, inainte de prima saritura se impun citeva miscari de gimnastica. Spatele, umerii, genunchii, miinile le incalzim si apoi sarim. De asemnea, verificarea protectiilor e obligatorie. Majoritatea snowboarderilor pe care ii vedem pe pirtie, mai ales cei care tin la sanatatea lor, au pe sub costum protectii. Echipamentul standard pentru o zi la kicker este: genunchere, pantaloni de protectie pentru fund si coapse si, mai ales, protectie pentru coloana sau carapace cum ii mai zicem noi, casca si manusi cu palmare. Desi nu sint ieftine si multi nu le au pentru ca prefera sa dea banii aceia pe citeva zile de dat pe pirtie sau spun ca sint incomode, eu le recomand tuturor.

Incepem sa sarim unul cite unul, fete si baieti. Fetele din gasca asta sint foarte indraznete si fara frica de cazaturi. Trebuie sa recunosc ca, asta–vara, la Bilea, una dintre ele, Sonia, m–a invatat sa fac 180, adica o intoarcere de 180 de grade. Ea o invatase in aceeasi zi, dar mai repede decit mine. Apoi a stat si mi–a aratat. Noi, baietii, sintem tare mindri de ele, pentru ca se dau cot la cot cu noi. Sonia, Erika, Nico, Saqe sint fetele care ne mai arata, uneori, cum se mai face o saritura. Bineinteles ca dupa citeva sarituri mediocre

de–ale noastre, vine si Boby sa se dea la kicker. Deja incepatorii se descurca singuri si, deci, e liber si el sa zboare. Saritura lui de incalzire e cit una de–a noastra si cind incepe sa se simta bine ne lasa pe toti cu gura cascata. E bine ca invatam si noi de la cei mai buni. Pe seara apar si primele reusite, primele sarituri noi. Sam scoate 360–ul (o rotatie completa) dupa multe zile de incercari, la fel si Marcu. Saqe a reusit primul ei grab la o saritura lunga. Atunci te simti cel mai bine, cind simti ca progresezi, cind stii ca azi esti mai bun decit ai fost ieri.

Dar cum ziceam, aceste prime reusite au iesit pe seara, iar seara se inchide si pirtia. E timpul sa ne oprim si noi din sarituri, sa stringem lucrurile si sa coborim. Insa, mai facem citeva poze Bucegilor. Valea Alba, Jepii mici, Costila, Valea Cerbului, a Morarului, Cerdacul, Crucea... Parca e o harta desfasurata pe orizont, iar apusul o coloreaza si o face unica. La sfirsit facem o poza de grup, sus pe kiker. Dar timpul curge ireversibil, asa ca trebuie sa parasim constructia noastra. A mai trecut o zi de pirtie, am mai invatat ceva, am mai adaugat multe amintiri faine si am mai ingrosat numarul snowboarderilor. Ne vedem weekendul urmator, domnule kicker!







Predeal



In Predeal se ajunge foarte usor pe caile rutiere fie dinspre Bucuresti sau Brasov pe DN1, fie dinspre Risnov, pe la Piriul Rece. De asemenea, exista o legatura feroviara, statiunea fiind una dintre opririle de pe ruta Bucuresti–Brasov.

Pirtiile de schi se intind pe o suprafata mai mare de 50 de kilometri patrati, iar lungimea celor noua pirtii depaseste 10 km. Incepind cu sezonul 2004–2005, la Predeal functioneaza o noua instalatie de transport pe cablu, mult mai rapida si mai perfomanta decit cea veche. Valoarea Predealului ca statiune montana de schi a fost recunoscuta oficial prin organizarea celei de–a 47–a editii a Campionatului Mondial Militar de Schi, in perioada 20–26 februarie 2005, de catre Consiliul International al Sportului Militar, Ministerului Apararii Nationale si Primariei Predeal. La Predeal exista conditii perfecte nu numai pentru practicarea de schi alpin, ci si pentru snowboard, schi fond, biatlon, sporturi care pot fi practicate in conditii deosebite pe pirtiile de la Clabucet si Valea Risnoavei.





Pensiuni



l Dapa – 4 stele

Adresa: str. Unirii, nr. 7

Tel.: 0268/455376

Mobil: 0722/272879

Fax: 0268/455376

Email: rezervari@pensiuneadapa.ro

Web: www.pensiuneadapa.ro



l Casa Ardeleana – 3 stele

Adresa: Sos. Nationala, nr. 17/87

Tel.: 0268/455454

Fax: 0268/455454

Email: contact@casaardeleana.ro

Web: www.casaardeleana.ro



l Faast – 2 stele

Adresa: str. Clabucet, nr. 2

Tel.: 0268/455709

Fax: 0268/455709

Email: faastski@yahoo.com



l Oana – o stea

Adresa: str. Vasile Alecsandri, nr. 8

Tel.: 0268/455850Fax: 0268/455850

Email: vilaoana@yahoo.com





Unde mincam



l Roua

Adresa: str. Nicolae Balcescu, nr. 10

Tel.: 0268/457030Fax: 0268/457130

Email: contact@vilaroua.ro



l Eden

Adresa: str. Neagoe Basarab, nr. 7

Tel.: 0268/456379Fax: 0268/456379

Email: office@edenhotel.ro



l Fulg de nea

Adresa: str. Teleferic, nr. 1

Tel.: 0268/456089Fax: 0268/455463

Email: sabido.sky@xnet.ro
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona